Guvernul sufoca pescuitul in Delta

Delta Dunarii este una dintre cele mai intinse zone umede din Europa. Pe teritoriul sau au fost inventariate peste 5200 de specii de plante, iar fauna este compusa din trei mii de specii. in 1990 Delta Dunarii a fost declarata rezervatie. Suprafata totala a acestui unitati geografice, impreuna cu fostul golf "Halmyris" in locul caruia se afla azi complexul lacustru Razim-Sinoie, se intinde pe o suprafata de 5355 de km patrati. Din aceasta suprafata 894 de km patrati face parte din teritoriul national al Ucrainei Localnicii, in jur de 14 mii de oameni, se simt stanjeniti in activitatea lor cotidiana, in urma aparitiei "ecologistilor", ei sustinand ca se simt ca intr-o rezervatie de indieni. Primele masuri pentru protejarea faunei si florei Deltei Dunarii se dateaza de dinaintea celui de II-lea Razboi Mondial cand au fost declarate rezervatii naturale Parcul Natural Letea si Rosca-Buhaiova. in perioada 1960-1989, datorita amenajarilor stuficole, piscicole, silvice si agricole, s-a produs un dezechilibru ecologic. Delta a fost impartita in 18 zone cu regim de protectie integrala, Rosca-Buhaiova, Letea, Raducu, Nebunu, Vatafu-Lungulet, Caraorman, Saraturile-Murighiol, Erenciuc, Popina, Sacalin-Zatoane, Periteasca, Capul Dolosman, Grindul Lupilor, Istria-Sinoe, Grindul Chituc, Rotundu, Potcoava si Belciug. Planul regimului comunist a fost transformarea Deltei Dunarii, prin desecare, pana in anul 2005, in teren agricol. Pentru realizarea acestui deziderat au fost construite o serie de amenajari hidrografice, diguri, canale artificiale etc., care au "zapacit si omul si pestele". Iesirea din matca a Dunarii a facut ca viata si asa grea a pescarilor din Delta sa devina un adevarat calvar. In plina perioada de prohibitie, oamenii Deltei au fost nevoiti sa puna umarul la consolidarea digurilor pentru a-si proteja proprietatile. Acum, cu lotcile trase pe uscat se roaga la Dumnezeu ca gospodariile sa nu le fie inundate de Dunarea involburata, care a ajuns la cote istorice, numarand totodata si zilele care ii mai despart de data cand vor purtea pescui din nou. Nu in ultimul rand, se simt ofensati de faptul ca vor trebui sa urmeze, si nu este o gluma, "scoala de pescari". Unii dintre viitorii elevi la aceasta scoala au un trecut de pescar de 30-40 de ani, dar de acum incolo nu il vor putea prinde o stiuca decat daca stiu ca aceasta specie in latina se numeste Esox lucius. Pescarii se plang de preturile mici cu care sunt platiti pentru pestele prins, acuzand inexistenta unei Burse de Peste, asa cum au auzit ca ar fi in tarile civilizate.
18 la 3 in meciul pelican vs. pescar
Desi s-a spus in nenumarate randuri ca pescuitul irational a distrus pestele, vina find aruncata pe umerii lipovenilor, majoritatea populatiei bastinase, realitatea este cu totul alta. Este drept ca pescuitul pe langa traditie, reprezinta practic modul de viata a micilor comunitati risipite la gurile de varsare a Dunarii. In aceasta zona isi duc existenta aproximativ 14 mii de persoane. Majoritatea persoanelor active de sex masculin se ocupa cu pescuitul. In urma studiilor, specialistii considera ca trebuie restrictionat pescuitul astfel incat sa se protejeze rezervatia Deltei Dunarii. Daca inainte de 1989 in Delta existau 800 de pescari, numarul acestora a crescut, in prezent estimandu-se numarul acestora la 1.800 de pescari industriali cu autorizatie, alti peste 4.000 de pescari familiali avand dreptul sa pescuiasca zilnic trei kg de peste.
In timp ce pescarii cu autorizatie au dreptul sa pescuiasca 2.200 tone de peste pe an, pentru cei mai harnici care isi fac planul repede, existand luni cand pun ustensilele in cui, pasarile consuma tot anual peste opt mii de tone. Este stiut ca un singur pelican se consuma zilnic 17-18 kg de peste. Pescuitul ramane oricum sursa de existenta pentru marea majoritate a oamenilor deltei. In afara de pescari prea putini locuitori au alte ocupatii. Un segment foarte mic este cuprins in paza luciului de apa, recoltarea de plante naturale, apicultura, recoltare de stuf, broaste sau lipitori, sau lucreaza intr-o mica fabricuta de conserve. Doar doua procente din populatia Deltei este implicata in turismul rural, care si el stagneaza datorita riscului de inundatii si a gripei aviare, care a bantuit nu cu mult timp in urma cateva localitati din Delta.
Prohibitie in raport cu interese obscure
Perioada de prohibitie, atunci cand pestele se reproduce este acum de 60 de zile, cu toate ca, nu cu mult timp in urma, aceasta era de numai 30 de zile. Asa cum a ramas la vecinii nostrii de peste Dunare, bulgarii si sarbii. Marirea perioadei prohibite, este pusa de reprezentantii pescarilor pe seama intereselor politice, care potrivit lor, ar face ca in acest interval de timp sa se permita intrarea in tara a unor cantitati insemnate de peste oceanic, greu vandabil in perioada cand pescuitul autohton este in floare. Cu toate acestea, pescarii respecta pestele, constienti fiind ca a pescui in timpul perioadei lor de reproducere este o crima. Ei spun ca au acum timp sa isi repare barcile si sculele traditionale de pescuit. Un pescar industrial poate avea in barca 15 setci, 30 de vintire si cinci taliene. Cei care depasesc acest numar, reglementat de normele in domeniu, risca, in momentul in care sunt prinsi, sa suporte rigorile legii. In general, lipovenii respecta normele si ii desconsidera pe aceia dintre ei care comit abuzuri. Sunt si cazuri in care cei certati cu legea "pescuiesc" cu curent electric sau chiar cu carbid. Rare insa.
Viata grea se citeste pe chipul pescarului. Ars de soare, batut de vant, mangaiat doar de apele generoase ale fluviului cu care a fraternizat cu el de generatii in sir.
Acum, in lipsa de ocupatie, dar si datorita Dunarii care a crescut amenintator, lipovenii consolideaza digurile pentru a nu pemite apei sa se revese peste casele lor. Empiric ce-i drept, satenii au inghesuit, baloti de stuf, cu pamant peste, in calea viiturii. Ei se intreaba de ce nu se face o inundatie controlata, intrucat este suficient teren creat artificial pe vremea "marilor amenajari hidrografice" prin Delta, care sa preia surplusul de apa. Pana atunci, pe bratele, canalele si lacurile dunarii s-a impus o limitare de viteza la ambarcatiuni. Cu toate acestea, navigatorii circula, dupa ureche, politia fluviala fiind inexistenta.
Scoala de pescuit pentru pescari
Din aceasta vara, pescarii care nu au urmat cursurile de pescuit nu vor mai putea iesi pe apa. "Nu vom putea pescui de pe 15 iunie, timp de doua luni intrucat sunt cursurile. Nu stim inca unde se vor organiza, se spune ca la Tulcea. Pe langa 3,5 milioane lei vechi cat va costa licenta de pescuit mai suntem nevoiti sa platim costul cursurilor, un milion lei vechi, plus transportul pana la oras. Pierdem bani si ca nu putem pescui atunci cand avem cursuri. De ce nu s-a pus scoala in perioada aceasta cand oricum este prohibitie?", s-a intrebat retoric Petre Profimov, presedintele sindicatului pescarilor din Mila 23. El a mai spus ca nu realizeaza ce ii vor invata la scoala "profesorii de la Bucuresti" care chiar daca au citit, nu stiu in realitate sa deosebeasca o setca de un talian. "Este o pierdere de timp, dar cineve probabil trebuie sa ia niste bani. Ce pot invata cand pescuitul l-am inceput de mic copil, profesorii fiindu-mi parintii si bunicii, nascuti pescari", a afirmat Profimov. El spune ca oricum pescarii stau rau cu banii, iar cheltuielile se maresc an de an, in timp ce pretul pestelui predat la cherhana a inceput chiar sa coboare.
Profimov, unul dintre pescarii de elita ai Deltei spune ca anual castiga din pescuit aproximativ 80 milioane lei vechi pe an. "Daca am ramane cu acesti bani, ar fi bine. Numai ca impozitul pe kg de peste, pe care il platim este de 16%, reactivarea autorizatiei este de 180 mii lei vechi, viza barcii zece euro, sau 20 pentru cei care au barca cu motor, alti zece euro ii dam pe licienta, in timp ce autorizatia de mediu ne mai scoate din buzunar inca zece euro. Cat ne mai coasta benzina si drumurile la Tulcea, plus reinnoirea sculelor de pescuit, ajungem la aproximativ o mie de euro. Pe care ii dam. In realitate in portofel ramanem cu 40-45 milioane lei vechi", a concluzionat liderul sindicalistilor. Un calcul simplu ne arata ca un pescar se situeaza la venituri undeva pe la salariul minim pe economie. Si asta in pofida vietii dure pe care o duce.
"Prin actualele norme, statul roman nu face decat sa incurajeze braconajul. Ca pescar, nu mai ai din ce sa traiesti. Se impun noi si noi norme, fara ca cei care le fac sa cunoasca realitatea", a declarat Octavian Dimidov, consilier local din comuna Crisan.
Bani europeni pentru restabilirea ecosistemului
Unicitatea Deltei pe batranul continent nu a scapat Uniunii Europene, care a prevazut si alocat fonduri insemnate pentru protejarea acestui monument natural. Singura zona care se apropie de frumusetile gurilor Dunarii, este estuarul Elbei, aflat deja in atentia forurilor europene. Pentru amenajarea Delta Dunarii se pun la bataie peste 1,3 miliarde de euro, din care 220 milioane euro pentru amenajarea luncii Dunarii. Restul banilor urmeaza a fi alocati pentru restabilirea ecosistemului din Delta. Lipovenii dau vina pe autoritati ca nu au facut, nimic pentru ei si asezarile lor, in ultimii ani. "?stia nu au facut si nu fac nimic pentru noi. Cred ca il vor sensibiliza pe europeni. Asteapta banii astora, ca odata veniti o sa inceapa fel de fel de studii si programe care sa le umple buzunarele. La noi nu o sa ajunga mai nimic", a spus, cu obida, un pescar din localitatea Mila 23. Locuitorii zonei isi pun chiar intrebarea daca nu vor fi stramutati stiut fiind faptul ca omul pare a fi exponentul principal in distrugerea acestui taram mirific. "Nu stim daca vom fi stramutati. Dar asa s-a auzit intr-un timp pe la noi. Este normal sa ne facem griji. Strabunii nostrii au fost aici de sute de ani. Aici este viata noastra din generatie in generatie. Ce am putea noi face daca cumva vom fi nevoiti sa plecam. In afara sa pescuim nu stim sa facem altceva", a declarat un grup de pescari la cherhanaua din Mila 23. Despre reconversie sociala, nimeni nu auzise nimic. Chiar dupa ce le-am explicat despre ce este vorba, nu s-au aratat interesati. Pentru ei, Delta este taramul pe care nu-l tradeaza, dar nici nu vor sa fie tradati.
Ordinul 642 hulit in Delta
Actul normativ intitulat Ordinul nr. 642/15.07.2005 privind institurea unor masuri de protectie pentru unele specii de pesti cu valoare economica si ecologica i-a nemultumit pe pescarii Deltei. Astfel, la anumite specii pescuitul a fost interzis pe perioade cuprinse intre trei si cinci ani. De asemenea. au fost institute anumite zone de protectie unde se interzice pescuitul comercial, cat si cel recreativ-sportiv. Si dimensiunile minime ce permit retinerea pestilor au fost marite. Ordonanta face referire si la faptul ca perioda de intredictie poate fi prelungita in baza studiilor de specialitate, elaborate de institutiile de cercetare, de profil, recunoscute de autoritatea publica centrala competenta. Un alt articol care a nascut polemici in randul pescarilor este acela potrivit caruia "Agentia Nationala de Pescuit si Acvacultura, impreuna cu Compania Nationala de Administrare a Fondului Piscicol si Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii vor organiza si sustine financiar ar derularea prin Agentia Nationala de Consultanta Agricola a programelor de reconversie profesionala pentru pescarii profesionisti, afectati de prezentul ordin". Trebuie spus ca din Delta Dunarii provine 3/4 din productia interna de peste. Acestia sunt prezenti prin 65 de specii, 60% dintre acestia fiind de apa dulce. Restul migreaza primavara in Marea Neagra, printre ei numarandu-se sturionii si scrumbiile. Oricum pescarii spun ca acum s-au inmultit speciile pe Dunare. Fenomenul, este pus pe seama migratiei pestilor.
Un mic popor in inima Deltei
Delta Dunarii a fost populata acum aproape trei sute de ani cand un grup de exilati religiosi lipoveni, care s-au despartit de Biserica Ortodoxa veche au parasit Rusia, incercand sa scape de persecutia religioasa. Traditia si limba primilor locuitori ai taramului sunt inca pastrate. Atat sarbatorirea Craciunului, cat si Anul Nou sunt tinute pe rit vechi. Si ca un paradox, oamenii care vad primii soarele pe teritoriul Romaniei, sunt ultimii care intra in noul an. In, totusi, scurta existenta a lor pe aceste plaiuri au ajuns atat de indragostiti de frumusetile Deltei Dunarii si atat de apropiati de fauna, incat nu concep nici o schimbare. Sunt fericiti ca traiesc si muncesc aici. Doar capriciile Dunarii ii mai supara cateodata. Cu ochii atintiti la malul pe care fluviul a ajuns sa il spele, batranii stau la portile caselor si dau frau liber aminitirilor. "Din anii '70, nu am mai vazut apa asa de mare. Dupa semnele noastre nu sunt semne de bine, dar trecem noi si peste astea", a spus un pescar batran.
In ciuda vietii grele de pe apa, comunitatile, micile asezari din inima Deltei, nu sunt asa de unite cum s-ar crede. Centrul administrativ, Primaria, pentru satul Mila 23 se afla in comuna Crisan, aflata la "numai" zece mile. Consilierul local Dimidov spune ca primarul nu se ingrijeste si de satul Mila 23. Banii proveniti din taxele si impozitele locale merg catre Crisan. "Sunt ani de zile de cand, aici (n.r. Mila 23) nu a mai ajuns nimic. Avem probleme cu iluminatul stradal, cu digurile, cu strazile, daca le putem numi asa. Este pacat si pentru cele cateva persoane care au investit in agroturism. Cand vin turistii si vad ce-i pe la noi se iau cu mainile de cap", a declarat Dimidov. El spune ca se gandeste tot mai intens la separarea de Crisan si infiintarea unui primarii la Mila 23. "Legea administratiei publice prevede asa ceva. Ar fi mai bine pentru sateni intrucat banii care vor veni la bugetul local vor fi investiti numai aici. Acum dam bani altori si noi nu profitam ni ci un pic", a conchis consilierul. Satenii sunt decisi sa se intruneasca si sa "isi faca propria primarie". Mai ales ca pare a fi si o separare etnica. Crisanul este populat de ucraineni, pe cand in Mila 23 majoritari sunt rusii.

---

Despre autor: