Diferenta de la Ogoranu la Tismaneanu: aviz amatorilor

Ion Gavrila Ogoranu, "Brazii se frang, dar nu se indoiesc": "Am scris aceste randuri in amintirea celor care au luptat si au murit in acei ani, 1948-1957, in rezistenta armata anticomunista fagarasana si care nu au nici mormant, nici cruce.
Am scris pentru a lasa marturie ca acest colt de tara nu si-a plecat capul de bunavoie in fata comunismului. Sa se stie ca au existat oameni care, cu sangele lor, au spalat fata Romaniei, patata de lasitati si tradari. Copiilor si nepotilor sa nu le fie rusine sa se numeasca romani. (...)
Am scris mereu cu gandul la cei ce azi au varsta pe care o aveam noi atunci si care nu ne cunosc decat din cartile si filmele comuniste, unde am fost prezentati ca niste criminali inraiti, avizi de bunuri materiale, capabili de orice marsavie. Raspund acestor calomnii cu siguranta ca nu se va putea gasi in lupta noastra nici o actiune, nici o fapta, nici o vorba, care sa nu se poata incadra in legile onoarei si in morala crestina."
Viorel Gheorghita, autor "Et ego - Sarata, Pitesti, Gherla, Aiud": "Un neam nu e invins atunci cand forte din afara lui il strivesc; un neam e invins atunci cand, renuntand la afirmarea demnitatii lui, se considera el, in forul lui intim, invins. Or, rezistenta armata la care ma refer, impotrivirea aceasta fara sanse, semnifica atat afirmarea acestei demnitati, cat si refuzul launtric al capitularii. In cazul memoriilor lui Ion Gavrila, ele capata un plus de pregnanta, intrucat el a reusit performanta unica in istoria rezistentei anticomuniste de la noi, aceea de condamnat la moarte care nu s-a lasat prins timp de 30 de ani."
Paul Goma, DOLIU PENTRU BASARABIA - in 27 martie, cand se vor implini 88 ani de la Unirea Basarabiei cu Romania, in 1918. - Paris, 11 martie 2006:
"(...) Asadar, dupa comanditarii Istoriei Romaniei <<crimele comuniste din Romania>> vor incepe fix la...
... in 1945..."
De ce abia in 1945? Iata de ce:
1. Fiindca "Nu este bine sa aducem vorba - acum, cand intram in Europa! - despre Ocupatia brutala, barbara, asiata din 28 iunie 1940, de catre URSS a Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a Hertei; nu este bine sa vorbim - chiar acum! - despre tragedia romanilor din Romania, fugiti in panica de Raiul Comunist, ori surprinsi pe loc si transformati in "cetateni sovietici" - cea din Saptamana Rosie" (...) "Guvernantii tin musai sa-i oblige pe romani sa uite ca exista o Basarabie, o Bucovina, un tinut al Hertei. Prin decret vor sa faca sa fie ca si cum nici nu ar fi existat vreodata...:
...nici Problema Tezaurului, nici a Tatar-Bunarului, nici a Pactului Stalin-Hitler, nici a Hacuirii Teritoriului Moldovei istorice de creionul lui Molotov care ne-a lasat fara Hotin, fara Sud, fara iesire la mare, fara mal la Dunare; sa nu mai ramana in amintiri Problema Insulei Serpilor, nici a Canalului contemporano-ucrainean, nici a Pactului cu Ucraina, nici a Tratatului cu Rusia, nici a violentelor impotriva romanilor din URSS, din partea rusilor si a ucrainenilor; si nici a despagubirilor ruso-ucrainene pentru jefuirea Romaniei vreme de decenii;
(Citat din Apel: "Unii dintre semnatarii importanti considera ca referirea, intr-un asemenea Apel, la Basarabia nu este posibila in acest an, inainte de integrarea Romaniei in UE".)"
Si, conform "Apel"-ului lui Sorin Iliesiu - ulterior celui al lui Paul Goma care propusese crearea unui Institut pentru Studierea Terorii Bolsevice in Romania de la 28 iunie 1940 -, crimele comunismului vor merge: "...pana la 1989, <<la revolutie>>"!, "Ca si cum printr-o minune, incepand din ziua de 1 ianuarie 1990 fix, printr-un decret al lor, al comunistilor, ar fi incetat crimele... comuniste..." iar cadavrul bolsevic ambulant Ion Iliescu, spalat abitir de Vladimir Tismaneanu in al sau "Marele soc", ar fi incetat sa-si mai serveasca stapanii, respectand din 22 decembrie 1989 democratia si nu neo-kominternismul.
Vladimir Tismaneanu, "Amintiri din copilarie: Liceul 24 si destinul nomenclaturii" (din "perimetrul zero", avand in centru bulevardul fost Jdanov, devenit, dupa 1962, Primaverii): "In prima zi de scoala, asadar, ne-am adunat in curtea noului liceu. Lipite pe o usa de sticla se gaseau listele claselor (de la intai la a saptea). Tin minte ca lista clasei a sasea A, din care faceam parte, incepea cu urmatoarele nume: Gheorghiu Gheorghe, Ceausescu Nicolae, Rautu Elena, Onescu Dorina (tatal ei era sef de sectie la CC, iar dupa 1965, a fost succesorul lui Alexandru Draghici ca ministru de Interne), Doicaru Vladimir (fiul sefului DIE), Brucan Vlad, Tismaneanu Vladimir. Eram impreuna cu Nicu Ceausescu care, tin bine minte, mi-a spus razand: "Ne-au pus in ordinea functiilor". I-am raspuns imediat: "Poate pe voi" - pentru ca, mai spune Volodea, "nu am inteles si nu inteleg nici acum cum de am nimerit atat de <<sus>> pe lista".
Si, acum, ce coincidenta inexplica-bila, tot "sus" pe lista. Iata cum domnul Traian Basescu a mers pe urmele inaintasilor sai Ion Iliescu si Emil Constantinescu preluand si el un rol, secundar, in ecranizarea dramei Romaniei: "Marele soc 2".

---

Despre autor: