In istoria recenta a relatiilor dintre poporul ebraic si cel crestin, doi papi, Ioan Paul al II-lea si Benedict al XVI-lea incearca realizarea unei reconcilieri peste timp dintre reprezentantii celor doua religii monoteiste. Daca gesturile Papei Ioan
In istoria recenta a relatiilor dintre poporul ebraic si cel crestin, doi papi, Ioan Paul al II-lea si Benedict al XVI-lea incearca realizarea unei reconcilieri peste timp dintre reprezentantii celor doua religii monoteiste. Daca gesturile Papei Ioan Paul al II- lea de a pasi in 1987 pragul sinagogii si de a exprima in numele Bisericii cainta pentru anti-iudaismul promovat de secole au contribuit enorm la realizarea unui dialog dintre evrei si crestini, ce semnificatie a avut, pentru lumea ebraica prezenta succesorului sau german, Papa Benedict al XVI-lea, la lagarul mortii? "Am primit cu bucurie intentia Papei de realizare a reconcilierii cu poporul evreu, insa aceasta impacare trebuie sa se desfasoare sub semnul adevarului si al justitiei" - a afirmat rabinul sef al Romei, Riccardo Di Segni. In consecinta, devine inerenta recuperarea unui spinos intinerar de dialog si de semnificatie a unei istorii controversate.
Daca sensibilitatea pontifului reliefata in preferinta utilizarii termenului "Shoah" (in ebraica: furtuna care distruge tot ce intalneste in cale) in locul celui de "Holocaust" (insemnand "sacrificiu", deci termen care reda partial tragedia exterminarii) a fost apreciata de comunitatea ebraica - spre deosebire de predecesorul sau, Benedict al XVI-lea a pronuntat cuvantul "Shoah"- "faptul de a fi dezvoltat mai degraba o viziune filosofica decat una istorica a tragediei risca insa, sa ii dezamageasca pe unii dintre partenerii sai de dialog". Astfel, in pofida intentiei Suveranului Pontif - prin prezenta sa la lagarul mortii - de "purificare a memoriei" si de depasire a tensiunilor dintre evrei si crestini, unele parti ale discursului sau - (definit de Riccardo Di Segni drept "maret la inceput si problematic in final, din punct de vedere al continutului") au atins numeroase corzi sensibile ale reprezentantilor lumii ebraice. Cel mai "problematic" ar fi faptul de a fi atribuit planul de exterminare nazista unui "grup de criminali", sugerandu-se intentia Sfantului Parinte de a exonera astfel de raspundere poporul german. Intr-adevar, Auschwitz-ul constituie pentru evrei simbolul "solutiei finale" hitleriste presupunand exterminarea totala a poporului lui Israel.
Esenta Shoah-ului, antiebraica, nu anticrestina
Un alt aspect nascator de disensiuni a fost modul in care a fost prezentat martiriul poporului evreu, alimentandu-se astfel criticile persoanelor care continua sa acuze Biserica de tendinta de a conferi Shoah-ului caracterul de "anti-crestin": este esential, a mai afirmat Di Segni, faptul ca Papa a denumit poporul ebraic "marturisitor al Domnului", insa pontiful a omis sa releveze esenta lagarului, de simbol al martiriului poporului ebraic. Acest concept mi se pare ca lipseste din discurs. S-a vorbit de sase milioane de polonezi ucisi in lagar - insa, dintre acestia, trei milioane erau evrei. Ulterior, la cateva zile dupa vizita la Auschwitz, Suveranul Pontif a rectificat, insa, omisiunea, precizand: "sase milioane evrei".
Iar, in legatura cu alegerea celor doua nume ale martirilor: Maximilien Kolbe (calugar franciscan polonez, mort in mod eroic la Auschwitz, dupa o tinerete antisemita) si Edith Stein (evreica de nationalitate germana, convertita ulterior la crestinism), Di Segni isi exprima "perplexitatea", cei doi nefiind considerati exemple relevante pentru identitatea ebraica. De pilda, afirma rabinul, "Stein s-a convertit la crestinism, Papa subliniind ca a acceptat martiriul, si acest lucru, ca si cum ar fi avut posibilitatea de a alege. Este o intepretare unilaterala, care nu poate fi impartasita." Insa, dincolo de polemicile starnite de discursul Suveranului Pontif, regia dumnezeiasca a intervenit, dand o mana de ajutor vizitei Sfantului Parinte la Auschwitz si indeosebi dimensiunii de reconciliere a acesteia, prin intermediul unei intregi serii de simboluri naturale. Astfel, dupa innoratul si ploiosul debut al vizitei, un curcubeu in culori stralucitoare a brazdat cerul deasupra Golgotei moderne, deasupra chipului in mod vizibil emotionat al Pontifului german, chiar in timpul intonarii kaddish-ului, rugaciunea ebraica pentru morti. Curcubeul reprezinta, prin excelenta, simbolul biblic al sperantei si al Legamantului dintre Dumnezeu si poporul lui Israel. Sau, dupa cum evidentiaza Di Segni: "promisiunea lui Dumnezeu de a nu distruge omenirea. Astfel, Dumnezeu nu distruge fiinta umana, lasand omului liberul arbitru de a o face"... Aluzie la emotionantul interogativ al Suveranului Pontif: "Unde era Dumenzeu in acele zile? De ce, Doamne, ai tacut?". Se accentueaza - reflecteaza Di Segni - absenta lui Dumnezeu in vremea tragediei Shoah-ului, iar nu tacerea si responsabilitatile inerente ale oamenilor. (Claudia STANILA)
"Cu trecutul nu suntem inca de acord"
Papa Benedict al XVI-lea, la Auschwitz Va rog sa ne prezentati impresiile dumneavoastra in legatura cu vizita Suveranului Pontif la lagarul de concentrare nazist Auschwitz-Birkenau... Stiu ca au existat numeroase critici din partea comunitatii ebraice internationale in legatura cu omisiunea unei mea culpa in numele Bisericii din partea pontifului german....
Vizita reprezinta un eveniment foarte important, constituind un semn de respect pentru locul respectiv si semnificatia sa. Problema omisiunii unei mea culpa din partea Papei, insa, reprezinta un discurs foarte complex si articulat. Papa a preferat sa acorde analizei sale o alta perspectiva. Deci, aceasta tema este de aprofundat ...
Afirmatia Sfantului Parinte conform careia poporul german a fost manipulat de "un grup de criminali" a starnit polemici. Care este pozitia dumeavoastra?
Ma numar printre persoanele care au semnalat problematica modului in care Pontiful a prezentat responsabiltatea poporului german in ceea ce priveste tragedia Holocaustului. Gasesc discutabila teoria istorica a Papei care vrea sa absolve astfel Germania de responsabilitate in ceea ce priveste "Shoah"-ul. Una este sa spui ca nu se poate acuza intregul popor german si cu totul altceva este sa afirmi ca poporul a fost victima unui mic grup de criminali. Nu consider ca poporul german este pe deplin vinovat, insa o majoritate covarsitoare a germanilor din vremurile respective au impartasit planul criminal al lui Hitler.... Reducerea acestei majoritati la un "grup" este o interpretare care nu poate fi impartasita intrucat modifica perspectiva istorica ... Suntem de acord ca nu poate fi judecat Dumnezeu insa nu istoria intrucat aceasta este scrisa de oameni.
Nazismul nu ar fi aparut fara ura promovata de crestinism
O alta critica a fost omiterea din discursul papal a cuvantului "antisemitism"...
Dupa mine, acesta nu este un aspect semnificativ intrucat intotdeauna trebuie operata distinctia intre antisemitism si anti-iudaism. Astfel, orice termen ar fi folosit Pontiful ar fi deschis discutii. Impartasesc parerea Papei conform careia nazismul era si anti-crestin, insa consider ca acesta nu ar fi luat nastere daca nu ar fi avut in spatele sau secole de ura antisemita si antiebraica promovata tocmai de crestinism. Exista o accentuare in discursul Pontifului in legatura cu absenta lui Dumnezeu si nu cu absenta omului si a responsabiltitatilor sale.
Unii comentatori au parafrazat interogativul Suveranului Pontif "Unde era Dumnezeu in acele zile?" cu "Unde era Papa Pius al XII - lea"?
Atrageam atentia tocmai in legatura cu faptul ca a nu vorbi despre absenta si tacerea omului este extrem de problematic.
O alta fraza nascatoare de polemici: "Prin distrugerea poporului lui Israel, pana la urma, se dorea distrugerea si a radacinii credintei crestine (inlocuind-o cu o credinta a bunului plac, o credinta in forta bruta a omului)"...
In ceea ce priveste interpretarea "radacinilor evreiesti ale crestinismului", discursul poate avea o dubla valoare. In cazul in care se doreste a se afirma faptul ca cele doua religii au aceleasi radacini si deci, credinta ebraica trebuie respectata, discursul este importanat. Insa, daca se vrea a se spune prin acest discurs, cum de altfel s-a mai afirmat, ca persecutia nazista era in mod esential anti-crestina, consider ca este un mod distorsionat de a prezenta faptele.
Un fapt pozitiv
In ce mod credeti ca vizita Papei la Auschwitz va influenta pe viitor dialogul dintre crestini si evrei?
Este necesar a se face distinctia intre interpretarea trecutului si perspectivele de viitor. In legatura cu trecutul nu suntem inca de acord. Insa, cat priveste raporturile viitoare, este foarte important pentru noi ca Biserica sa se implice astfel incat tragedii precum Shoah-ul sa nu se mai repete...
In final, apreciati ca fiind pozitiva vizita Papei la Auschwitz?
Da, este un fapt pozitiv, insa exista unele aspecte controversate...
Dezamagit de interventia Suveranului Pontif?
Perplex. Ma asteptam la cu totul altceva.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.