Scenarii post-aderare

Schimbarile politice se apropie. Paradoxal, actualul Cabinet se mobilizeaza pentru un succes - integrarea europeana - care va insemna finalul sau de mandat. Cu acest obiectiv a fost investit in Parlament. Pentru ca echipa guvernamentala si partidele din coalitie, in principal cele ale Aliantei liberal-democrate, sa-si pastreze sprijinul public si sa ramana la putere, e esential ca aderarea Romaniei la Federatia Continentala sa aiba loc la termen, pe 1 ianuarie 2007, fara amanari, deci se fac toate eforturile pentru obtinerea acordului final, dupa raportul din toamna al Comisiei Europene. E aproape sigur ca obiectivul va fi indeplinit. Insa imediat dupa aceea structura de putere trebuie reorganizata in functie de noua situatie, care va fi dintr-o data foarte diferita: aceea de stat-membru al Uniunii.
Aceasta conjunctura pune clasa politica romaneasca in fata unor dileme deloc usor de gestionat. Partidele din coalitie au nevoie de stabilitate pentru a nu risca amanarea integrarii europene, dar sunt obligate sa gandeasca si in termenii competitiei pentru putere, fie ca vor fi alegeri anticipate, fie ca va avea loc doar o reorganizare a structurii de guvernare. Principala formatiune de opozitie, PSD, e foarte slabita, nu vrea ca populatia sa fie rechemata la urne, caci reprezentarea parlamentara i s-ar diminua, dar n-are incotro si ataca, ameninta cu o noua motiune de cenzura, are un comportament strict electoral. Intre timp, la stanga sau pe deasupra sa a fost lansat, amenintator, "Polul Social", nu doar cu Ion Iliescu si Petre Roman in avanposturi. Incapabil sa se reformeze, PSD vede crescand o alternativa care i-ar putea "subtiliza" electoratul, atragand categoriile mai sarace si "defavorizate" ale populatiei. Daca nu cumva "Polul" va absorbi chiar si PSD-ul - ori parti ale sale.
Dintre variantele de continuare, doua sunt mai probabile: noi alegeri, in ideea redistribuirii procentelor in legislativ si a raporturilor in coalitia la putere; sau reorganizarea guvernului, cu mentinerea actualei coalitii. Al treilea scenariu de luat in calcul ar fi constituirea unei noi majoritati, cu ori fara alegeri.
Nu e nevoie de multe argumente pentru a prevedea ca scrutinul anticipat ar aduce plusuri pentru partidele Aliantei si un minus pentru PSD, cu alte variatii prea putin semnificative (poate ceva in plus pentru PRM, poate acces in Parlament pentru PNG, in timp ce PC n-ar reveni decat tot "tractat" de cine se va mai dovedi dispus...). Dar, cu tot sporul, nici unul dintre cele doua partide ale Aliantei nu va putea organiza o majoritate fara celalalt decat daca va recurge la PSD sau la formatiunile extremiste.
Prin urmare, anticipatele - prima varianta de continuare - ar avea avantajul de a consolida Alianta, cotata acum cu circa 15 procente peste rezultatul din decembrie 2004, dar n-ar schimba esential peisajul. In schimb, ar agita electoral tara, ar diminua pentru cateva luni eficienta guvernarii si, daca PNL si PD ar candida separat, in relatia dintre ele, deja cam neplacut deteriorata, s-ar putea produce "stricaciuni" greu reparabile.
Daca nu vor fi anticipate, Executivul trebuie oricum - varianta a doua - reorganizat in functie de situatia post-aderare. E obligatorie reinvestirea in Parlament, si anume pe un nou program de guvernare. Scenariul ar presupune ca presedintele Traian Basescu sa desemneze din nou un liberal pentru formarea unui nou Cabinet, iar PNL l-ar propune tot pe actualul premier, Calin Popescu Tariceanu, caz in care e necesar ca relatiile dintre cei doi - ca si cele dintre PNL si PD, de altfel - sa se amelioreze. De vazut daca "partile" vor gasi resurse de intelepciune pentru atare evolutie.
Detalii de calandar: ambele procese - anticipatele sau reorganizarea guvernului fara schimbari in Parlament - pot fi pornite inainte de sfarsitul anului si de aderarea efectiva, astfel incat un nou cabinet si un nou program sa porneasca imediat dupa 1 ianuarie, "en fanfare". Daca raportul din octombrie al Comisiei Europene va anunta integrarea la 1 ianuarie 2007, procedurile de restructurare a guvernarii pot demara.
Putine de spus despre scenariul al treilea, din ce in ce mai putin probabil. O eventuala apropiere a PD de PSD ar avea consecintele de imagine si - in ultima instanta - electorale dezastruoase pentru democrati, cu extremistii nu se poate colabora, iar o formula de "uniune nationala" nu se justifica intr-un moment in care Alianta domina autoritar sondajele de opinie.
Vasazica, liberalii si democratii sunt condamnati la cooperare. Poate ca, in locul competitiei dintre ele, cele doua partide ar face mai bine daca s-ar concentra asupra largirii bazei lor electorale, astfel incat, daca vor fi anticipate, sa poata obtine fara o majoritate solida fara alti parteneri de coalitie. Ceea ce ar presupune o strategie de atragere a electoratului de stanga, abandonat de PD si ramas in mare parte fara reprezentare politica, in conditiile in care PSD-ul ramane un simbol al coruptiei, iar noul "Pol" defileaza tot cu vechiul Iliescu-n frunte. Poate ca PD va descoperi ca profilul sau "popular" n-are cum sa fie - de fapt - "conservator" sau "crestin-democrat", mult mai bine potrivindu-i-se zona de centru-stanga, in complementaritate cu PNL-ul de centru-dreapta, conform ecuatiei initiale a Aliantei...

---

Despre autor: