Sorin Ilfoveanu si Stefan Caltia sunt considerati, in gustul publicului nostru instruit, printre cei mai importanti pictori romani de azi. Ei insisi il considera pe Vladimir Zamfirescu, mai putin cunoscut de publicul romanesc, un mare pictor. Mirel,
Sorin Ilfoveanu si Stefan Caltia sunt considerati, in gustul publicului nostru instruit, printre cei mai importanti pictori romani de azi. Ei insisi il considera pe Vladimir Zamfirescu, mai putin cunoscut de publicul romanesc, un mare pictor. Mirel, cum ii spun prietenii, n-a mai organizat o expozitie in Romania din 1981. Este, intr-adevar, mai degraba necunoscut publicului larg, mai ales ca lucrarile sale de dupa 1981 au un alt domeniu de referinta: religiosul, sacrul, sacrificiul, epifania, stigmatele omenescului.
In 2006, implineste 70 de ani. Acum cateva zile a deschis, la Cluj, o expozitie cu lucrarile realizate in anii din urma. Le-a gandit anume pentru aceasta iesire in public? Poate. Cert este ca lucrarile lui Mirel nu stau multa vreme in atelierul sau. Mari muzee ale lumii i le cauta si i le cumpara inainte chiar de a fi definitivate. Mari colectionari din toata lumea au achizitionat, rand pe rand, tot ce a pictat Mirel in rastimpul "tacerii" sale de dupa 1981.
Vaticanul insusi a primit din partea statului roman, pe vremea lui Ion Iliescu, o lucrare semnata de Vladimir Zamfirescu. A primit oare? Sunt semne clare ca lucrarea n-a ajuns la Vatican; dovada peremptorie fiind faptul ca scrisoarea de multumire a Vaticanului n-a ajuns la adresa pictorului. Care oficial al statului ar fi putut ravni sa intre in posesia acestei lucrari printr-o infractiune morala demna de... pacatul stramosesc?
Mirel este cu trei ani mai tanar ca Nichita Stanescu. Fac acest calcul biografic pentru ca Mirel si Nichita au copilarit impreuna, la Ploiesti. Au ramas prieteni toata viata. Este important acest fapt? Este. Pentru ca, in jur de 1980, si Nichita a trait o convertire artistica intru constiinta religioasa a sacrificiului. Multe din poemele sale din cartile de pe urma sunt descrieri ale unor ascensiuni catre dincolo si ale unor stralimpezimi hristice (de altfel, si Hristea il chema, nu doar Nichita). "Eu nu sunt decat o pata de sange care striga" - iata un poem hristocentric, iar nu hristeacentric. Nichita se golea de eul personal pentru a se umple de sentimentul impersonal al sinelui celui mai larg cu putinta.
Misterul sangelui omenesc prin care a curs spiritul divin! Aceasta mostenire o preia in sarcina sa si Mirel. Intr-una din variantele sale, "Cain si Abel" - o lucrare despre care s-ar putea scrie o carte intreaga - il prezinta pe ucigas imbracat in sangele victimei sale. Noi insine, de la Rastignire pana la finele veacurilor, avem a intelege - daca mai vrem sa fim si religiosi - ca santem invesmantati in sangele Rastignitului, prin care a curs duhul care a facut si lumea sa fie, si pe noi in lumea aceasta. Nu mai purtam haine facute din sangele lui Abel, acest pacat ne-a fost iertat, a fost dizolvat in sangele omenesc al lui Iisus, dar purtam hainele cele noi facute din sangele sacrificiului de pe Cruce. Si nu ne mai putem spala de acest sange pe dinafara daca nu-l intelegem pe dinauntru, euharistic. Pentru ca vinul euharistei cu adevarat este sangele hristic, la fel cum si caldura Soarelui este, la fel cum si Soarele din bobul de grau este, la fel cum prin toate curge devenirea duhului care a facut lumea si pe noi in lume.
Rauvoitorii progresismului (post)modernist ar putea replica randurilor de mai sus in acest fel: "Pictura nu mai povesteste, daca o mai face, este anacronica".
Ce sa le spui? N-am spus ca in "Cain si Abel" avem o poveste pictata. Nu asta e acolo pe panza. Am spus ca te pune pe ganduri. Iar aceste ganduri nu sunt acolo, pe panza. Sunt aici, in cap, si acolo in suflet, daca le mai poti pune impreuna, gandurile gandite si gandurile simtite.
Iar daca le pui impreuna, povestea e una singura si fara de timp: e povestea suferintelor noastre sufletesti, e povestea izgonirii noastre si a memoriei acestui exil.
Asa este pictura lui Mirel Zamfirescu: fara de timp, dintotdeauna si de astazi.
Cu prilejul expozitiei de la Cluj, Institutul Cultural Roman a lansat pe piata un album Vladimir Zamfirescu a carui realizare a fost coordonata de poetul Eugen Suciu. Despre calitatea acestui album, un singur cuvant: ex-cep-ti-o-nal.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.