Limba Europei viitoare

Cea mai buna carte despre istoria si culisele istorice ale Europei Unite se numeste "Marea amagire. Istoria secreta a constructiei europene", este scrisa de Christopher Booker si Richard North si a aparut in romaneste in 2005 la Editura Antet.
Cartea aceasta iti da ocazia sa afli ca proiectul Europei Unite a avut in fiecare etapa o dimensiune secreta pentru publicul larg, cunoscuta numai de elitele politice ale tarilor participante la proiect. Cand a fost initiata comunitatea europeana a otelului si carbunelui, a fost tinuta in secret dorinta participantilor de a trece in viitorul apropiat la o uniune vamala general-comerciala. Cand s-a realizat uniunea vamala intre membrii comunitatii economice europene, a devenit secret faptul ca acesti membri planificau si o uniune politica. Cand a fost initiata unificarea politica, s-a pastrat secretul faptului ca urma si o unificare monetara. In tot acest timp se vorba despre o unificare politica de tip federativ, apoi a fost dezvaluit proiectul unei Constitutii europene, care ar fi adus in scena un super-stat condus de un presedinte al Europei.
Aici, in acest punct, azi, proiectul pare a-si incetini viteza de dezvoltare. Oare ce tine sub val aceasta etapa?
Intr-unul din cele mai interesante articole aparute in presa romaneasca dupa 1990, Alexandru Musina scrie, in "Vatra" nr. 1-2/ 2006, ca etapa urmatoare a constituirii statului Europa ar trebui sa fie constientizarea tiparului imperial al acestui super-stat si trecerea la consolidarea acestei constiinte. Ceea ce, scrie Alexandru Musina, nu s-ar putea obtine fara proiectul unei "natiuni" europene. Care, la randul sau, nu ar putea fi realizat fara impunerea unei limbi oficiale a super-statului european.
Articolul lui Alexandru Musina sta pe ipoteza ca o asemenea limba a identitatii europene n-ar putea fi decat ori engleza, ori... latina.
Este, poate, mai putin important ca acest articol pledeaza pentru limba latina, fiind structurat in jurul unor argumente pro si al altora contra, cat faptul ca, din perspectiva aleasa de autor, constructia europeana isi dezvaluie, pentru prima oara in dezbaterile romanesti, fata de dincolo de expresiile birocratice, comerciale si legislative.
Succesul acestui proiect singular in istoria politica a statelor a fost de-a dreptul glorios si acest succes s-a bazat pe o strategie a pasilor marunti care a inteles sa nu forteze niciodata asteptarile mentalitatii generale. Fiecare pas ce urma a fi facut a decurs logic, organic din pasul anterior si a fost operationalizat numai atunci cand n-a avut o opozitie semnificativa. Scopul declarat: sa nu mai existe razboaie intre statele europene. Scopul ideal: Europa Unita trebuie sa devina un jucator de mana intai intr-o viitoare lume globalizata.
Intrebarea ce decurge din articolul lui Alexandru Musina despre limba oficiala a Europei viitoare ar fi, de aceea, daca nu cumva o dezbatere despre o viitoare "natiune" europeana nu este ori prematura in raport cu mentalitatile inca nationaliste ale unor electorate din Europa actuala, ori caduca de-a dreptul. Nu pare a fi usor de asimilat ideea unui proiect politic multiculturalist care si-ar cauta totusi identitatea intr-o singura limba oficiala.
Ceea ce pare a ignora argumentatia lui Alexandru Musina nu este faptul deja uzual al bilingvismului actualelor elite europene, cat posibilitatea ca acest bilingvilism, bazat pe generalizarea vorbirii limbii engleze alaturi de limbile materne, sa impuna de la sine un model de identitate fara limba oficiala de stat.
Sa impuna de la sine? Constitutia SUA nu a propus niciodata o limba oficiala statelor din componenta lor. S-a impus de la sine, intr-adevar, engleza. Alexandru Musina stie (si comenteaza) acest fapt. Sa fie Europa viitoare mai nationalista? Sa nu fie, oare, engleza o solutie la fel de buna pentru vasele comunicante ale identitatii sale? Ar putea fi cineva profetul acestei perspective?
Miezul dur al argumentatiei din articolul lui Alexandru Musina sta in urmatoarea presupozitie: daca nu va avea o limba oficiala, "natiunea" europeana va fi un construct slab, iar unificarea politica a statelor europene ar putea fi reversibila, ceea ce ar insemna esecul acestui proiect.
Partea cea mai vulnerabila a articolului din "Vatra" vine, insa, din marturisirea autorului sau ca ideea unei dezbateri despre limba oficiala a Europei viitoare ar putea fi cadoul Romaniei la intrarea sa intr-o casa noua: "Multumim ca ne-ati invitat. Iata cadoul nostru!".
Nu sunt asa de sigur ca acest obicei romanesc ar fi la locul lui acolo, in Europa. In fapt, o asemenea discutie ar putea atata si leza sentimente nationale inca prea puternice: cele franceze, cele germane...
O problema nepusa nu creeaza alte probleme colaterale. Una pusa...
Constructia europeana a avut geniul de a nu pune probleme, ci de a avansa mereu noi solutii.
In fond, ideea unei singure limbi oficiale tine de jocurile mentalitatilor de stat national. Chiar daca Europa viitoare va fi un super-stat, este putin probabil ca noul tip de statalitate sa fie fi unul inspirat din trecut.

---

Despre autor: