Partenerii G8 ai Rusiei, sceptici

Saraca Rusie bogata in petrol. Incearca din rasputeri ca preluarea presedintiei G8 sa fie luata in serios. Presedintele Vladimir Putin, pesemne in speranta de a ridica nivelul discutiilor dintre cadrul summit-ului organizat, in iulie, la Sankt Petersburg, a pregatit o agenda deosebit de ambitioasa. El intentioneaza sa isi implice colegii in conversatii erudite despre educatie, boli infectioase si - pentru a se asigura ca nu va apuca sa motaie absolut nimeni - "securitate energetica".
Ce a obtinut Putin in schimbul eforturilor sale? Nu prea multe. Administratia Bush, condusa de vicepresedintele Dick Cheney (dar cu acordul explicit al sefului sau), a acuzat, recent, Rusia ca revine la vechile sale practici de "imperiu malefic". Putin a ripostat, numind SUA "tovarasul lup", gata sa se ia de orice natiune care se arata vulnerabila. Intrevederea Bush-Putin de la Sankt Petersburg se anunta plina de suspans.
Europenii, la randul lor, inca se mai isterizeaza pentru faptul ca s-au gasit prinsi la mijloc in disputa ruso-ucraineana a gazelor naturale, care le-a lasat conductele goale vreme de cateva zile, la inceputul anului. Ei incadreaza discutarea "securitatii energetice" in aceeasi categorie cu un eventual dialog cu tovarasul crocodil pe tema sigurantei acvatice.
Desigur, cei care doresc cu adevarat sa fie malitiosi vor sublinia absurditatea calitatii de membru a Rusiei intr-un club care include economii-gigant precum cele ale SUA, Germaniei, Japoniei, Frantei, Italiei si (intr-o mai mica masura) Canadei. De ce nu a fost invitat presedintele chinez Hu Jintao in locul lui Putin, avand in vedere faptul ca economia Chinei este a doua ca marime in lume? In fond, chiar si cu resursele sale energetice si preturile exorbitante la petrol si gaze naturale, veniturile Rusiei nu le depasesc pe cele ale orasului Los Angeles, impreuna cu imprejurimile.
Poate ca Putin trebuie sa inceteze sa suporte criticile si sa intre in ofensiva. Ar putea incepe prin a le spune omologilor sai democrati ca este, probabil, mai popular, zilele acestea, in Rusia, decat oricare dintre ei in statele lor de origine. Ar putea chiar sa castige, maine, alegerile, fara prea mare bataie de cap (nu ca ar risca sa afle personal aceasta). Putini dintre ceilalti lideri ar putea face o astfel de afirmatie fara sa lesine de ras.
Desigur, succesul inregistrat de Putin in ultimii ani in anihilarea a orice aducea a presa libera - iar cand un fost KGB-ist "elimina" presa libera, aceasta nu se refera doar la o nuanta de stil - a ajutat la amutirea opozitiei fatise. Chiar si asa, Putin pare sa se bucure de o popuritate nedisimulata in randul unui public care isi doreste un lider capabil sa scoata tara la liman, fara sa o scufunde intre timp.
Putin ar putea argumenta, de asemenea, ca pozitia fiscala a Rusiei este mult mai buna decat cea a celorlalti membri G8. Da, este de un real ajutor faptul ca Siberia s-a dovedit a fi o sursa de petrol, o mare parte din banii proveniti d acolo revenind Guvernului. (...)
Dar, ca sa fim sinceri, nu totul sta in petrol. Majoritatea economistilor sustin ca statele bogate in petrol ar trebui sa isi inlocuiasca sistemul de taxe complex si invechit cu unul mai simplu si deplang faptul ca atat de putine tari au incercat aceasta. Cu toate acestea, Putin a procedat la implementarea unei astfel de politici in urma cu cativa ani, iar rezultatele au fost de-a dreptul miraculoase.
Desigur, ceilalti lideri G8 s-ar putea dovedi mai putin incantati de unele abordari ale Rusiei in ceea ce priveste rezolvarea unor probleme de ordin bugetar. Majoritatea statelor G8 pare incapabila sa ajunga la consensul politic necesar luarii unor masuri precum cresterea varstei de pensionare. Spre deosebire de acestea, Rusia si-a abandonat, in mare, pensionarii.
Intr-adevar, multi dintre batranii din zonele rurale ale Rusiei sunt obligati sa se autosustina prin cultivarea de cartofi pe arii mici de pamant pe care Guvernul le permite sa il are. Iar de la caderea Zidului Berlinului, speranta de viata pentru un barbat din Rusia a scazut de la varsta de 65 de ani la cea de 55 de ani. Acest lucru vine sa demonstreze ca stresul cauzat de procesu de tranzitie reprezinta principala cauza a deceselor, chiar mai presus de alti factori predominanti ai Rusiei post comuniste precum consumul de alcool, crimele sau SIDA. Ar trebui oare Putin sa le sugereze colegilor sai sa echilibreze conturile tarilor prin infometarea persoanelor varstnice. Poate cel mai bun plan este pur si simplu de a lasa vodka sa curga si sa speram ca va exista o repriza de zambete in cadrul unei forografii de grup. In orice caz, cand Putin le va spune oaspetilor sai cum isi pot plati mai bine datoriile fata de Rusia pentru a-si imbunatati relatiile propria "securitate energetica", va putea obtine, in final, respectul pe care il ravneste.
Fost economist al Fondului Monetar International, Kenneth Rogoff este profesor de economie si politici publice la Universitatea Harvard.
Copyright: Project Syndicate, 2006. www.project-syndicate.org

---

Despre autor: