Dansand cu Joaquin Cortes

Pare greu de crezut si totusi s-a intamplat: sambata 24 iunie, sub auspiciile celei de-a cincea editii a Intalnirilor JTI, Sala Mare a Palatului, cu toate cele 3000 de locuri ale sale, a fost neincapatoare pentru toti cei care au venit sa-l vada pe celebrul dansator de flamenco Joaquin Cortes, dansand pentru prima oara in Romania, "Mi Soledad" ("Singuratatea mea"), cea mai recenta creatie a sa.
Dansul flamenco, reprezinta o forma rituala tiganeasca, sau calo, de cantec si dans, intalnita in regiunile sudice ale Spaniei. Flamenco-ul trebuie distins de stilul de dans clasic spaniol (escuela bolera), ca si de dansurile populare regionale, cum ar fi jota din Aragon ori sevilla-nele din Andaluzia. Se danseaza cu trupul, se canta cu vocea, acompaniat la chitara de catre tigani la nuntile lor, botezuri, festivaluri si petreceri, atat din bucurie cat si ca expresie a durerii. Flamenco-ul, reprezinta mediul istoric-oral prin care tiganii isi comunica, de-a lungul timpului, vietile, gandurile, sentimentele cat si talentul de a dansa. Cel mai puternic element din desfasurarea dansului, il reprezinta momentul de transa (duende), moment epifenomenal. Interpretul aluneca mintal intr-o stare liminala a constiintei, prin repetarea obsesiva a aceleiasi secvente de miscare: picioarele si talpile ataca podeaua intr-o bataie percutanta, stacatto, cu frecventa unei mitraliere (zapateado). Atentia se concentreaza catre interior; buzele ii vibreaza ca si cum ar rezona in ritmul bataii sau al pulsului inimii; transpiratia incepe sa i se prelinga de pe obraji pe gat, dansatorul continuand sa danseze nesimtind oboseala sau solicitarea incordata a corpului, a picioarelor si talpilor. Unii tigani cred ca o prezenta spirituala intra in dansul lor si ca, in acel moment se afla "in flamenco". Poetul Federico Garcia Lorca a numit acest moment, "timpul in care sunetele intunecate intra in corpul dansatorului". Distinctia dintre aceasta lume si urmatoarea si cea dintre mortalitate si moarte se unesc in corpul interpretului pe masura ce el (sau ea) devine total absorbit de ritm (compas).
Spectacolul "Mi Soledad" ("Singuratatea mea"), creat de Joaquin Cortes si gandit de acesta ca o confesiune, asemeni parcurgerii unui jurnal intim, se sprijina pe o constructie simpla care intercaleaza dansul flamenco cu cantece tiganesti. Muzica originala a spectacolului, este compusa chiar de Joaquin Cortes impreuna cu Jose Carbonell si Antonio Carbonell, avand puternice influente din jazz, muzica cubaneza si chiar muzica clasica, pe versuri semnate de Antonio Carbonell si Arturo Jose Carbonell si interpretata de voci feminine: Chelo Pantoja, "Genara", Saray; voci masculine: Antonio Carbonell, Juan Jose Amador, "Juanares", Enrique Heredia; vioara: Angel Lopez Rodas; chitara: Jose Carbonell, El "Piripi"; flaut: Juan Ferandez Galvez, "Parrilla"; acordeon: Juan Pedro Cornejo o Cuco Perez; cello: Sacha Fielding; bas: Arian Suarez; percutie: Vicente Suero, "Morito", Fernando Favier, Rafael Serrano Caldera, "Agapula" .
Spatiul scenic, in absenta oricarui element de decor, este delimitat printr-un sugestiv joc de lumini, anume creat pentru a puncta parcurgerea unor stari emotionale diferite.
Costumele tipic tiganesti, sunt echilibrate in linie si cromatica de catre renumitul designer francez Jean Paul Gaultier.
Ceea ce insa unifica toate elementele care compun acest spectacol, intr-o desfasurare tulburatoare de ritm, muzica si culoare, reusind sa depaseasca toate barierele instaurate prin cutume, obiceiuri si traditii cultural-religioase, este personalitatea lui Joaquin Cortes! Un dansator cu o charisma absolut fascinanta, pana intr-acolo incat hipnotizeaza masele cu ale sale zapateado.
Cu siguranta, dansul flamenco pe care Joaquin Cortes il promoveaza se indeparteaza de stilul pur al genului, dar, datorita lui, o lume intreaga iubeste acum acest dans si nu numai atat, cultura, obiceiurile si traditiile tiganilor nomazi, prin arta sa minunata incep sa fie acceptate si apreciate.

---

Despre autor: