Editorial - Trei cereri de punere sub acuzare

Daca n-ar dormi cu capul in poala propriei ignorante, Ministerul Public ar apara interesul public acum. Cel putin trei candidati se bat pe titlul de Prim Detractor al dreptului colectiv la adevar si toti trei urzesc trecutului si viitorului romanesc o capcana fara scapare.

Numele lor, in ordinea fireasca a prostiei si in dezordinea ticalosiei: Dan Voiculescu, Corneliu Vadim Tudor si Mona Musca. Nu exista delicte mai grave decit comploturile de masluire a valorilor publice, iar intre acestea defaimarea premeditata a istoriei e o nelegiuire de neiertat. Acest fel de a minti se foloseste pervers de nazuinta oricarei natiuni spre normalizare si o conduce gales spre sala ororilor. Aceasta negatie atragatoare dizolva raspunderea pe care fiecare dintre noi o are fata de ce a fost si asterne in fata generatiilor ce vin un viitor gol: convingerea ca istoria trece ca orele de birou - incet si fara urmari, cu arta chiulului rasplatit si fara vreo tinta anume, in afara concediului.

De citeva saptamini, doi tenori si o soprana de circ imprastie, liber, o arie-manea despre tara in care le-ar placea sa traim cu totii: o Romanie falsa si buimaca, timpita si roaba, spalatoreasa vesnica a caracterelor murdare si fata in casa minciunii. Ce spune trioul care se plimba de-a lungul si de-a latul ziarelor, in loc sa-si revada declaratiile la Parchet? Mai intii, ca Securitatea a fost o armata de aparare interna. Ca, in calitatea ei prima de ciine de paza patriot, Securitatea s-a ocupat din 1947 pina in 1989 de probleme de siguranta nationala. Ca ne-a aparat de rele si imperialisme, de spioni si sabotaje. Ca recruta informatori spre binele tarii si ca acestia deveneau patrioti cu angajament. Buni romani de recuperat si stimat, acum, dupa ce ne-am dumerit, in sfirsit, cit datoram muncii discrete si sacrificiului nestiut al Securitatii. Propunerea imediata a acestor pledoarii e o rasturnare care face din Voiculescu un bun gospodar cu fondurile tarii, din Vadim o constiinta vecina de eroism cu chinurile lui Balcescu, din Musca un mediator mai vrednic decit ONU si din toti trei mari figuri comunitare, de venerat in manuale. Substratul de adincime noroioasa al acestei galerii de portrete e unul si numai unul: Securitatea a fost un serviciu secret ca orice serviciu secret din lume, o secta tehnica de specialisti neutri la fapte si romani la suflet, o organizatie care nu datoreaza nimic comunismului, pe care nu l-a impus, nu l-a aparat, ba l-a si rasturnat cu rara generozitate patriotica. Am mai intilnit acest argument pe vremea cind lucram la BBC, dar atunci asemenea otravuri lucrau in circuit inchis. Acum, aceeasi toxina se plimba, mimind demnitatea, in fata a milioane de cititori si spectatori, lasati la mina si la mintea acestor trei persoanje fara onoare si respect pentru propria natie.

Adevarul despre Securitate e simplu si incape in citeva cuvinte. Romania a fost invadata si ocupata, in 1945, de armata sovietica. Forta de ocupatie a impus o dictatura. Dictatura inseamna un partid si o militie care se ocupa de eliminarea adversarilor si de protectia prin violenta a regimului. Aceasta militie criminala a fost Securitatea. Atit de mari au fost eficienta si succesul Partidului si Securitatii, incit statul comunist roman s-a putut dispensa de forta sovietica de ocupatie, iar apoi, sigur pe o societate pacifiata, a inceput sa maimutareasca un nationalism independent. Alt adevar nu exista, in istorie. E de altfel ciudat cum oameni care fac atita caz de eroismul romanesc de-a lungul veacurilor si par sa tina in continuare socoteala ocupatiei otomane nu reusesc sa isi aduca aminte de un regim a carui ocupatie s-a incheiat de curind, in 1989. Nu e amnezie, e, si mai rau, ticalosie.

A doua idee lansata zilele acestea vine de la Dan Voiculescu si graieste asa: toti oamenii de valoare ai Romaniei au avut de-a face cu Securitatea. Murdaria acestei minciuni apare indata ce atingem concluzia acestei premise: cine n-a avut de-a face cu Securitatea n-a avut valoare, a fost, spre deosebire de Voiculescu, un anonim cenusiu, refuzat de istorie.

Pentru toate acestea, cer Ministerului Public sa se sesizeze si sa inceapa ancheta sub invinuirea de propaganda antidemocratica si subminare a ordinii de stat, in folosul unei puteri straine.

---

Despre autor: