Sfantul Andrei, praznic crestin, dar si un adevarat Halloween romanesc

Astazi, romanii il praznuiesc pe Sfantul Apostol Andrei, cel dintai chemat la ucenicie care, prin predica sa, ne-a facut cunoscuta Evanghelia, crestinandu-ne. In aceste zile, la Pestera Sfantului Andrei, din Dobrogea, locul unde apostolul Domnului a poposit acum doua milenii, mii de credinciosi din intreaga tara vin in pelerinaj pentru a se inchina pe locul unde apostolul a savarsit prima Liturghie si a botezat pe primii crestini de la noi.

Sarbatoarea de astazi este insotita, in intreg arealul romanesc, de o seama de obiceiuri, traditii, ritualuri si practici magice care vin din stravechimea dacica.

De la Herodot pana la Iulian Apostatul, antichitatea este unanima in a recunoaste getilor o adanca religiozitate, care le patrunsese si le determinase viata in toate imprejurarile. Daca ne referim numai la clasa preoteasca a dacilor, putem vorbi de ea ca de un adevarat ordin calugaresc: ei traiau fara femei, se abtineau de la orice hrana vie, mancand numai miere, lapte si branza. „Poporul ii numea preacuviosi si calatori prin nori, ii tine a in mare cinste pentru viata lor sfanta si nimeni nu se atingea de dansii. Numele lor era, la getii din dreapta Dunarii, acela de ktistai, la cei din stanga Dunarii, ca si la daci, acela de polistai, ambele expresiuni corespunzand aceleiasi idei: ktistai= fondator, polistis=fondator de oras (Poseidonios, la Strabo)“. La randul sau, Flavius Josephus ii asemana pe acesti preoti cu secta esenienilor din Palestina.

„Faptul ca oameni ca Poseidonios si Flavius Josephus ii citau pe calugarii geti ca pilde general cunoscute, spre a putea explica alte organizatiuni mai putin cunoscute, ne dovedeste vechimea si seriozitatea acestei institutii social-religioase getice“, sublinia Vasile Parvan, in Getica.

Coordonatele care definesc caracterul profund religios al populatiei de la Istru au fost cunoscute, credem, si de Sfantul Apostol Andrei, inca de pe vremea cand se afla la Ierusalim, inainte de plecarea in marea misiune de evanghelizare a tinuturilor din jurul Pontului Euxin. Acestea ii fusesera comunicate, spunem noi, de locuitorii din Pont. Iar dovada ne-o ofera chiar Biblia.

'Cei ce locuiesc in Pont>>
La momentul Cincizecimii, prezentat de „Faptele Apostolilor“, cand asupra apostolilor se pogoara Sfantul Duh, printre martorii prezenti la acest tulburator eveniment sunt enumerati si „cei ce locuiesc... in Pont“. Pelerini sositi la Ierusalim, tocmai din indepartata Scythie, provincia Imperiului roman de la Pontul Euxin.

Daca coroboram aceasta informatie cu cea pe care o gasim relatata in „Evanghelia dupa Ioan“(12,20-23)- „Erau niste elini din cei ce se suisera sa se inchine la sarbatoare (este vorba de sarbatoarea Pastelui evreilor din anul in care a fost crucificat Iisus-n.n). Deci acestia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileei, si l-au rugat zicand: Doamne, voim sa vedem pe Iisus. Filip a venit si i-a spus lui Andrei, si Andrei si Filip au venit si i-au spus lui Iisus. Iar Iisus le-a raspuns zicand: A venit ceasul sa fie preaslavit Fiul Omului“ - am putea presupune ca „locuitorii din Pont“ evocati in „Fapte“ sunt unii si aceiasi cu cei care solicitasera sprijin lui Filip si Andrei pentru acea „audienta“ la Iisus, pomenita de Ioan.

Martori ai Cincizecimii
Dorind foarte mult sa-i vorbeasca lui Iisus, acestia L-au urmat indeaproape in acea saptamana teribila in care Fiul Omului a fost supus patimilor. Martori directi sau din umbra ai tuturor evenimentelor miraculoase care s-au petrecut de la Invierea Mantuitorului pana la Inaltarea Lui la Ceruri, si apoi inca zece zile pana la Cincizecime, pare extrem de credibil faptul ca acesti pelerini din Pont, veniti la Ierusalim cu treburi sau special pentru a-L intalni pe Iisus, despre care auzisera in tinuturile lor, sa fi indraznit insistent sa-i abordeze pe apostoli. Si la care dintre acestia puteau apela mai lesne? Evident, la cei pe care ii intalnisera, mai intai, cu prilejul acelei audiente relatate in „Evanghelia dupa Ioan“. In atmosfera tulburatoare a clipelor Cincizecimii, Petru rosteste o prima cuvantare misionara, cerandu-le celor prezenti sa se pocaiasca si sa se boteze fiecare in numeleui lui Iisus Hristos, „spre iertarea pacatelor voastre, si veti primi darul Duhului Sfant.“ Dintr-o versiune occidentala a acelorasi „Fapte“, considerata si ea autentica, aflam ca nu numai Petru a vorbit in ziua Cincizecimii, ci si ceilalti apostoli ai Domnului au rostit cuvantari misionare, in diverse puncte ale Cetatii Sfinte. Ipoteza absolut plauzibila, de altfel. Pornind de aici, ne exprimam parerea ca elinii din Pont au ascultat predica Apostolului Andrei, numarandu-se si ei, probabil, printre cele trei mii de suflete care au primit Taina Sfantului Botez in acea zi, cerandu-i apostolului sa vina si in tinuturile lor, spre a predica Evanghelia Mantuitorului, cu care nu reusisera sa stea fata catre fata.

Oamenii sositi din Pont asculta predica Sfantului Andrei
Ne bazam aceasta idee si pe convingerea pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, care, in „Istoria Bisericii Ortodoxe Romane“, din 1992, spune: „geograful grec Strabo (c.58 i. Hr.-c.21 d. Hr.), in lucrarea sa „Geografia“, intelegea prin Scitia tot Dobrogea. Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca in acest timp tarmul Marii Negre (Pontul Euxin) era impanzit de o serie de vechi colonii grecesti, ceea ce ne face sa credem ca acestea au solicitat lucrarea misionara a unuia dintre primii propovaduitori ai noii invataturi crestine“.

Nu cunoastem scopul exact pentru care elinii din Pont au sosit la Ierusalim, dar ceea ce vazusera in cele cateva saptamani de cand se aflau in Cetate i-a convins ca Acela rastignit pe cruce si inviat este Dumnezeul cel adevarat. Si tot atunci, probabil, au facut legatura cu Zalmoxis, zeul suprem din nordul Istrului, despre care Mnaseas din Patrae spunea ca este unul si acelasi cu Saturn, iar Strabon, referindu-se la Saturn, arata ca acest zeu apare in antichitatea greco-romana si ca „deus Dake“.

Dupa ce au ascultat predica lui Andrei, s-au intalnit cu apostolul, poate peste cateva zile, au discutat si i-au cerut sa vina in Scythia, in Pont, sa predice invatatura Dumnezeului descoperit de ei la Ierusalim.

Scenariul prezentat ar explica de ce Pavel, Apostolul neamurilor, aflat inaintea lui Andrei in zona, a fost oprit sa mearga in...Bitinia, Pont si in Capadocia. De ce? Pentru ca aici fusese chemat Andrei, care tocmai urma sa soseasca.

Fara doar si poate ca toate acestea au inlesnit misiunea apostolui Andrei si au favorizat decisiv succesul ei in tinuturile „lupilor“.

Desi consemnarea prezentei elinilor din Pont la Ierusalim in scrierile Noului Testament pare a nu lasa loc la prea multe interpretari cu privire la originea lor etnica (unii cercetatori sunt de parere ca termenul de „elini“ era atribuit si evreilor din diaspora), nu este exclus ca in straiele elinilor sa se fi aflat, de fapt, (si) sacerdoti daci, care doreau sa-L afle pe noul Zalmoxis.

Invataturile lui Iisus si scoala zalmoxiana
Ipoteza, trebuie sa recunoastem, este tulburatoare. Oare printre elinii din Pont despre care se vorbeste in „Faptele Apostolilor“ se aflau si preoti daci? Oare ei sa fi venit special la Ierusalim pentru a afla ,“de la sursa“, adevarul noii credinte, atat de asemanatoare cu a lor?

In volumul „Absida altarului“, carte premiata de Academia Romana in anul 2002, regretata cercetatoare arhitect Silvia Paun face in acest sens urmatoarea afirmatie: „Un fapt care ar fi putut marca profund, inca de la jumatatea scolului I, forta si difuzarea crestinismului si peste Dunare a fost intalnirea Sfantului Apostol Andrei cu reprezentantii spiritualitatii dacice, preoti si nobili initiati, posibil in frunte chiar cu Marele Preot al regatului dac, condus atunci de regele Scorillo, tatal regelui Decebal. In afara sortilor divini, prin care misiunea de apostolat a Sfantului Andrei a capatat destinatia Pontului, Traciei si Scythiei, apare semnificativ faptul (relevat de C.M. Ionescu, la 1905) prin care Dumnezeu ii reaminteste Apostolului Andrei, odata ajuns la Efes (in cea de a doua calatorie misionara): 'Mergi in Bitinia, ca pe tine te asteapta inca Scythia>> (dupa scrierile de la anul 840, ale monahului Epifanus).“

Iata, asadar, cum se leaga lucrurile. Misionarii din Pont, care doreau sa-L intalneasca pe Iisus, pentru Care aveau probabil si un mesaj din partea Marelui Preot al regatului, puteau fi sacerdoti daci, trimisi sa afle mai multe despre invatatura propovaduita de Acela. Invatatura identica aproape cu „ideologia teosofica multimilenara, sintetizata in scoala lui Zalmoxis“, cum spune Silvia Paun.

Despre existenta unei asemenea scoli a vorbit un alt impatimit cercetator al istoriei, Pr. D. Balasa, plecat si el dintre noi, nu cu prea mult timp in urma. In opinia acestuia, Zalmoxis, pe care il considera contemporan cu Moise si Zarathustra, ar fi infiintat, pe la anul 1300 i.Hr., o scoala ce functiona intr-o locatie subterana, in localitatea (cetatea ?) Soarelui (cumva cetatea Helis?). Parintele Balasa sustine ca Zalmoxis ar fi fost si primul rege nominalizat al dacilor, dar si Mare Preot, legislator, intelept si foarte erudit, care ar fi trait cu mult timp inaintea lui Pitagora. In argumentarea acestei opinii vin scrierile lui Herodot, Iordanes sau cele ale filozofului Platon. In acelasi sens, pe la 1791, cercetatorul maghiar Huszti Andras arata ca Zalmoxis „ar fi fost primul rege al dacilor...in anul 1402 i.Hr.“

Aceasta scoala zalmoxiana ar fi marcat inceputul gnosticismului, adica acea cunoastere ce apartine numai unor initiati. Scoala selectiona discipoli cumpatati, inteligenti, cu dreapta judecata si evlavie si avea un scop foarte pragmatic.

In aceasta scoala se acorda o atentie deosebita pregatirii sufletului uman, care era considerat ca emana din „Insasi Forta Suprema, spre a accede la calea nemuririi, concepand mantuirea ca pe un proces cosmic“, dupa cum arata Silvia Paun. Pe langa cunostintele predate in aceasta scoala, mai existau si alte elemente spirituale ale lumii daco-getice care, intr-o forma sau alta, se regaseau in invataturile lui Iisus, surprinzatoare pentru sacerdotii poporului de la Istru, despre care ar fi dorit sa afle mai multe de la Cel care le propovaduia.

Adica de la Iisus din Nazaret. Printre aceastea, Silvia Paun identifica: esoterismul dacic, ce urmarea regasirea absolutului in sine insusi; logothetia-relevat de prof. dr. Vasile Latis din Tg.Lapus - „care apartinea initiatilor autohtoni stravechi, care cugetau dual in numele Unului absolut“; iminenta relatie intre stiinta initiatica si credinta in Binele absolut, din care emana lumea eterna, nemurirea sufletului, viata viitoare; cultul si vocatia mortilor; conceptia cosmogonica, grefata pe trinitatea CER (element creator divin, cu Soarele factor material si Luna factor spiritual), P~MANT si AP~, ca elemente generatoare; dimensiunea morala a sufletului, omenia; conceptia medicala de vindecare a Intregului, adica tratarea trupului impreuna cu sufletul, caci nu se poate intelege partea fara intreg; structura religioasa, cu un Mare Preot si o preotime ierarhizata, incepand cu inaltii prelati-Plestoi- alesi ca si regii numai din clasa cea mai de sus a Sarabilor Tiarei, schimnici celibatari cu practici ascetice, care urmau o dieta vegetariana - apoi cu evlaviosii mai instruiti -Kapnobatai - si cu ordinul monahal al saracilor, numiti Abioi, din randul carora faceau parte sihastrii daci ce se izolau adesea in chilii rupestre.

Apostolul Andrei a fost asteptat de daci
Toate aceste lucruri, credem, urmau a fi discutate cu Invatatorul din Cetatea Pacii- Ierusalim -, care, prin predicile Sale, amintea de invataturile lui Zalmoxis.

Precipitarea evenimentelor de la Ieruasalim, sfarsitul tragic al lui Iisus, dar, mai ales, Invierea Lui, i-au uluit pe mesagerii din Pont. Si atunci, probabil, l-au cautat pe Andrei, ca unul dintre apropiatii lui Iisus, au vorbit cu el si i-au facut invitatia de a veni in pamanturile lor, pentru a se intalni cu preotii lor, pentru a discuta despre ceea ce Iisus ii invatasera pe ei, ucenicii Lui.

Nu trebuie sa facem un efort prea mare pentru a ne imagina un asemenea posibil scenariu. Dupa doua milenii, avem astazi certitudinea ca Sfantul Apostol Andrei a venit in teritoriile dacilor de la Istru, in „lumea lupilor“, ca la niste prieteni. El era asteptat, poate chiar de catre cei cu care a vorbit la Ierusalim ! Memoria colectiva a neamului nostru a inregistrat acest moment si l-a pastrat nealterat in adancurile ei, pana astazi, sub forma unor colinde. Iata cum este zugravita venirea Apostolului Andrei intr-un colind cules in localitatea Ostrov, din judetul Tulcea, de catre profesorul Gheorghe Mihalcea: Prunduletul Marii Negre,/Scalda-n apa limpejoara,/ Si...preotu/Carti dalbe-nbrate-s lua,/ La Sfanta ruga intra/..../Cu noua dascali citea/Si cu noua gramatici/Si cu diaconi vo cinci./Iese-afara catre soare/Si se uita cam spre mare./Dincolo-n soare rasare,/ Departe pe Marea Neagra,/ Zari o corabioara./ Carma-n mani cine-o tinea?/ Arhiereu cel batran. Si tocma-ncotro o tinea?/ O tinea tot catre mal./ Tot spre sfanta manastire...

Este foarte posibil ca acest colind sa redea o a doua vizita a apostolului in Scythia. Important este insa faptul ca autoritatile religioase locale il asteptau ca pe un prieten. De altfel, Scythia Minor este singura regiune unde apostolul nu a patimit. In rest, pe unde a umblat, cu mici exceptii, primul apostol chemat de Mantuitorul a fost batut, schingiuit, umilit, batjocorit si, in cele din urma, martirizat prin rastignire pe o cruce in forma de X, la Patras.
Predicarea printre daci s-a facut cu acordul Marelui Preot

Este de acum o realitate recunoscuta de majoritatea cercetatorilor interesati de inceputurile crestinismului romanesc ca, pana in secolul IV, cand crestinismul a devenit religie oficiala, in timpul imparatului Constantin cel Mare, si bisericile au putut „iesi“ la suprafata, primele altare crestine au functionat pe vechile altare ale cultului autohton zamolxian (la Pestera Sfantului Andrei, in Dobrogea, la Barbosi, langa Galati, la Copuzu, langa Cetatea Helis, Pestera Limanu, langa Mangalia, Complexul Basarabi s.a), aflate in abside subterane. Iata inca o dovada ca procesul increstinarii dacilor de catre Sfantul Apostol Andrei a inceput cu preotii sai, ceea ce explica, astfel, caracterul lui pasnic si de masa. Iata de ce suntem crestini de cand ne-am nascut ca popor. Este evident ca predicarea unei noi credinte in spatiul geto-dacic, atat de bine organizat si puternic, cu o ierarhie religioasa extrem de influenta si respectata, nu se putea face decat cu acordul Marelui Preot al poporului. Tocmai de aceea capata valoare ipoteza unei posibile intalniri si a unor discutii intre Apostolul Andrei si Marele Preot al dacilor, exprimata de Silvia Paun, precum si cea a dialogului lui cu solii din Pont ajunsi la Ierusalim, care l-au chemat in tinuturile lor. „Faptul ca Apostolul Andrei a predicat in limbile latina, elina si daca, incepand cu Scythia Minor (care de la anul 6 d.Hr. era provincia imperiala romana, deci dupa jumatate de secol de romanizare) poate explica prezenta dominanta a termenilor latini in crestinismul de la Dunarea de Jos, ce s-au pastrat pana azi in limba romana. La aceasta au contribuit si crestinii din cadrul colonistilor, ai ostasilor romani, al negustorilor...vorbitori de limba latina, ca si alimentarea permanenta ce a urmat din intregul areal al Imperiului, de la centrele misionare cappadociene, eline, mediteraneene, ilyrice, besse... pana la cele bizantine“, afirma Silvia Paun.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe