Ruinele Bucurestilor

Fara indoiala, Bucurestiul este singura capitala europeana cu atat de multe cladiri abandonate, de a caror soarta pare ca nu se intereseaza nimeni. Fie ca este vorba despre imobile parasite la prima vedere, de ziduri prabusite ori constructii nefinalizate, Capitala primarului Adriean Videanu arata in multe zone ca dupa bombardament. Pe de alta parte, exista cladiri dezafectate ce formeaza adevarate ghetouri, cum este cazul centrului istoric al Bucurestiului. Aceste ruine sunt periculoase, adevarate focare de infectii si de fapte antisociale, constituindu-se in tot atatea atentate la adresa populatiei marelui oras, supranumit odinioara Micul Paris. In mod cu totul paradoxal, Primaria Municipiului Bucuresti (PMB), care administreaza toate imobilele din Capitala, nu cunoaste situatia in ansamblul ei, intretinand starea de haos imobiliar. Asta, deoarece nici un edil n-a avut curiozitatea pana acum sa inventarieze imobilele lasate de izbeliste si, cu atat mai putin, sa faca ceva, astfel incat metropola sa-si schimbe infatisarea intr-o forma mai fericita. Lui Videanu putin ii pasa de istoria Capitalei. Pe el il intereseaza doar proiectele megalomanice. ZIUA face si o analiza a modului cum se impart ruinele Bucurestilor, din punct de vedere juridic.
Notificarile trebuie rezolvate cu celeritate
La capitolul Imobile revendicate de fostii proprietari in baza Legii nr. 10/2000, ne lamureste responsabilul din PMB. Dupa parerea viceprimarului liberal Ludovic Orban, cu care am stat de vorba, pentru 90 - 95% dintre cladirile ce par abandonate s-au primit notificari ce trebuie rezolvate cu celeritate. Ce-i drept, multi dintre cei ce revendica imobile ori nu pot face dovada ca sunt urmasi ai fostilor proprietari, ori nu pot prezenta acte de proprietate, ceea ce inseamna ca notificarile lor sunt respinse. In cele mai multe cazuri, oamenii se considera nedreptatiti cand se dau astfel de solutii, si-atunci se declanseaza sarabanda proceselor, care se intind pe parcursul mai multor ani. Nu de putine ori se ajunge pana la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg.
Pentru Bucuresti au fost depuse in jur de 40.000 de astfel de notificari. In proportie de 80%, cei ce le revendica vin in audienta la viceprimarul Orban, care este responsabilul cu retrocedarile al PMB. "Desi este vorba despre un volum foarte mare de munca, eu vreau sa cred ca acest proces aflat in plina desfasurare va fi finalizat pana la sfarsitul lui 2007", ne-a declarat edilul in exclusivitate.
Situatia proprietatilor nerevendicate
Alte imobile, dar in special terenuri virane, nu sunt revendicate de nimeni, aflandu-se intr-o stare avansata de paragina - cand e vorba despre cladiri, ori s-au transformat in gropi de gunoaie - cand e vorba despre terenuri. Acestea se afla in proprietatea statului si, pentru a se putea lua vreo decizie in privinta lor, Executivul trebuie mai intai sa le treaca in proprietatea privata a Municipiului Bucuresti, printr-o hotarare de guvern. Ceea ce implica alte probleme. "Va dau un exemplu, ne-a mai declarat viceprimarul Orban. Exista 28 de locuinte in Centrul Istoric, ce nu sunt revendicate de nimeni, pentru care noi am intocmit documentatia necesara de-acum noua luni de zile. O hotarare de guvern de trecere a acestor constructii din proprietatea statului in cea a PMB este mai mult o formalitate. Conditia e ca primarul general sa inainteze o solicitare a Consiliului local in acest sens, de schimbare a proprietatii, lucru care nu s-a intamplat inca, din motive care mie imi scapa. Cand vor ajunge in proprietatea noastra, le vom vinde ori le vom concesiona".
Imobile ocupate abuziv
O multime de imobile cu situatie juridica incerta - adica nesolutionata inca - figureaza ca abandonate in catastifele primariei si debransate de la utilitati. Pentru ele, nimeni nu plateste taxe si impozite. In realitate, multe dintre acestea, cum sunt cele de pe strazile Gabroveni, Selari, Blanari, Covaci, Lipscani si imprejurimi au fost ocupate abuziv de tigani, care s-au mutat fara sa plateasca vreun ban. Ce e mai grav, acesti locatari ilegali s-au bransat la conductele de apa si gaze, ba chiar si la reteaua telefonica fixa, consumand fara sa achite vreo factura. Raspunsul la intrebarea cine plateste in locul lor este foarte simplu: municipalitatea sau furnizorii. Si cand spunem municipalitatea, ne referim la toti bucurestenii. In unele cazuri, tiganii s-au "legat" pana si la Internet, fara ca firmele de cablu sau autoritatile chemate la fata locului sa poata lua vreo masura impotriva lor. "Au cablu, dar mai rar canalizare, pentru ca au infundat-o, ne spune un batranel, care-si blestema si-acum soarta de a locui intr-un astfel de cartier. Stiti unde-si fac nevoile? In pungi de plastic, pe care apoi le arunca pe terenuri virane ori in tomberoane de gunoi, atunci cand le gasesc prin apropiere."
Un downtown tiganesc
Ici, colo, printre cladirile vechi din Centrul Istoric, a aparut cate o terasa sau vreo cafenea cocheta, unde turistii isi mai pot trage sufletul. Daca in pasajul Vila Cross totul a fost amenajat in stil occidental, fiind o placere sa bei o bere rece sau o cafea la o masa, nu acelasi lucru se poate spune despre restul strazilor din jurul Lipscanilor, unde peisajul este dezolant. Cladirile n-au geamuri, tocurile ferestrelor fiind captusite cu cartoane sau scanduri batute-n cuie, rufele ce par murdare si-atunci cand sunt spalate atarna prin balcoane ce stau sa cada dintr-o clipa-n alta in capul trecatorilor, iar populatia "de culoare" te intampina la tot pasul, fie pentru a cersi, fie pentru a te talhari intr-un moment de neatentie. Nici nu este de mirare ca strainii considera Bucurestiul o Capitala a tiganilor, dupa o plimbare pe aceste strazi incarcate de istorie.
Centrul Istoric este o mare atractie a turistilor straini, care nici macar n-au habar de riscurile la care se expun cand viziteaza aceasta zona rau famata. La orele inserarii cel putin, abia daca mai palpaie cate-un felinar, iar pe strada nu mai circula decat oamenii locului, ca niste fantome gata sa-ti sara in carca si sa te despoaie.
Nimeni nu se teme de autoritati
Exista si constructii revendicate care au intrat in posesia fostilor proprietari, dar arata tot ca dupa bombardament. Pe langa faptul ca se afla intr-un stadiu foarte avansat de insalubritate, aici se aciueaza copiii strazii, vagabonzii, cersetorii, drogatii si hotii care n-au alt acoperis deasupra capului pe timpul noptii. Cei mai multi dintre acestia s-au mutat din canale in casele dezafectate, datorita ingaduintei autoritatilor. E locul in care domneste legea celui mai tare, bataile si violurile fiind la ordinea de zi.
Intrati in posesia acestor imobile, proprietarii de drept le-ar amenaja, dar nu dispun de fondurile necesare. De asemenea, le-ar vinde, insa nu gasesc cumparatori, fie pentru ca cer exagerat pe metrul patrat, fie pentru ca nu se inghesuie prea multi in astfel de zone cu un ridicat potential antisocial si o insalubritate generalizata. Nici investitorii nu dau navala, din aceleasi considerente. De aceea, proprietarii lasa cladirile sa se degradeze in permanenta, in speranta ca, odata si-o data se va face curatenie in zona, iar interesul imobiliar va spori. Numai ca multe dintre aceste constructii sunt cladiri istorice, care vor disparea urgent de pe suprafata pamantului. De asemenea, infrastructura si-asa precara, invechita, va deveni inexistenta nefiind intretinuta in nici un fel. E drept, proprietarii ar avea obligatia de a se ingriji de cladirile si terenurile care le apartin, dar cum nu-i amendeaza nimeni pentru ca n-o fac, cine sa se teama de inspectorii Primariei Bucuresti?
Cladiri condamnate la moarte sigura
Printre cladirile cu statut inca incert se numara si acele constructii pe care autoritatile nu vor sa le retrocedeze (desi aceste lucru este posibil) invocand diverse motivatii. Cei ce le revendica sunt trimisi "la plimbare", sa fie despagubiti de Fondul Proprietatea in actiuni sau in terenuri extravilane. Fondul respectiv nu exista deocamdata, nefiind inca listat la bursa, iar fostii proprietari se tem pe buna dreptate de aceasta scorneala de data recenta. Iar cum majoritatea expropiatilor sunt in varsta, ce sa faca batranii cu terenuri agricole? Chiar si in situatia mentionata, cand proprietatile nu sunt retrocedate in natura, nu inseamna ca respectivele imobile sunt salvate de la degradare, pentru ca situatia juridica a acestora ramane in continuare incerta. Ele nu apartin municipalitatii, asa ca PMB nu poate investi in renovarea lor. Pe de alta parte, statul nu investeste in patrimoniul municipalitatii, desi ar putea s-o faca prin intermediul Ministerului Culturii, macar atunci cand este vorba despre cladiri de patrimoniu.
Saga Berariei Gambrinus
Beraria Gambrinus si hotelul Cismigiu de deasupra, de pe bd. Regina Elisabeta (foto sus) au fost retrocedate inca din anul 2001. De-atunci, bucurestenilor de varsta a II-a si-a III-a nu le-a mai ramas decat sa-si aminteasca - atunci cand trec pe langa aceasta constructie data in folosinta la inceputul secolului al XX-lea - cu nostalgie de vremurile de-odinioara, cand veneau la o bere rece si o portie de carnaciori oltenesti cu cartofi prajiti. Cele sase nivele aflate in paragina nu mai au demult ferestre, iar tencuiala sta sa cada in capul trecatorilor in orice moment. Doar doua reclame mai mascheaza dezastrul din interior, insa fara prea mult succes. Primii proprietari carora li s-au retrocedat beraria si hotelul, le-au vandut deoarece nu dispuneau de fonduri pentru a le renova. La fel s-a intamplat si dupa aceea, agentia imobiliara care a cumparat cladirea fiind mai interesata sa inregistreze un profit imediat, decat sa investeasca. Nimeni nu stie cu exactitate la al catelea proprietar se afla beraria Gambrinus si hotelul Cismigiu, cert este ca ultimul dintre acestia zice ca ar vrea sa amenajeze aici un hotel cu restaurant. Dar nimeni nu mai crede in asemenea promisiuni, mai ales locatarii din zona, care infrunta zilnic dezolanta imagine de pe Bd. Regina Elisabeta, colt cu Str. Brezoianu.
Librarie incendiata intentionat
Calea Grivitei este una dintre cele mai afectate artere ale Capitalei. Incepand de la intersectia cu str. Buzesti si pana la Gara de Nord, dar si mai departe, o sumedenie de cladiri stau sa cada la cea mai mica miscare tectonica sau vibratie mai puternica provocata de tramvaie.
Foto: Bogdan STAMATIN Inca de la nr. 80, unde pana la evenimentele din decembrie 1989 se afla Libraria I. L. Caragiale (foto), dezastrul te intampina cu chipul sau had. Din librarie n-au mai ramas decat cativa pereti, dupa ce caramizile au fost furate una cate una pe de o parte de oameni nevoiasi, iar pe de alta de mici "intreprinzatori", care au scos un ban pe materialul de constructie refolosibil. Putini sunt aceia care stiu ca, in 1989, etajele superioare erau ocupate in majoritate de tigani. Acestia, care locuiau in conditii precare - adica cate zece persoane intr-o singura camera -, au incendiat imobilul in mod intentionat, profitand de isteria sfarsitului epocii comuniste. Ulterior, toti cei ce figurau in cartea de imobil au primit locuinte noi, la bloc.
Cinematograful furat
Lipite de librarie, pe partea stanga, se afla ruinele cinematografului Feroviar, fost Marna, care din nefericire a avut o soarta asemanatoare. Mai precis, s-a fost demolat de vandali. Caramida cu caramida si scandura cu scandura, totul a fost furat, ce a mai ramas din vestitul centru de cultura fiind egal aproape cu zero. Aici, in pauzele filmelor, cand operatorul trebuia sa faca o pauza pentru a schimba rolele, si-a inceput cariera actorul Puiu Calinescu. Marele comic roman incanta de mai multe ori pe zi publicul cu cupletele sale, acompaniat de un pian care era amplasat in stanga scenei.
Seri de neuitat la restaurantul Marna
Mai spre Gara de Nord este un teren viran de pe care s-a demolat orice constructie, iar acum locul s-a transformat in groapa de gunoi. Urmeaza, fostul hotel Marna, de doua stele, la parterul caruia functiona un cochet restaurant cu bucatarie traditionala romaneasca. Multi dintre spectatorii care ieseau de la film luau masa aici, inainte de a se intoarce acasa, petrecand seri de neuitat. Erau delectati cu muzica populara si de pahar interpretata de artisti ceva mai in varsta, care nu-si mai gaseau de lucru in alta parte. Acum, cladirea este dezafectata, aflandu-se in litigiu.
Cinema Dacia, imparateasa si calul
Vizavi, la nr. 129, se afla ruinele celebrului cinematograf Dacia, a carui cladire a fost construita la 1905, pe o suprafata de 947 mp. Celebru nu atat pentru valoarea sa istorica ori arhitectonica, ci mai ales pentru traditie. Intrarea costa 2 lei, iar filmele rulau "in continuare". Adica, puteai intra in sala de cinematograf, care avea si etaj, oricand doreai. Intre doua filme se facea doar o pauza de cinci minute. Daca afara ploua sau pana la plecarea trenului mai era destul timp de asteptat, aici iti puteai omori timpul in mod placut si ieftin. Dacia era foarte indragit si de copii, care atunci cand rula cate un western vizionau filmul pana invatau replicile pe de rost. Cinematograful mai este celebru in amintirile bucuresteanul si pentru altceva. Deasupra ecranului din sala de cinema, dar si afara, in stanga intrarii, se afla cate un basorelief cel putin incitant. Acestea infatiseaza o mare imparateasa - despre care se spune ca ar fi avut nu apetit sexual de nestavilit - in compania unui armasar, imaginea reprezentand, fara doar si poate, explicite tente zoofile.
Magazinul Sora si hotelul Dunarea
Chiar in intersectia Caii Grivitei cu Bd. Gh. Duca stau sa cada ruinele fostului magazin Sora si cele sase etaje ale hotelului Dunarea, mascate si aici de o reclama imensa. Nu e provincial care sa fi vizitat Capitala si sa nu fi intrat in acest magazin cu un vad de invidiat. Trecatorul care se incumeta sa se aventureze prin apropiere trebuie sa stie ca, in orice moment, se poate trezi in cap cu vreo caramida, vreun ciob de geam sau cu tencuiala de pe peretii scorojiti. Nu exista nici un avertisment in acest sens, desi pericolul este iminent. Intrarea in fostul hotel Dunarea se afla dupa colt, pe Bd. Gh. Duca. Aici, in anii comunismului, functiona un bordel clandestin. Militienii inchideau ochii la ce se petrecea acolo, in schimbul unor informatii interesante despre cei ce erau cazati la hotel si al unor favoruri sexuale neplatite.
O casa de poveste
Foto: Bogdan STAMATIN O alta cladire abandonata de pe aceeasi artera poate fi intalnita la nr. 339 (foto), dincolo de Podul Grant. Imobilul din caramida are un etaj si subsol, iar o intrare altadata fastuoasa, a fost zidita cu placi de BCA. Daca am fi zarit o inscriptie pe care sa scrie "Aici nu sta nimeni", ca la sfarsitul romanului Enigma Otiliei de George Calinescu, n-am fi fost deloc surprinsi, deoarece cladirea si gradina de la strada par sarite dintr-o poveste de sfarsit de secol XIX.
Timpul n-a sters lozincile PCR
Putin mai incolo, pe aceeasi parte, la nr. 343, intalnim o constructie abandonata, avand o arhitectura masiva, in stil comunist, cu trei nivele si demisol. Cladirea a fost probabil sediul unei intreprinderi socialiste, daca e sa ne luam dupa lozincile de pe fatada, care nu s-au degradat chiar de tot odata cu trecerea vremii: "TRAIASCA PARTIDUL MUNCITORESC ROMAN!", "TRAIASCA GUVERNUL CLASEI MUNCITOARE IN FRUNTE CU SECRETARUL SAU GENERAL!" De unde aflam in premiera si cu stupoare ca nu numai partidul comunist a avut secretar general, ci si guvernul de la acea vreme.
Amprenta stalinista pe Calea Victoriei
Ne intoarcem spre centru, pe Calea Victoriei, fosta Podul Mogosoaia, denumita initial asa pentru ca fusese pavata cu lemn. La nr. 135 dam peste sediul fostului Minister al Industriei Constructoare de Masini pana in 1990, cladire abandonata construita in stil stalinist. Cele noua niveluri si mai putin cele doua subsoluri constituie un real pericol pentru oricine s-ar afla prin preajma la un eventual cutremur, datorita stadiului de degradare in care au ajuns. Pe-aici s-au perindat in ultimii ani sediile a numeroase redactii, organizatii politice, fundatii, asociatii si firme, dintre care amintim ziarele Dreptatea, Expres, Viitorul romanesc, agentia de presa AM Press, aripa tanara a liberalilor, Asociatia Veteranilor de Razboi s.a. Gradina din fata cladirii, ce se intinde pe o suprafata de peste 2000 mp, se afla intr-o crunta mizerie, fiind napadita de gunoaie si buruieni. Nefericitii platani si stejari cu varste seculare nu sunt protejati nici macar de un gard, care a disparut ca prin minune. Doar o poarta metalica ruginita si cat se poate de inestetica mai aminteste de faptul ca aici ar fi o curte. Si asta in inima Bucurestiului, unde pretul pe metrul patrat oscileaza intre 1500 si 2000 de euro. Ceva mai sus, spre centru, parca in bataia de joc a sortii se afla luxosul Cazino Palace adapostit de Casa Vernescu.
Centrul Istoric, ca dupa bombardament
Pentru reabilitarea centrului istoric al Bucurestiului a fost alocata suma de 9,5 milioane de euro. Ulterior s-a trecut la organizarea licitatiei pentru concesionarea lucrarilor. La 14 mai 2006, cand se asteptau candidatii, nu s-a prezentat nimeni, asa ca licitatia a fost amanata pentru a treia oara. Desi mai multe firme de constructii s-au aratat la inceput interesate, doar doua companii au cumparat caiete de sarcini, in valoare de 500 de euro. "Nu stiu, s-ar putea ca, din cauza complexitatii lucrarilor, a conditiilor impuse in caietul de sarcini si a felului in care am cerut ca lucrarile sa fie executate, ofertantii sa fi fost depasiti, a declarat pentru ZIUA arh. Catalin Cazacu, seful proiectului pentru reabilitarea Centrului Istoric. Nu e o simpla asfaltare la care se pricep toti si pentru care se bat ca disperatii. Sunt lucrari de alta natura, mai complexe, combinate, adica infrastructura edilitara, infrastructura rutiera combinate cu elemente de mobilier urban, aspecte urbanistice ce trebuie rezolvate".
Din datele PMB rezulta ca 43% din Centrul Istoric este in proprietate privata, 24% in proprietatea municipalitatii, iar restul se afla in litigii.
Unde-s cladirile de altadata
Pe str. Lipscani, reprezentativa pentru Centrul Istoric al Bucurestiului, sunt numeroase cladiri insalubre revendicate, nerevendicate, retrocedate sau aflate in litigiu, care stau sa se prabuseasca peste putinii oameni care se mai incumeta prin zona. Spre exemplu, la nr. 28 este o cladire construita in 1880, iar la nr. 75 o alta ridicata 20 de ani mai tarziu, ambele pe cate o suprafata de 100 mp. La capat, aproape de magazinul Bucuresti, cumparat de primarul "care este", Marian Vanghelie, si nerenovat inca din lipsa de fonduri, se afla un alt imobil insalubru, ocupat de 32 de persoane. Din aceasta cladire construita la 1860 s-a furat ce s-a putut, apoi a mai luat si foc, din cauze ramase inca neelucidate.
Zona Lipscani, pe cale de disparitie
Pe str. Blanari ne intampina aceleasi imagini dezolante, parca desprinse din Mizerabilii lui Victor Hugo. Imobilul de la nr. 2, construit la 1885 si declarat monument istoric este ocupat in totalitate, in mod abuziv. Acesta a fost notificat de Sapunaru Anne-Magdaleana si Sapunaru-Sommer Adina-Helena, dar primarul general al Capitalei a respins cererea "privind acordarea de masuri reparatorii pentru imobil, deoarece nu s-a facut dovada dreptului de proprietate si nici a calitatii de mostenitor". Parterul, cele doua etaje si mansarda au fost evacuate in mai multe randuri de tigani, insa a doua zi acestia s-au intors. Sectoristul a reusit performanta de a-i convinge pe moment, insa totul s-a dovedit in zadar. In mod normal, datorita legilor proaste dupa care suntem guvernati, Politia nici n-ar putea efectua vreo evacuare in absenta unei hotarari judecatoresti, fie ca locatarii au ocupat cladirea in mod abuziv, fie ca nu. Iar asemenea procese pot dura ani de zile.
Adresa str. Blanari nr. 8 - acolo unde a existat un imobil compus din subsol, parter, doua etaje si mansarda - nu mai poate fi identificata pe harta Capitalei decat ca teren viran.
Pe aceeasi strada, la nr. 4, 6 si 21 - aceeasi situatie. Dintr-un balcon pe care atarna rufe la uscat, un pusti murdar ne stropeste cu un pistol cu apa. Si rade. Rade fara dinti.
S-a dus cu vadul din Selari
Cladirile cu cate un etaj de pe Str. Selari, de la nr. 14 si 16 (fostul club Hermes) sunt si ele dezafectate, prezentand un potential pericol de accidente. De fostul targ de tarabe de pe aceeasi artera istorica, unde se vindeau blugi, geci si alte marfuri de contrabanda aduse din Turcia, n-a mai ramas decat pavajul de beton. Asta nu pentru ca autoritatile locale ar fi convins intreprinzatorii particulari sa-si gaseasca alte locuri de desfacere a marfii, ci datorita faptului ca Centrul Istoric a fost inchis de primarul Liviu Negoita. Astfel, de vadul invidiat de multi comercianti odinioara, s-a ales praful. Negoita a aratat si partea plina a paharului, in urma acestei ispravi: "Infractionalitatea in zona a scazut cu 80%, dupa inchiderea Centrului Istoric". Daca-i asa, de ce nu se inchide intreagul Bucuresti, ca sa ne putem lauda cu cea mai linistita Capitala din lume?
Strainii cumpara, dar nu investesc
O firma imobiliara belgiana a cumparat mai multe cladiri de pe str. Selari si se pare ca este in continuare interesata sa achizitioneze altele. Din pacate, pana la aceasta ora nu s-a aratat deloc interesata sa investeasca in reconstructie, si n-ar fi exclus ca singura intentie a patronilor sa aiba doar caracter speculativ.
Cladirile de pe Str. Covaci, de la nr. 6-8 si 19, construite intre anii 1858 si 1930 au fost partial evacuate datorita pericolului prabusirii. Totusi, un numar de 142 de persoane mai locuiesc acolo, riscandu-si viata in fiecare zi.
Daramaturi, ca niste vestigii istorice
Str. Gabroveni nu face exceptie din peisaj. Peretele din spate al imobilului de la nr. 22, format din subsol, parter si un etaj s-a prabusit partial din cauza uzurii. Cei 11 locatari asteapta cu groaza, de la o zi la alta, sa cada si restul, cu ei cu tot. Cladirile de la nr. 25, 33, 35, 37, 39 si 41 sunt locuite, dar toate sunt revendicate, aflandu-se in litigiu. Ceva mai incolo, fostul han "La ruine" sta si el - dezafectat - sa se ruineze de tot. De la nr. 27 s-au furat toate caramizile, care se pare ca au fost de foarte buna calitate, ramanand pe loc doar cele din subsol. Vegetatia a napadit terenul, ceea ce se mai poate vedea semanand foarte mult cu niste vestigii istorice.
Si pe str. Doamnei nr. 3 exista un imobil insalubru aflat in litigiu, construit la 1880, pe o suprafata de 710 mp. Probabil ca judecata dintre cei care il revendica si autoritatile statului va mai dura multi ani de-aici inainte, patand imaginea Capitalei acestei tari.
Constructii de care nimeni nu mai are nevoie
Pe Bd. Decebal, cladirea care trebuia sa adaposteasca Biblioteca Nationala zace neterminata de mai bine de 16 ani. Pana si macaraua ce deservea constructia a ramas de izbeliste in acelasi loc, acceptandu-si destinul de a ajunge cat de curand la fier vechi. In acest caz, ca si in multe altele, vorbele lui Nicusor Ceausescu, adresate celor care au ajuns la putere dupa 1989, au capatat un caracter profetic: "Ba, voi n-o sa reusiti nici macar sa zugraviti ce-a construit tata". Conform angajamentelor constructorilor, biblioteca ar fi trebuit finalizata in 1989, dupa trei ani de la demararea lucrarilor. Dar n-a mai fost. Lasand la o parte arhitectura inspaimantatoare a acestui edificiu (proiectant general - SC Carpati Proiect SA), trecatorul se poate amuza citind pe o tabla inscriptionata ca are de-a face cu un "santier in lucru". Tabla e ruginita, la fel ca si constructia care este folosita drept WC public de oamenii aflati in nevoie.
Foto: Bogdan STAMATIN Fosta Bursa a marfurilor de pe Calea Rahovei (foto), vizavi de vechea piata Cosbuc, se afla si ea in paragina, asteptandu-si sfarsitul. La fel ca si cladirea cu doua etaje de la intersectia dintre Sos. Viilor si Bd. G. Cosbuc, din Piata Chirigiu.
Acelasi lucru se poate spune si despre imobilul de pe Bd. Regina Elisabeta, colt cu Str. Cobalcescu, la parterul caruia se afla odinioara cofetaria Lamaita. Acesta apartine Ministerului Industriei si Comertului, dar este lasat de izbeliste. Si aici functiona in vremurile de trista amintire un bordel clandestin. Pentru a obtine o "fetita", trebuia rostita formula magica: "Vreau si eu o amandina proaspata".
Imobile fara litigii
In Bucuresti exista o serie de locuinte care nu se afla in litigiu, insa nu pot fi reabilitate din diverse motive. Pe de o parte, acestea sunt locuite, iar oamenii nu pot fi aruncati in strada, chit ca se expun zilnic unor pericole majore, in cazul prabusirii constructiei. Pe de alta parte, imobilele sunt in proprietatea statului, iar ca municipalitatea sa se poata ocupa de ele, Guvernul ar trebui sa le treaca in proprietatea privata a Bucurestiului. Dar n-o face.
Un exemplu in acest sens este Str. Baratiei, artera ce face legatura intre Bd. Corneliu Coposu si Calea Mosilor. La nr. 37, 42, 46, 47, 48, 49 si 50 sunt imobile insalubre construite intre anii 1824 si 1920, monumente istorice partial autodemolate, cu un risc ridicat de prabusire. Aici locuiesc un numar de 27 de suflete, cel putin pe hartie, in realitate fiind mult mai multe.
In unele imobile de pe Calea Mosilor, situatia nu difera deloc. La nr. 27, 69, 71, 82, 84 si 98 locuiesc 110 persoane in mod legal si altele ocupand abuziv locuintele insalubre. Cladirile au fost ridicate intre anii 1835 si 1909.
DSP nu raspunde de imobilele insalubre
Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti nu raspunde pentru focarele de infectie existente in cladirile abandonate sau insalubre, acestea aflandu-se in administrarea PMB. "Noi raspundem doar pentru cladirile noastre, ne-a declarat Viorica Nicolescu, de la biroul de presa al DSP. Restul constructiilor nu intra in atributiile noastre. Daca primim insa o sesizare din partea cetatenilor, actionam imediat, colaborand cu alte institutii ale statului. In cazul in care imobilul se afla in proprietate privata, trebuie sa luam legatura cu proprietarul, iar daca acesta manifesta opozitie, apelam la organele de Politie." Pe aceasta cale, consideram ca DSP a fost sesizata prin intermediul cotidianului ZIUA, in legatura cu focarele de infectie existente in cladirile abandonate sau insalubre din Bucuresti. Asteptam luarea unor masuri de urgenta in acest sens, angajandu-ne sa prezentam cu promptitudine cititorilor nostri masurile ce vor fi adoptate. Ce este mai curios, pana si spitalele, policlinicile, scolile si gradinitele se afla tot sub tutela primariilor de sector si a PMB din punct de vedere sanitar.
Legislatia schioapa
Legea locuintei (nr. 114/1996), care a abrogat alte reglementari de pe timpul ultimului dictator al Romaniei, prevede ca "proprietarul raspunde de asigurarea conditiilor de functionare normala a locuintei aflata in proprietate exclusiva si a spatiilor aflate in proprietate indiviza". Atat. Nici o sanctiune care sa-l determine pe proprietar, sub vreun aspect pecuniar, sa-si intretina locuinta. Inainte de 1989, chiar daca erai sau nu proprietar, daca nu-ti reperai fatada casei riscai o amenda de 20.000 de lei, suma ce reprezenta la acea vreme cam un sfert dintr-un apartament de doua camere, confort I, la bloc.
De asemenea, Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi prevedea ca, aceia care ocupau un spatiu de locuit fara contract de inchiriere puteau fi evacuati, fara atribuirea alte suprafete locative. Acest lucru se realiza pe baza deciziei consiliilor populare ale municipiilor, sectorelor Bucurestiului, oraselor si comunelor. Totodata, evacuarea se facea de intreprinderile ce administrau fondul locativ de stat, iar in caz de opunere, se apela la sprijinul organelor de Militie.
Acum e democratie, nu se mai intampla asa ceva. Chirias sau proprietar, nimeni nu pateste nimic daca isi lasa imobilul sa se degradeze, ori locuieste abuziv.
Imobile insalubre locuite, nerevendicate
Str. Transilvaniei nr. 24, corp B - 2 persoane
Str. Polona nr. 109, corp F, G - 1 pers.
Str. Povernei nr. 44, corp A, B - 3 pers.
Str. Caragea Voda nr. 8-10, corp A, B - 5 pers.
Str. Buzesti nr. 32 - 9 pers.
Str. Popa Tatu nr. 85 - 10 pers.
Sos. Chitila nr. 30 - 2 pers.
Str. Sfintilor nr. 13 - 26 pers.
Str. Cosminului nr. 5 - 11 pers.
Str. Andronache nr. 31 - 6 pers.
Str. Nastase Pamfil nr. 36 - 1 pers.
Str. G-ral Florescu nr. 17 - 11 pers.
Str. Smardan nr. 28 - 13 pers.
Str. Smardan nr. 37 - 15 pers.
Str. Matei Voievod nr. 104 - 16 pers.
Str. Matei Voievod nr. 114 A - 7 pers.
Str. Timpului nr. 23 - 1 pers.
Str. Mitrita Constantinescu nr. 1-3 -15 pers.
Str. Traian nr. 111 - 8 pers.
Str. Vulturilor nr. 53, corp B - 2 pers.
Str. Nucului nr. 41 - 3 pers.
Str. Zidurilor nr. 40, corp C - 8 pers.
Str. Zlatescu nr. 3 - 9 pers.
Str. Tepes Voda nr. 50 - 6 pers.
Str. Tepes Voda nr. 86 - 6 pers.
Str. Crapului nr. 8 - 4 pers.
Str. Teleajen nr. 77 - 8 pers.
Str. Lt. Paulescu nr. 33 - 2 pers.
Str. Episcop Chesarie nr. 18 - 25 pers.
Str. Mitropolit Filaret nr. 41 - 12 pers.
Str. Mitropolit Filaret nr. 41A - 5 pers.
Calea Serban Voda nr. 128-130 - 6 pers.
Calea Serban Voda nr. 184 - 14 pers.
Str. Enachita Vacarescu nr. 36 - 6 pers.
Str. Mitropolit Iosif nr. 49 - 15 pers.
Str. Regina Maria nr. 47 - 13 pers.
Str. George Georgescu nr. 15 - 4 pers.
Str. George Georgescu nr. 27 - 47 pers.
Str. Stanei nr. 13 - 1 pers.
Str. Spineni nr. 10 - 31 pers.
Str. Lanariei nr. 73 - 7 pers.
Str. Petalelor nr. 32 - 1 pers. abuziv
Str. Stoicesti nr. 19 - 1 pers abuziv
Str. Mitropolit Grigore nr. 49 - 16 pers.
Str. Axente Sever nr. 3 - 4 pers.
Str. Musat Radulescu nr. 37 - 4 pers.
Str. Coltei nr. 6 - 8 pers.
Str. Franceza nr. 30 - 46 pers.
Str. Franceza nr. 32 - 11 pers.
Str. G-ral Florescu nr. 17 - 9 pers.
Imobile insalubre nelocuite si nerevendicate
Str. Haralambie Botescu nr. 17
Str. Cameliei nr. 20, corp C
Str. Berzei nr. 123
Str. Minerilor nr. 17
Str. Eminescu nr. 77A, corp C
Str. G-ral Florescu nr. 19
Str. Sf. Gheorghe Nou nr. 3
Str. Sf. Vineri nr. 7, corp A, B
Str. Clucereasa Maria nr. 6, corp B
Str. Cuza Voda nr. 56, corp B
Str. Balinesti nr. 21
Str. Trompetului nr. 19
Str. Ghiocului nr. 8
Str. Barajului nr. 14
Str. Ion Burlacu nr. 38
Str. Constitutiei nr. 11
Str. Sabinelor nr. 46, corp A, B
Str. Erie Eroul nr. 57
Str. Leon Voda nr. 22
"Generalul" Videanu, corigent la istorie
Municipalitatea ridica din umeri, plangandu-se ca nu exista o legislatie corespunzatoare pentru obligarea proprietarilor de a-si intretine locuintele. Foarte bine, atunci sa propuna o lege prin care macar fatadele cladirilor istorice sa fie renovate de proprietari. Iar daca acestia nu dispun de fondurile necesare, PMB le-ar putea cumpara proprietatile, pentru a le scoate apoi la licitatie. In acest mod, foarte multe imobile ar reintra in circuitul locativ sau in cel comercial, si toata lumea ar fi multumita. Numai ca pentru asa ceva ar fi nevoie de mai multa vointa ca pana acum. Nici un primar general de dupa 1989 n-a facut nimic pentru reabilitarea Centrului Istoric al Bucurestiului, si cu atat mai putin pentru alte cladiri vechi aflate intr-un stadiu avansat de uzura. "Generalul" Adriean Videanu (foto) ar fi trebuit sa fie primul chemat sa vada cum se degradeaza Bucurestiul si sa ia masurile care se impun. Dar el este specialist in constructii megalomanice, uitand ca tocmai pentru cladirile vechi si arhitectura deosebita Capitala a fost numita Micul Paris. Cand este vorba sa expropieze unii oameni pentru cauze de utilitate publica, sau sa-i despagubeasca pe altii ca sa ridice vreun centru de afaceri, Videanu nu se uita la bani. O face in schimb atunci cand este vorba despre identitatea acestui oras, dand dovada ca este corigent la istorie.
Parerea specialistilor
"Din cauza intemperiilor, betonul se microfisureaza"
Ing. Cristian Balan, director tehnic la Institutul de Proiectare, Cercetare si Tehnica de Calcul in Constructii Bucuresti ne-a declarat despre ruinele bucurestene: "Fara doar si poate, cladirile lasate in paragina, fie ca sunt sau nu abandonate, se degradeaza in timp. Cei mai importanti factori ce agraveaza starea in special a cladirilor vechi sunt inghetul, dezghetul, ploaia, insolatia si furturile de materiale de constructii. De exemplu, din cauza intemperiilor, betonul se microfisureaza, permitand infiltarea umezelii in caramida. Cand ajung intr-o stare mai avansata de degradare, peretii prezinta pericol de prabusire, la un loc cu elementele de structurare invechite. La fel, in cazul in care tencuiala cladirilor vechi se degradeaza, caramida este mult mai mult afectata decat in mod normal. In mediile toxice, cum este si Centrul Istoric al Bucurestiului, din cauza poluarii, au loc efecte chimice care contribuie la degradarea cladirilor."
"Sa nu uitam nici sufozia mecanica si chimica"
Ing. Aron Racianu, inginer-sef SC Mecotrans SRL, ne-a precizat: "Cea mai importanta cauza a degradarii constructiilor abandonate si invechite este gelivitatea. Adica, inghetul si dezghetul, la care se adauga ploaia si canicula. Cele mai critice intervale sunt cuprinse intre 15 noiembrie si 15 martie, dar in ultima vreme se vorbeste tot mai multe despre intervalul cuprins intre inceputul lui noiembrie si cel al lui aprilie, datorita schimbarilor climaterice inregistrate pe intreaga planeta. Nu trebuie sa uitam nici sufozia mecanica si chimica. Apa antreneaza particule de pamant, iar acestea ajung sub fundatie. De asemenea, apa corodeaza armaturile, ceea ce duce iarasi la distrugerea cladirilor, iar caramizile sunt infestate de ciuperci. Incepand cu sarpanta acoperisului pana la tamplarie, nimic nu este scutit de trecerea timpului. Alta cauza a degradarii imobilelor vechi constra in devalizarile acestora de persoane certate cu legea. De exemplu, de la niste constructii neterminate de pe Bd. Decebal s-au furat armaturile, care au ajuns la fier vechi. La fel s-a intamplat si la niste cladiri din Vitan si de-a lungul Dambovitei, pe Timpuri Noi si Calea Vacaresti. In privinta reabilitarilor, lucrurile sunt mai complicate. Orice constructor stie ca este mult mai usor si mai ieftin sa ridici o cladire de la zero, decat sa repari una veche. Fundatiile imobilelor vechi nu mai corespund cerintelor tehnice actuale, in special in ceea ce priveste rezistenta la seisme."

---

Despre autor: