Trebuie investigat ORNISS, caci despre Marius Oprea stim

Marius Oprea s-a infruntat cu Securitatea inainte de 1989, cand a fost anchetat pentru raspandirea de manifeste. Dupa 1990 si-a dedicat activitatea cercetarii odioasei institutii de opresiune. Oprea a devenit, probabil, istoricul cu cea mai buna performanta in domeniu. In toti acesti ani a trait modest si nu de putine ori a fost amenintat. Fie ca i s-a spus pe strada, "Ai grija de tine, o s-o patesti!", fie ca ofiteri SRI i-au tulburat vecinii. I-am citit si o amintire oribila, cand intors acasa, si-a descoperit pisicul zdrobit de perete, dulcele semn al genului de fiinta cu care se razboieste.
La nivel politic, meritele au inceput sa-i fie recunoscute relativ tarziu. In anul 1997 a devenit consilier al lui Emil Constantinescu, fara ca aceasta sa fi dus la o schimbare vizibila a statutului sau social. Marius Oprea a primit apoi increderea premierului Tariceanu, care l-a numit consilier pe probleme de securitate. In paralel a devenit membru al Consiliului de conducere al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Mai face parte din Comisia pentru analiza dictaturii comuniste. I se propusese sa fie director al Arhivelor Nationale, pozitie strategica, dar serviciile secrete i-au facut referat negativ.
Prin tot ceea ce a facut, Marius Oprea a servit interesul public. Or, iata, Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat (ORNISS) il declara incompatibil cu cerintele Legii care asigura accesul la documente secrete. Ar face deci parte din categoria persoanelor care "au demonstrat lipsa de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscretie". Loialitate fata de cine? Necinste in raport cu ce? Indiscretie? Informarea opiniei publice cu privire la legaturile dintre regimul Iliescu, serviciile secrete si mafia araba - argument invocat -, pledeaza mai curand in favoarea capacitatii istoricului de a discerne. Caci nici o informatie nu poate fi legitim trecuta in categoria secretelor de stat atata timp cat priveste fapte care afecteaza insasi securitatea societatii.
Faptul ca ORNISS isi permite sa arunce o indoiala compromitatoare asupra consilierului pe probleme de securitate al premierului ar trebui sa determine Guvernul sa ia o pozitie. Caci obiectiile ORNISS pun in discutie, in aceeasi masura, eventuala lipsa de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscretie a lui Marius Oprea fata de Guvern. Doar intr-o societate politieneasca cineva poate gandi ca loialitatea fata de "servicii" conteaza mai mult decat loialitatea fata de ceea ce face Executivul.
Decizia ORNISS aminteste ca Oficiul a acordat certificate de incredere unor persoane cu o istorie cel putin discutabila. Oficiul a permis accesul la documente secrete, printre altii asemenea, lui Ristea Priboi. Pe aceasta baza, fostul ofiter de Securitate a fost numit in functii extrem de importante pentru domeniul economic si de securitate al tarii. Or, toata viata sa, acest om a facut cele mai murdare lucruri cu putinta. A slujit dintotdeauna celor care ii ofereau mai mult. Faptul ca Priboi zburda astazi prin lume, prin Dubai sau prin alte parti, urmarit de organele penale romanesti si doldora cu informatii bune de vanzare, reprezinta un scandal. Iata unde este, daca se cauta, problema pentru securitatea nationala! Oare angajatii ORNISS chemati sa aprecieze integritatea oamenilor cu acces la decizii delicate nu aveau date suficiente despre Priboi? Ce competenta au persoanele care evaluand solicitatorii de certificat, spun nu lui Oprea si da, lui Priboi?
Sa nu uitam apoi ca Oprea face parte si din Comisia pentru analiza dictaturii comuniste. Ar rezulta ca unul dintre istoricii de baza ai Comisiei nu are acces la documente importante pentru finalizarea investigatiilor. Cred ca Vladimir Tismaneanu are o responsabilitate directa de a cere clarificarea situatiei "din punctul lui de vedere".
Datele pe care le am vorbesc despre sustinerea pozitiei ORNISS de catre Traian Basescu si invocarea de catre presedinte, ca argument, a invitatiilor facute lui Oprea de fundatii germane si israeliene. Indiferent cat de ampla este implicarea istoricului in cercetarea internationala, o astfel de obiectie are sens doar in lumea lui Ceausescu. In gura presedintelui Romaniei, devine si un afront diplomatic. Cum sa explici Parlamentului german chemat sa ratifice tratatul cu Romania, ca istoricilor in delict de germanofilie nu li se mai acorda acasa incredere?
Pentru un optimist, cele intamplate au calitatea sa puna in evidenta problemele ORNISS. Sper ca in aceasta chestiune, Calin Popescu Tariceanu si Vladimir Tismaneanu vor lua o pozitie publica. Dupa care CSAT va face radiografia ORNISS. Cel putin unora dintre angajatii Oficiului trebuie sa li se retraga implicitul certificat de competenta.

---

Despre autor: