13 Mai 2006 de Dialog realizat de Iolanda MALAMEN
Valentin Hossu-Longin, absorbit probabil de presa scrisa si de emisiunile culturale de la radio, nu ai mai aparut in librarii cu nici o carte, din 1999.
In acel an, la 21 iulie, cand implineam 60 de ani, mi-am facut cadou cea de-a zecea carte,

Valentin Hossu-Longin, absorbit probabil de presa scrisa si de emisiunile culturale de la radio, nu ai mai aparut in librarii cu nici o carte, din 1999.
In acel an, la 21 iulie, cand implineam 60 de ani, mi-am facut cadou cea de-a zecea carte, aparuta la Libra si intitulata "A doua Romanie" (vol.1). Am lansat-o in Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor, beneficiind de un numeros public, in randurile caruia se aflau si reprezentanti ai Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni, din conducerea caruia faceam si eu parte. Calatorind mult dupa '90, am cunoscut unele din cele mai importante colectivitati de romani din diaspora/ exil/ emigratie, care aveau fundatii, asociatii si publicatii proprii. Erau oameni care luptasera impotriva comunismului si, departe de tara de origini, cautau sa-si pastreze identitatea nationala, limba si traditiile mostenite din mosi-stramosi. Multi dintre ziaristii si scriitorii de limba romana dinafara tarii mi-au devenit colaboratori si prieteni, mai ales dupa ce incepusem un serial in cotidianul "Romania libera" si in saptamanalul "Dreptatea". Unele articole au fost preluate de publicatii romanesti din tari ca SUA, Canada, Israel, Ucraina, Basarabia, Elvetia s.a.m.d.
Cartea mentionata ar trebui sa fie urmata de alte volume, mai ales ca ulterior, pe langa "Dreptatea" si "Romania libera", am publicat articole in "ZIUA" si "Curierul national", deci s-a mai strans mult, chiar foarte mult material. Sunt carti asteptate cu emotie si interes de diaspora romaneasca.
Inteleg ca publicarea lor este in primul rand o datorie morala pentru tine, dar stiu totodata ca nu-ti da pace un alt proiect. Poti vorbi despre el?
Da, mai aproape imi este aparitia unei carti-document, care se inscrie perfect in ampla actiune de condamnare a comunismului din Romania, a flagelului de tip "Holocaust", insemnand peste doua milioane de "dusmani ai poporului" arestati si detinuti politic, dintre care au murit in puscarii si lagare aproape trei sute de mii: medici, profesori, clerici, ofiteri, ingineri, chiaburi, fosti diplomati si membri ai partidelor istorice, partizani din munti, muncitori, tarani etc. Procesele si condamnarile acestora au inceput prin 1947 si au continuat, cu intensitati diferite, pana in decembrie '89, ele culminand in anii '50. Cartea se va numi "Procesul Canalului Mortii", carte care va fi publicata la Editura "ZIUA". Dupa cum stii, am publicat un fragment in cotidianul "ZIUA", pe 11 martie 2006. Este vorba de "Procesul bandei de sabotori si diversionisti de la Canalul Dunare-Marea Neagra" (august-septembrie 1952), unde au fost condamnati la moarte si executati 3 inculpati (!), restul, pana la 25, primind pedepse de munca silnica pe viata sau pana la 8 ani. Scriu aceasta carte in memoria tatalui meu, condamnat la munca silnica pe viata, dupa ce am avut acces la dosarele acelei odioase inscenari judiciare. Acum pot pune la dispozitia celor interesati un material documentar unic privind rolul Securitatii in diversele actiuni represive, ca politie politica, impotriva romanilor, la comanda lui Stalin si a NKVD-ului. Dupa publicarea fragmentului din "ZIUA", am primit scrisori de la urmasi ai "canalistilor" si l-am descoperit pe ultimul supravietuitor al procesului infam, traitor in Pitesti, pe care-l voi vizita in curand.
Te vei intoarce la fictiune? Ai debutat totusi cu o carte de proza scurta, "Trenul de flacari" (1971), iar dupa cateva carti de reportaje si jurnale de calatorie ai publicat, de asemenea, romanul "Cel cazut" (1980).
Dupa '90 m-am dedicat publicisticii, din care a rezultat un fel de compendiu despre "Monarhia romaneasca" (1994) si volumul 1 al cartii "A doua Romanie" (1999), despre care am vorbit la inceput. Pentru un timp, m-am indepartat de fictiune. Cartea aflata in curs de elaborare este o proza traita, dat fiind faptul ca toata copilaria si tineretea mi-au fost marcate (ca fiu al "sabotorului-inginer" Emilian Hossu-Longin) de intamplarile acelor ani cumpliti de teroare comunista.
In concluzie, nu fac bine, nu fac rau, fac ceea ce stiu: scriu!
Si acum, o scurta privire asupra prezentului literar.
Fiind in Consiliul de Conducere al USR, sunt foarte interesat de literatura in limba romana a scriitorilor din afara tarii. Am propus chiar sa editam o revista literara sustinuta aproape in exclusivitate de ziaristi si scriitori , in lume traind si scriind peste 500 de condeieri in limba romana.
Dincolo de asta, sunt impresionat de implicarea din ce in ce mai activa a tinerilor scriitori in angrenajul culturii noastre.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

Vrei sa fii la curent cu cele mai importante stiri?
Urmareste-ne si pe Facebook
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
Facebook Twitter

Aboneaza-te la 9AM sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului "Dupa 1990 m-am dedicat publicisticii".