Un genocid ignorat

Dupa aproximativ un deceniu de la aparitia "Istoriei unui genocid ignorat" de Sergiu Selian, Editura Ararat a republicat volumul intr-o editie adusa la zi: "Istoria unui genocid indelung ignorat", marcand astfel comemorarea a 90 de ani de la unul dintre cele mai atroce masacre din istoria moderna a umanitatii: primul genocid al secolului XX comis de guvernul Junilor Turci, intre 1915-1918, impotriva populatiei armene din Imperiul Otoman. Potrivit majoritatii estimarilor, peste 1,5 milioane de armeni - aproximativ jumatate din populatia armeana a regiunii! - au fost exterminati atunci. Iar genocidul, riguros planificat, a urmarit deopotriva eliminarea fizica si anihilarea culturala a unui intreg popor. Multi armeni si-au gasit salvarea in diaspora, iar Romania a fost, la inceputul anilor '20, una dintre primele tari care au oferit ajutor azilantilor.
Genocidul impotriva armenilor: un genocid "indelung ignorat" pentru ca, desi numeroase guverne l-au recunoscut si condamnat in ultimii ani, escamotarea lui continua in numeroase alte cazuri, din ratiuni politice. Iar ignorarea e practicata inclusiv de Guvernul roman. Din fericire, in ultimii ani exista tot mai multe semne care arata ca, dincolo de rezistentele inversunate ale negationistilor (v. scandalul provocat in Turcia de afirmatiile scriitorului Orhan Pamuk referitoare la existenta genocidului), recunoasterea internationala incepe sa castige teren, devenind o tot mai importanta tema de dezbatere publica. In privinta realitatii genocidare, nu mai e nimic de "dovedit", istoriceste vorbind. Dovezile publicate in ultimele decenii sunt zdrobitoare: sute de volume, nenumarate studii si documente (diplomatice, de istorie orala s.a.m.d.) aparute in tari precum SUA, Germania, Italia, Franta s.a.m.d.
In prezent stabilit in Australia, Sergiu Selian a fost una dintre personalitatile coagulante ale armenilor din Romania ultimelor decenii: ziarist, conducator al publicatiilor comunitatii armene, traducator, animator cultural. Pentru publicul romanesc, "Istoria unui genocid indelung ignorat" constituie o excelenta introducere in istoria si problematica genocidului din 1915: clara, informata, precisa, sintetica, incisiva. Pe coperta a patra - un fragment tulburator din rugaciunea rostita de regretatul Papa Ioan Paul II la Monumentul Genocidului din Erevan prelungeste rugaciunea predecesorului sau, Papa Benedict XV (cel care, in anul Domnului 1915, si-a ridicat glasul in apararea "poporului armean, amarnic lovit si adus in pragul anihilarii"). O sectiune de "repere istorice" despre istoria armenilor din regiune, a raporturilor tensionate cu Imperiul Otoman, despre nationalismul turc si "chestiunea armeana" din secolul al XIX-lea (pe alocuri frapant de asemanatoare cu "chestiunea evreiasca" din Europa vremii; se stie insa ca genocidul armenilor a servit drept model pentru "solutia finala" a lui Hitler) si o alta privind "premisele funeste" ale ororii (masacrele hamidiene din 1895-1900, consemnate si de compatriotul nostru, scriitorul Jean Bart, macelul din Adana s.a.) prefateaza "filmul" istoric al sangeroaselor evenimente: premeditarea, primele operatii, revolta armenilor din Van, "semnalul verde" din 24 aprilie al masacrelor, calvarul deportarilor si exproprierile, taberele de concentrare, luptele de autoaparare, genocidul alb, totul - impecabil documentat, bine sustinut cu date statistice. Capitolul "Criminali si justitiari" analizeaza procesul postbelic al vinovatilor, oprindu-se asupra operatiunii Nemesis (un student armean, supravietuitor al genocidului, il ucide la Berlin pe liderul Junilor Turci, Talaat Pasa, declansand in instanta acuzatia la adresa guvernului otoman). Rapoarte, memorii, declaratii, marturii, surse britanice, americane, germane etc. sunt confruntate cu tezele turcesti negationiste. Sectiunea "Armenii si dreptul international" se ocupa de evolutia problemei genocidului in instantele internationale, respectiv de recunoasterea si condamnarea armenocidului. O bogata cronologie a evenimentelor (1915-1923) si cateva socante fotografii-document incheie volumul. Autorul opereaza dupa o tehnica a montajului, cu puneri in tema sintetice, impecabil sustinute documentar. "Dosarul" convinge si rascoleste, dezvaluind pe un ton alb, aparent lipsit de patetism, adevaratul chip al ororii. Miza etica a reconstituirii tragediei armene este mereu afirmata, ca un memento, pana la ultimele consecinte. Caci "O crima nepedepsita este o crima incurajata".
Poate ca, asa cum se spune, istoria este scrisa mereu de catre invingatori. Ideal vorbind, ea ar trebui insa scrisa in memoria victimelor si in onoarea lor.

---

Despre autor: