Suntem iremediabil pierduti pentru cei care cred in bine si in rau, in adevar si in minciuna. Avem un talent inegalabil, inepuizabil de a face si drege in asa fel incat orice, dar absolut orice situatie sa nu fie nici alba, nici neagra, nici scur

Suntem iremediabil pierduti pentru cei care cred in
bine si in rau, in adevar si in minciuna. Avem un talent inegalabil, inepuizabil de a face si drege in asa fel incat orice, dar absolut orice situatie
sa nu fie nici alba, nici neagra, nici scurta, nici lunga. La noi, totul e relativ. Asta nu ar
fi mare lucru sau mare pacat. Problema intervine atunci cand transmitem - presa si politicieni deopotriva - mesaje ambigue catre popor. Care popor oricum s-a obisnuit atat de mult cu sistemul descris mai devreme,
incat nici nu cred ca s-ar
descurca intr-unul cu demarcatii clare, contururi si delimitari
categorice ale situatiilor, persoanelor care le-au generat
si consecintelor.

Nu bat apa in piua. Vorbesc despre evenimentele la ordinea
zilei. Sa le luam
pe rand. Bugetul: este si
sublim, si horror. Ministrul Vladescu si premierul Tariceanu considera ca buget ca-n 2007
nu a pupat nici o guvernare
anterioara si ca, desi nu
va curge lapte si miere imediat, se poate afirma ca sunt
motive pentru a privi cu optimism viitorul Romaniei, macar in
privinta infrastructurii. Opozitia nici nu vrea sa auda de aceste argumente. Mircea Geoana a si sarit cu replica: nu votam
bugetul, vrem sa cada acest guvern! Iar fostul ministru pesedist de Finante, Mihai Tanasescu, aduce si un
argument tehnic pentru
a desfiinta bugetul lui Vladescu: sumele mari, de la distanta, prinse in buget, se vor dovedi
a fi mici, pentru simplul
si aparent puerilul motiv ca
nu vor putea fi folosite.
Daca e sa luam in calcul
capacitatea slaba de absorbtie
de pana acum, ar trebui
sa-i dam dreptate domnului Tanasescu. Dar Sebastian Vladescu ne asigura ca e incapatanat si isi va face
planul.

Bugetul este doar
una dintre temele nationale care ne
macina si ne despart in doua: fani si dusmani.
Mai sunt si alte domenii
care ne rascolesc solidaritatea. Unul ar fi scandalul de spionita privatizabila. Atat analistii
politici si de investigatii,
precum si politicienii se plaseaza in tabere adverse, in functie
de interesul personal, al patronului ori de chef. Unii zic: ce
mare gogomanie sa crezi ca ministrii Economiei si Comunicatiilor au fost atat de tantalai, incat au vandut secrete de stat, fara sa se gandeasca
si la consecintea€¦ iar altii
reclama arestarea, surghiunirea, judecarea, aruncarea cu pietre in acestia, chiar daca nu le este foarte clar de ce anume se fac vinovati si ce probe sunt la dosar.

In ambele situatii, motorul urii, respectiv al iubirii, este acelasi: patima din viata noastra politica, mai fierbinte decat un cartof la cuptor, dar la fel de neatractiva, pe fond, si daunatoare tot ca un cartof, doar ca prajit.

Mai sunt si alegerile anticipate, care au fost vanturate in public la doua saptamani dupa formarea cabinetului Tariceanu, deci imediat dupa castigarea alegerilor de Alianta D.A., si pe care, clumea culmilor ironiei, acum le vor liberalii, cei care pana acum li s-au opus, si nu le mai agreeaza democratii.

Si am mai putea adauga si alte motive de dezbinare nationala, dar mi-e ca, in apropierea terminarii unui an si inceperii unei noi ere - era Uniunii Europene - , ar fi lipsit de patriotism sa insist asupra a ceea ce ne separa si nu asupra celor ce ne unesc? Dar care-or fi alea? Ma gandesc pana vinerea viitoare si va spuna€¦


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.