22 Aprilie 2006
La inceputul secolului trecut apareau in America, in zona Cleveland - Detroit, primele Societati fraternale ale emigrantilor romani. Termenul fraternal, atat de frumos si de expresiv, spunea cu precizie care era rostul acestor prime forme de organiza
La inceputul secolului trecut apareau in America, in zona Cleveland - Detroit, primele Societati fraternale ale emigrantilor romani. Termenul fraternal, atat de frumos si de expresiv, spunea cu precizie care era rostul acestor prime forme de organizare romaneasca pe pamant american.
Dar, desi in programele lor aceste societati nu prevedeau activitati de conservare a identitatii culturale, asemenea preocupari n-au lipsit. Cu timpul, insa, preocuparile pro-identitare au inceput sa fie prioritare, mai ales in perioada postbelica, fenomen impulsionat si de pericolul bolsevic instalat in Estul Europei, perceput si ca un pericol antiidentitar. Astfel, marile societati de tipul Carpatina, Unirea romanilor sau Dorul din Nordul Statelor Unite, preocupate pana atunci doar de gestionarea necazurilor intracomunitare, au inceput sa se deschida spre raporturile cu tara de adoptie si, in continuare, cu tara de origine. La un moment dat, de pilda, Societatea Dorul din New York mobiliza suflarea romaneasca din urbea americana - si nu numai - pentru o serie de concerte pe care urma sa le sustina George Enescu in postura de dirijor - si exemplele ar putea continua.
In Canada acest rol ii revenea unei organizatii de traditie, Asociatia Romana din Canada.
Detinem de la domnul Jean Taranu din Val David, Quebec, acest document deosebit de graitor in ceea ce priveste raporturile cu tara ale romanilor canadieni.
Mai dezvoltate in organizarea lor si cu posibilitati materiale consistente, societatile romanesti sunt preocupate acum nu doar de ajutorarea conationalilor lor din emigratie, ci si de ajutorarea celor din tara. Daca, de regula, acest ajutor functiona continuu in zona raporturilor interpersonale, atunci cand tara se afla in fata unui pericol deosebit, mobilizarea capata accente dramatice.
Iata, in continuare, documentul despre care va vorbeam: el este un Apel al Asociatiei Romane din Canada, semnat de doi dintre liderii sai marcanti, doctorul Taranu, presedinte, si domnul Petre Sultana, secretar de redactie al buletinului asociatiei, prin care conationalii lor erau chemati sa ajute tara lovita de inundatiile catastrofale din anul 1970 (precizam ca in mod sistematic, de-a lungul anilor, romanii canadieni ca si cei americani sau din alte parti au sarit in sprijinul tarii lovite de diverse calamitati. Nu mai putin in vara si toamna acestui an).
Ceea ce impresioneaza, insa, la acest Apel este tonul sau convingator, imperios. Autorii lui nu fac o simpla propunere de sprijin, de tipul "cine vrea ajuta cu ce poate", ci prezinta situatia ca fiind una fara putinta de a fi ignorata!
Iata un pasaj tipic pentru aceasta observatie: "Veniti in ajutor, dati acum, nu maine. Dati cand e nevoie, cand se moare, nu atunci cand glas de ajutor nu se va mai auzi!". Pentru a grabi hotararea cititorilor sai, apelul invoca si contextul politic al tarii: "Ca si cum nu i-ar fi fost de-ajuns juguirea politica, ca si cum nu i-ar fi fost peste cap toate lipsurile, o patura groasa de intuneric dureros se asterne peste dimineata de sperante a romanilor".
Oameni fara veleitati literare au creat acest text patetic si frumos si care nu putea veni decat dintr-o formidabila activare a adancurilor fiintei lor supraindividuale.

Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.