Quo vadis, "...Da Vinci"?

Conceptul de crestinism este un brand care se vinde bine, mai ales atunci cand i se face reclama negativa. Din pacate, valorile inepuizabile ale acestui brand, vechi de peste 2000 de ani, nu sunt exploatate in interesul Bisericii. Intuind potentialul acestor valori, simbolurile crestine au devenit obiect de marketing religios, fiind utilizate mult mai eficient, din pacate, de cei care nu respecta religia crestina. Pe acest lucru s-a bazat si succesul de vanzare al cartii creat cu ajutorul marketingului si relatiilor publice, succes care a constituit principala premisa ce a condus la adaptarea cinematografica a romanului "Codul lui Da Vinci".
Ingrijorator este insa faptul ca aparitia creatiilor culturale de genul acestei carti, la nivel global, este favorizata de tendinta de slabire a credintei crestine. In prezent asistam la un val de incercari de "demontare" a dogmei crestine si de slabire a constiintei bisericesti care se manifesta pe un fond de asteptare prolific acestuia. Opinia propagata prin intermediul cartii si filmului "Codul lui da Vinci", sustinand ca Mantuitorul Hristos ar fi avut copii rezultati dintr-o relatie cu Maria Magdalena, nu este corecta din punct de vedere istoric si teologic. Scopul unor asemenea demersuri, ascunse sub mantaua binevoitoare a artei literare si cinematografice, este de a minimaliza respectul si increderea oamenilor fata de ierarhia si invatatura bisericeasca.
"Si daca, totusi, ar putea fi adevarat?". Aceste cuvinte le rostise unul dintre cinefilii care asistasera la premiera din Romania a filmului "Codul Da Vinci". Opinia este versatila, superficiala, influentabila si trece cu timpul. Forta ei nu consta in aprofundarea cognitiva a unei idei, ci in impactul public pe care il produce. Cei care folosesc opinia ca izvor al stiintei risca sa cada cu usurinta in plasa dezinformarii. Dar, acest lucru conteaza prea putin, din pacate pentru cei care dezinformeaza.
Nu conteaza nici macar faptul ca opera si viata lui Leonardo Da Vinci nu au nimic de-a face cu aberanta teorie a conspiratiei valorificata literar de Dan Brown.
Zbuciumul cautarilor intreprinse de omenire pentru a afla o calea care sa conduca la un real progres si la o deplina desavarsire, reflecta nelinisti metafizice inerente conditiei umane. Dar, chemata inspre o comuniune deplina cu semenii si cu Dumnezeu, fiinta umana contemporana bajbaie, inca, in intunericul indoielii. Izolat in preocuparile sale individuale, omul contemporan cauta cele mai eficiente mijloace de a-si impartasi public propriile sale indoieli. Cercetarea nelinistita si necontrolata a variabilelor existentiale l-a facut sa descopere nevoia de a impartasi celorlalti experienta concluziilor sale particulare. Astfel, el isi extinde orizontul singuratatii sale in detrimentul celorlalte persoane, comunicandu-si coercitiv propria sa insingurare. Sapand fara discernamant in profunzime dupa cunoastere, ajunge la situatia paradoxala de a fi absorbit de preocuparea sa, "ingropandu-se de viu'" sub vraful incertidunilor sale, precum in episodul biblic al inaltarii Turnului Babel. Practic, procesul de "amestecare a limbilor" nu mai apare ca pedeapsa divina, cat mai ales ca o consecinta fireasca a "amestecarii sensurilor" atribuite realitatii. Mintea omului, ne referim la imaginatie, este gata sa accepte orice scenariu existential. Dar, oare, natura umana poate sa si-l asume si in realitate?
Creand, omul se creeaza pe sine; schimband lumea, se schimba pe sine. Daca, insa, nu-i convine lumea in care traieste, nu trebuie sa dea vina pe Dumnezeu si sa schimbe ceea ce El a incercat sa ne invete, nici pe lume, ci pe incapacitatea sa de acomodare la realitatile concrete ale vietii. Slava Domnului ca demnitatea umana nu se cumpara pe bani, ci depinde de capacitatea omului de a recunoaste valorile si ierarhia acestora. Fara aceasta capacitate, fiinta umana este supusa degradarii si denigrarii. Emanciparea omului nu poate fi conditionata de succesul financiar, ci reprezinta un proces complex de formare a personalitatii umane. Daca aceasta emancipare ar depinde exclusiv de bani, atunci omul ar putea fi considerat cu usurinta un simplu obiect de consum, ceea ce nu cred ca ar conveni unei societati care se considera civilizata!
Expresiile artistice sunt sinteza unei culturi, asa cum o cultura poate fi, la randul ei, extensia unei expresii artistice. Ce anume a influentat atat de puternic constiinta artistica a omului care a scris o carte "care se vinde" astfel incat sa dea expresie literara unei opere anticrestine? Ceea ce ne impresioneaza mai mult, in cazul "Codului lui Da Vinci", este reactia fata de Evanghelia Bisericii ale carei valori au fost condensate cultural, sute de ani, in stralucite opere literare. De data aceasta, mesajul ei distorsionat a dat nastere unei opere anticrestine si, prin prisma celor afirmate in paragraful anterior, antiumane.

---

Despre autor: