Recensamantul de la Chisinau si Tratatul

Recent, autoritatile de la Chisinau au dat publicitatii datele finale ale recensamantului din octombrie 2004. Potrivit documentului, populatia majoritara a R. Moldova o constituie "moldovenii", cu 75,8% romanii din republica ating un procent de 2,2%. Nu strica sa ne reamintim astazi ca, imediat dupa derularea numaratorii, John Kelley, presedintele grupului de experti ai Consiliului Europei care a monitorizat recensamantul din toamna lui 2004, a declarat in chip de concluzie: "Punem la indoiala veridicitatea rezultatelor privind nationalitatea, limba vorbita si numarul populatiei plecate peste hotare".
N-are a face. Constiinta nationala a multor lideri de la Chisinau a exultat la aflarea vestilor. "Iata dovada!", vor fi strigand unii, eliberati si fericiti... Ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat: R. Moldova este un stat locuit de "moldoveni", care vorbesc limba "moldoveneasca" (desi 16,4% declara totusi ca vorbesc romana), deci legitimitatea tinerei republici este garantata o data in plus. Sleita si apatica, aceasta prinde elan si o adiere noua, in procente, ii tensioneaza panzele obosite: "Suntem moldoveni, si punctum"... De aici incolo, totul e permis. Experimentul "istoriei integrate" poate continua nestingherit, iar Victor Stepaniuc poate sa plagieze senin si nepedepsit pe tema "statalitatii poporului moldovenesc" (apropo, de ce oare toti istoricii moldovenisti de la Chisinau sunt plagiatori?). Totul e permis, caci, nu-i asa, cu datele in mana, avem de-a face cu un alt popor, alta limba, alta republica. Dar... Caci exista un dar si de data asta. Tot recent, un tanar si de viitor politician de la Chisinau a izbucnit in presa cu o declaratie amabila ca o felie de lamaie pe o plaga deschisa: este importanta semnarea cu Romania a "Tratatului de baza" si a "Tratatul de frontiera", care, in opinia lui, sunt reprezentative, in sensul ajutorului pe care-l poate acorda Romania in contextul solutionarii problemei transnistrene. Oficialul de la Chisinau, viitor prezidentiabil, a facut aceasta declaratie ca o replica la propunerea Romaniei de a semna un acord cadru privind parteneriatul european in locul Tratatului de baza. Si aici lucrurile devin tot mai dificil de inteles. Caci, pe de-o parte, exulti cu privirea atintita spre datele considerate irefutabile ale recensamantului, care, nu-i asa, iti asigura legitimitatea statala de necontestat, dar, pe de alta, continui cu aceeasi obsesie si angoasa identitara. E o sminteala, si nu cu totul inofensiva. Totul se petrece ca si cum recensamantul nu s-ar fi petrecut niciodata, sau, mai exact, ca si cum nimeni de la Chisinau nu crede cu adevarat in el! Daca Chisinaul l-ar fi luat in serios, datele ar fi fost menite sa ofere regimului o legitimitate interna de aceeasi anvergura cu recunoasterea internationala livrata de ONU, dar reiterata de fiecare data de toate statele lumii, inclusiv Romania. Dar, stupoare, la Chisinau asta nu e suficient! Elita guvernamentala vrea tratat cu Romania, vrea garantii frontaliere, ingrozita ca, dupa 2007, Bucurestiul, proaspat intrat in UE, va invada cu drapelul albastru/galben in mana mica republica, violandu-i plapanda statalitate...
Ceea ce e absurd, ridicol si vinovat. Avem de-a face aici cu o bizara duplicitate, care nu face decat sa demonstreze ca, in realitate, cei mai neincrezatori fata de datele recensamantului sunt chiar guvernamentalii de la Chisinau! A cere obstinant tratat si garantii frontaliere din partea Romaniei, membru NATO si UE din 2007, deci tara cu actuale si viitoare responsabilitati colective, nu inseamna decat perpetuarea unei obsesii neostoite nici macar de datele recensamantului. De cine se teme, de fapt, Chisinaul? De Romania, de propriile incertitudini sau de propriii cetateni?... Un faimos sociolog britanic obisnuia sa ilustreze plastic in stiinta sociala acel tertium non datum din logica: "nu poti fi putin gravida"... Intre recensamant si tratat se casca o prapastie pe care nu o pot digera nici peroratiile moldoveniste, integrate sau nu, livrate tinerilor din republica, nici discursul sforaitor al statalitatii multiseculare emanat de la centru, nici europenismul afisat ostentativ de guvernantii de dincolo de Prut. Astazi, ei trebuie sa aleaga. Sa vedem daca pot.

---

Despre autor: