Si daca, totusi, Soros stie?

In editorialul de ieri, concluzionam ca unul dintre cei mai bogati oameni ai lumii, matematician de exceptie si maestrul absolut al loviturilor de bursa, George Soros, a ales o solutie inedita de a-si consolida puterea, la nivel mondial. El a intuit ca organizatiile societatii civile urmeaza sa joace un rol din ce in ce mai important, care contrabalanseaza si, uneori, chiar devanseaza puterea partidelor politice. Dar, in timp ce partidele politice, din motive legate de interesul national sau de concurenta economica, se organizeaza slab sau aproape deloc la nivel international - ba mai mult, se poate vorbi chiar de o rivalitate in acest sens - societatea civila lucreaza lejer pe canale transnationale. Vasele comunicante functioneaza din plin. Sub acest aspect, Soros este inaintea tuturor celorlalti virtuali rivali cu cel putin cateva tururi de stadion. Dar semnalam ca si Soros este posibil sa fie pacalit, la randul lui. Chiar de catre cei pe care, cu atat de multa generozitate interesata, ii finanteaza. Ma refer in special la reprezentantii ONG-urilor din Europa Centrala si de Est. Dar daca, totusi, Soros stie? Daca el isi asuma chiar si acest risc? Desigur, un risc perfect calculat. Ca o lovitura la bursa. Iata o ipoteza tulburatoare. La care ma voi referi acum. Facand chiar si unele trimiteri la ceea ce se intampla in Romania.
Am primit o serie de ecouri, in special in corespondenta electronica pe care o avem cu cititorii nostri din intreaga lume, unele in sensul ca Soros a si declarat, la un moment dat, faptul ca are informatii conform carora el a fost tras pe sfoara de multi dintre beneficiarii fondurilor alocate de el, in special in Europa de Rasarit. Asa este. Numai ca George Soros nu s-a referit la modalitatile prin care buna lui credinta ar fi fost inselata. Ne aflam in prezenta a doua ipoteze. Fie George Soros investeste, din altruism, miliarde de dolari pentru a contribui decisiv, asa cum declara, la crearea, pretutindeni in lume, a unei societati deschise, prin stimularea unor mecanisme cat mai transparente si, in special, prin potentarea organizatiilor societatii civile. Fie acelasi Soros urmareste cu totul si cu totul altceva. Si anume, sub pretextul crearii unor societati de tip deschis, el vizeaza o contrabalansare a fortei partidelor politice si, pana la urma, a fortei statelor nationale, prin intermediul unei societati civile ale carei parghii, in plan transnational, sa poata fi plasate in mana miliardarului american. Ambele variante sunt interesante. Si posibile. Actuala Administratie americana crede in cea de-a doua ipoteza. Suspectandu-l pe George Soros ca urmareste, in mod malefic, sub pretextul unei cauze generoase, sa se transforme in cel mai important centru mondial de putere. Asa se si explica conflictul deschis dintre miliardarul american si George W. Bush. Desi Soros a pus multi bani in joc si si-a utilizat intreaga influenta pentru a bloca accesul lui Bush, pentru a doua oara, la Casa Alba, in cele din urma a esuat. Dar nici Bush nu reuseste sa diminueze, in mod vizibil, forta rivalului sau. Pentru ca acesta a reusit sa-si creeze o puternica retea transfrontaliera. Iar radacinile fundatiei sale sunt extrem de bine infipte in spatiul Europei Centrale si de Est, in Balcani si, mai nou, in Federatia Rusa, o zona vitala pentru interesele strategice ale Statelor Unite. Motiv pentru care administratia Bush nu-si poate permite, pur si simplu, un razboi deschis cu Soros.
Daca exista o coloana a cincea in interiorul retelei de fundatii si ONG-uri finantate si "controlate" de Soros, atunci acest lucru nu a fost posibil decat prin accesul pe care au reusit sa il aiba la finantarile acestuia, pe langa persoanele oneste, bine intentionate, si numerosi fosti informatori - sau poate chiar actuali - ai politiilor secrete din tarile Europei Centrale si de Est. Intre acestia pot exista raporturi de complicitate explicita sau implicita. Ei se mai pot afla sau nu sub controlul serviciilor secrete. Intr-un mod relativ evaziv, dar plin de dramatism, Soros a recunoscut, in fata opiniei publice din Statele Unite, ca buna sa credinta ar fi fost inselata. Admitand ca este asa, inseamna ca el are nu numai indicii, ci si probe temeinice ale existentei acestei coloane a cincea. Dar ce il impiedica, oare - si sa nu uitam ca el este principalul promotor, la nivel mondial, al unui tip de societate transparenta, deschisa - sa devoaleze intreaga tarasenie? Sa-i numeasca public pe cei care i-au inselat buna credinta? Daca nu o face, inseamna ca are motivele lui. Si care ar putea fi acestea? Fie aceasta coloana a cincea a devenit atat de puternica, incat nu se mai poate face nimic impotriva ei, Soros insusi ajungand un simplu instrument, fie existenta coloanei a cincea a fost un risc asumat. Si bine calculat de catre Soros. Ceea ce poate insemna ca fostii si actualii informatori ai serviciilor secrete, incaputi pe mana lui Soros, ar fi devenit santajabili.
Sincer sa fiu, imi este greu sa-mi imaginez ca lui Soros i-au trebuit 16 ani pentru a afla ca multi dintre romanii - ca sa nu ma refer la altii - care au beneficiat de generoasele sale fonduri sunt securisti.

---

Despre autor: