Inceputurile comunitatii israeliene de informatii

Ca sa-i deruteze pe credinciosi, cronicarul biblic si-a inceput istorisirea dezvaluind ca, la inceput, pamantul era "tohu va bohu", adica domnea haosul. "Tohu va bohu" domnea si in lumea serviciilor secrete evreiesti la inceputuri. Din cauza englezilor, care isi exercitau mandatul in Palestina, si a arabilor, care nu aveau nici un chef sa vada nasterea unui stat evreiesc, toti barbatii importanti ai tarii activau in semi-ilegalitate, unii chiar intr-un absolut secret. Ceata care plana deasupra institutiilor evreiesti si a liderilor tarii face ca si astazi sa ne fie greu sa deslusim inceputurile Mossad-ului. Se stie insa ca un numar de oameni se ocupau pe ascuns cu tot soiul de treburi secrete, luptatori ai unor structuri informationale care vor fi infiintate abia dupa proclamarea statului Israel.
La inceput au fost 12 barbati, lucrau de mult in domeniul informatiilor si chiar daca Mossad-ul nu exista ca institutie, munca lor secreta era eficienta. Englezii, care detineau Mandatul Palestinei, au pus premii pe capetele lor. Nu stiau ca sunt 12, dar le banuiau existenta. Imediat dupa ce guvernatorul britanic a parasit Palestina si a luat fiinta statul Israel (15 mai 1948), cei doisprezece s-au intalnit intr-o casa oarecare din centrul Tel Aviv-ului, pe strada Ben Iehuda, la nr. 85. Oameni cu ocupatii diferite, din medii sociale si culturale diferite, nu se cunosteau unii cu altii, agenti ai unui fantomatic "Serviciu de informatii" (Sherut Yediot) - SHAI. Lucrasera pentru "Hagana", care era armata clandestina evreiasca in Palestina, dar pentru ca Israelul luase fiinta, si "Hagana" se transformase in "Tahal" - armata de aparare a noului stat, serviciul trebuia sa se legalizeze. De aceea se adunasera in acea zi, la 30 iunie 1948, cei doisprezece. Comunitatea israeliana de informatii lua fiinta. Un barbat cu o fata ascetica, mic de statura, cu gesturi domoale, dadea tonul. Numai ochii negri tradau energia fanatica a omului marilor decizii. Era Isser Harel. De fapt se numea Isser Halperin, se nascuse la Vitebsk, in Rusia in 1912. Avea, deci, 36 de ani. El pleda pentru o singura comunitate de informatii, dar generalii lui David Ben Gurion, conducatorul tarii, si-au impus vointa, asa incat in aceeasi zi in care lua nastere serviciul secret intern "Shin-Bet" (primele doua litere de la ebraicul serut ha Bitahon Klali - serviciul general de securitate), in paralel au inceput sa functioneze mai multe servicii secrete. Ale Armatei (AMAN, in ebraica "Agaf Ha-Modiin") aveau un comandant separat: colonelul Isser Beeri (numele sau adevarat era Isser Birentzveig si se nascuse in 1901). Avea acelasi prenume ca Harel, comandantul Shin-Beth-ului. Cei doi comandanti au conlucrat mult si bine, dar nu s-au iubit. Datorita staturii diferite, Harel a fost supranumit "Isser ha katan" ("Isser cel mic"), iar Beeri era "Isser ha gadol" ("Isser cel mare").
Israelul era in razboi, toate statele arabe ii voiau pieirea, armatele vecinilor invadasera tara, lipseau munitiile, soldatii, alimente. Tara era bantuita de tot soiul de reprezentanti ai agenturilor straine. Cei doi Isser s-au pus pe treaba. Erau timpuri grele, blindatele egiptene ajunsesera la 12 mile de Tel Aviv, infanteria siriana ataca kibuturile din zona Marii Galileei (Kineret), iar Ierusalimul era asediat de vestita Legiune Araba a Transiordaniei.
Guriel, Avigur, Shiloah si "Filosofia periferiei"
Un evreu leton, nascut cu numele de Boris Gurvitch, in ebraica Boris Guriel, fost soldat englez in cel de-al II-lea Razboi Mondial, cazut prizonier la germani, devenise comandantul serviciilor secrete externe. Avea o oarecare experienta in domeniul informatiilor din anii in care i-a spionat pe englezi, inaintea infiintarii Israelului.
Un evreu nascut in 1899, tot in Letonia, ca Saul Mayeroff - acum se numea Saul Avigur - a fost numit seful "Institutului pentru Aliaua Bet" (in ebraica Ha Mossad le Alia Bet", a nu se confunda cu serviciul de spionaj extern "Mossad", care va lua fiinta trei ani mai tarziu, in 1951). Avigur era consilierul politic al "Batranului" (Hazachen) cum era numit David Ben Gurion, inca de pe atunci, cand era inca departe de anii senectutii. Avigur primise ordin de la Ben Gurion sa faca imposibilul si sa aduca in tara cat mai multi emigranti evrei. Acestia primeau cate o pusca si imediat dupa ce erau coborati din vasele de transport, dupa o instructie militara sumara, erau trimisi pe linia frontului. Toate aceste patru servicii speciale isi aveau radacinile in organizatia SHAI, fondata de legendarul Reuven Shiloah. Pentru specialisti, Shiloah era "Mr. Intelligence", super-spionul. Se nascuse in decembrie 1909, cu numele de Reuver Zaslanski, tatal sau era rabin. In 1936 s-a casatorit cu o americanca, Betty Borden. In 1931, Agentia Evreiasca l-a implementat in Bagdad, capitala Irakului, unde facea pe profesorul intr-o scoala evreiasca. I-a cunoscut bine pe kurzii din nordul Irakului, in mijlocul carora a activat pentru o vreme. Mai tarziu, va elabora si o tactica a spionajului bazata pe aliante cu liderii minoritatilor non-arabe din Orientul Mijlociu.
Importanta pentru spionajul evreiesc a "periferiei" lumii arabe a fost adesea subliniata in "filosofia periferiei" elaborata de Reuven Shiloah. In 1934, cand s-a reintors la Ierusalim, renumele sau era bine stabilit in cercurile conducatoare evreiesti, care il insarcineaza sa construiasca un serviciu de informatii profesionist. Cel de-al II-lea Razboi Mondial il gaseste in randurile Brigazii Evreiesti integrate in Armata britanica. Shiloah si oamenii sai acumuleaza experienta armelor, care avea sa le fie folositoare mai tarziu, in exercitiul serviciilor secrete evreiesti. Shiloah e responsabil cu parasutarea a 26 de tineri evrei palestinieni in spatele liniilor naziste, in tarile balcanice, inclusiv in Romania. Hanna Szeles si Enrio Sereni au fost prinsi si executati, Trachtenberg (Saike Dan), parasutat in Romania, a supravietuit, devenind unul dintre cei mai importanti responsabili ai Mossad-ului. Shiloah a stabilit legaturi personale, pretioase, cu nucleul de agenti americani care mai tarziu vor deveni fondatorii CIA (Central Intelligence Agency). Pentru Shiloah informatiile secrete reprezentau "cel mai esential instrument politic". Au ramas celebre cele trei puncte stabilite de Shiloah, care exprima si astazi sarcinile spionajului israelian.
1. Inamicul nr. 1 al evreilor sunt arabii, de aceea in societatea araba trebui plasati agenti profesionisti.
2. Serviciile israeliene actioneaza ca un protector al evreilor nu numai din Eretz Israel, ci din toata lumea.
3. Munca clandestina trebuie sa se bizuie pe o tehnologie moderna, sa tina pasul cu ultimele metode de spionaj, pastrand legaturile prietenesti cu agentiile similare din Europa si Statele Unite.
Concurenta
Intre cele patru servicii speciale a existat, chiar de la inceputuri, o iritanta competitie. Seful serviciilor secrete militare (AMAN), Isser Beeri, vedea spioni pretutindeni, asa ca l-a arestat pe capitanul Meir Tubianski care activase in Hagana si raspundea de o baza a Tahalului in Ierusalim. Beeri l-a acuzat pe Tubianski, fost ofiter in armata engleza si fost functionar superior la Compania britanica de Electricitate din Ierusalim, ca spioneaza in folosul Angliei. Cand artileristii iordanieni, antrenati de ofiteri englezi, au inceput sa loveasca devastator si cu precizie Ierusalimul evreiesc asediat, maiorul Binyamin Gibli, comandatul SHAI din Ierusalim a inceput sa caute un tradator. L-a gasit pe Tubianski, despre care se stia ca este anglofil.
Un tribunal infiintat ad-hoc, format din Beeri, Gibli si inca doi ofiteri SHAI l-a condamnat la moarte pe Tubianski. In zadar acesta striga ca este nevinovat, ca ani in sir a fost credincios cauzei sioniste si si-a riscat viata de foarte multe ori. "Anchetatorii" si mai ales Beeri, cunoscut pentru duritatea sa, au continuat sa-l tortureze, incercand sa-i smulga recunoasterea tradarii. "Sunt nevinovat", au fost ultimele cuvinte ale capitanului Meir Tubianski, in momentul in care un pluton de sapte soldati a descarcat armele in el. Beeri i-a raportat lui Ben Gurion despre executarea "tradatorului". Premierul i-a cerut dosarul anchetei. Un asemenea dosar nu exista. Evenimentele tumultoase ale razboiului au impins cazul "Tubianski" in uitare, pana ce vaduva celui ucis a scris o emotionanta scrisoare "Batranului". Ben Gurion a cerut re-anchetarea cazului. Tubianski a fost reabilitat, iar vaduva a primit despagubiri din partea statului.
Nu a fost unica greseala a lui Beeri. In aceleasi zile din mai 1948, Beeri a ordonat arestarea taximetristulu Yehuda Amster "mana dreapta" a primarului orasului Haifa, Aba Husi, un politician "prea liberal" dupa conceptiile sefului spionajului militar. Arestandu-l pe Amster, Beeri spera ca va afla de la acesta niscaiva "tradari" ale lui Aba Husi, care avea gesturi "prea omenesti" fata de locuitorii arabi ai Haifei. Doua luni si jumatate a fost torturat Amster, i s-au rupt mainile, i s-au injectat stupefiante in vene, dar in cele din urma, la 1 august 1948, el a fost eliberat. Cazul a fost tinut in secret. Abia in 1964, ministrul Apararii, Moshe Dayan, a decis sa i se acorde despagubiri lui Amster. Incercarea lui Beeri de a fabrica dovezi ca Aba Husi "lucreaza" pentru englezi esuase.
O luna mai tarziu, agentii lui Beeri l-au impuscat, fara nici o judecata, pe arabul israelian Ali Qassam, agent dublu infiltrat in militiile palestiniene.
Metodele acestea, dincolo de limitele legalitatii, l-au iritat pe David Ben Gurion (prim-ministru si ministru al Apararii la acea data), care a cerut sa fie cercetate circumstantele lichidarii lui Ali Qassam. In noiembrie 1948, Isser Beeri a fost suspendat din randurile fortelor armate ale Israelului si judecat pentru uciderea lui Tubianski si torturarea lui Amster. Beeri si-a pledat "nevinovatia", dar tribunalul l-a gasit vinovat si l-a condamnat simbolic la o zi de inchisoare.
Asa s-a incheiat istoria primului comandant al serviciilor secrete militare israeliene, unul din fondatorii comunitatii de informatii a tarii. Tot ce facuse pentru tara si evrei - si facuse enorm - nu a avut importanta, in momentul in care metodele sale totalitariste au lezat substanta democratica a Israelului nou-nascut. Beeri a crezut ca in numele apararii acestui stat poate sa incalce cu brutalitate democratia si a platit cu propria-i piele eroarea. Pana in 1954, cand inima sa nu a mai rezistat rusinii, el a continuat sa lupte pentru reabilitare.
Dupa moartea lui Beeri, lupta a continuat-o fiul sau, Itai Beeri, cu demonstratii care incercau sa arate ca tatal sau nu a facut altceva decat sa indeplineasca intocmai ordinele marelui sef, David Ben Gurion.
Nu vom sti, probabil, niciodata adevarul in aceasta lume obscura a inceputurilor, barbati curajosi si de o cinste ireprosabila au intrat adesea in noroaiele realitatilor complicate si primejdioase; murdare au fost adesea mijloacele, si in asemenea cazuri era imposibil sa ramana puri si imaculati.
Fotoliul ramas liber dupa inlaturarea lui Beeri a fost ocupat de tanarul colonel de informatii Haim Herzog, un bun prieten al lui Reuven Shiloah. Noul sef al serviciilor secrete militare era nepotul unui mare rabin, un tip stilat, de factura occidentala, cu studii la Oxford, vorbitor impecabil de limba engleza. El a introdus computerele in comunitatea israeliana de informatii. Cand Ben Gurion l-a trimis pe Herzog la Washington ca atasat militar, a fost inlocuit de adjunctul sau, colonelul Benyamin Gibli. Evenimentele se precipitau.
VARAS
Dupa victoria asupra armatelor arabe invadatoare, venise vremea unei reorganizari a serviciilor speciale. Reuven Shiloah construieste in aprilie 1949, un nou corp informational: "Comitetul sefilor serviciilor speciale" (Vaadat Rasei ha Sherutim). El va purta numele secret de "VARAS" si nimeni nu a stiut de existenta sa. Din VARAS faceau parte Reuven Shiloah, Isser Harel (seful Shin Beth), Boris Guriel (din partea Departamentului Politic al Ministerului de Externe), Haim Herzog (comandantul AMAN), Jehezkel Sohar (comandantul Politiei) si Saul Avigur (seful serviciului "Alia Beth").
Nu toti spionii importanti ai tarii fusesera cooptati in conducerea noului corp informational. Ei erau "problematicii", oameni cu recorduri exceptionale, lupi singuratici, unii luptatori megalomani, altii daruiti trup si suflet cauzei evreiesti, dar din varii motive greu asimilabili. Asher Ben-Nathan se nascuse in 1921, in Austria. La varsta de 7 ani, familia emigrase in Palestina. Avea toate datele unui spion de anvergura, si a si ajuns foarte repede in serviciul "Alia Bet" al lui Saul Avigur. Trimis la Viena ca jurnalist, sub numele de Arthur Pierre, el a inceput sa lucreze pentru "Departamentul Politic" condus de Boris Guriel.
"Arthur cel Frumos" cutreiera capitalele europene, culegea informatii, stabilea legaturi utile, avea numeroase aventuri amoroase, indeplinea sarcini operative speciale si ii raporta adesea, direct, lui Ben Gurion. Era invidiat de colegi si-i irita pe sefi. Autonomia sa ii va produce ulterior necazuri. In lumea austera, semi-socialista, a Israelului anilor '50, Asher Ben-Nathan si oamenii sai duc o viata excentrica, bogata, mananca la cele mai elegante restaurante pariziene, se imbraca la Londra, asculta muzica la "Scala" din Milano, se plimba cu gondola pe canalele Venetiei, locuiesc in cele mai elegante hoteluri, cheltuiesc o gramada de bani. Nu i se reproseaza deocamdata nimic pentru ca informatiile transmise sunt exceptionale, mai ales cele din lumea araba, informatii enorm pretuite de conducerea politica si militara a tarii. Un agent implementat la Damasc transmite prin Asher Ben Nathan planurile armatei siriene de atacare a Israelului.
Un alt agent al lui "Arthur cel frumos", Gerson Peres, fratele conducatorului israelian Shimon Peres, obtine o lista a bazelor militare egiptene. Mai indrazneste cineva sa critice viata lor extravaganta? Uite ca indrazneste! Umbla vorbe ca Asher Ben Nathan a pus mana pe fonduri "uitate" in banci elvetiene, apartinand unor evrei ucisi in anii Holocaustului. Nu a venit inca vremea rafuielilor. Ashen Ben Nathan continua sa activeze cu sarg, in pofida invidiei ce-o resimte din partea unor sefi ai serviciilor "de-acasa". Cel mai inversunat dintre acestia e colonelul Binyamin Gibli, proaspat promovat la sefia AMAN-ului militar. In alianta, dar din motive diferite, Gibli si Isser Harel incearca sa demoleze "Departamentul Politic", implicit sa-l compromita pe Asher Ben Nathan. "Serviciul" lui Ben Nathan, care actioneaza de la Paris, riposteaza. Acest "razboi fratricid" ii displace "Batranului" care-i ordona lui Reuven Shiloah sa puna capat haosului. Dan Raviv si Iossi Mellman, istoricii cei mai autorizati ai Mossad-ului, considera ca Reuven Shiloah, "Mr. Intelligence", a profitat de nemultumirea afisata de David Ben Gurion fata de "lucraturile" din servicii pentru o reorganizare generala.
Greva spionilor si aparitia Mossadului
"Departamentul Politic" va fi dislocat si Boris Guriel va disparea. Asher Ben Nathan si oamenii sai refuza noile reguli ale lui Reuven Shiloah. El isi mobilizeaza principalii agenti intr-o localitate de pe malul lacului Geneva si, la 2 ianuarie 1951, declara, pur si simplu, greva.
O greva a spionilor? David Ben Gurion surade amar si ordona sa se mearga pana la capat.
AMAN-ul lui Gibli preia toate prerogativele unitatii lui Asher Ben Nathan. Va lua fiinta o noua unitate, "Unitatea 131", inregimentata in structurile secrete militare ale AMAN. Cu o unica sarcina: recrutarea si implementarea unor agenti in tarile arabe! Pe ruinele "Departamentului Politic", dezvaluie Raviv si Mellman, apare pe harta comunitatii de informatii israeliene un nou serviciu special: "Institutul de informatii si misiuni speciale" ("Ha Mossad le Modiin u le Tafkidim Meyuhadim"), Mossad-ul.
Prim-ministrul are de ales dintr-o lista cu trei nume pe acela care va fi comandat al Mossad-ului: Akiva Levinski, Binyamin Gibli sau Isser Harel. "Batranul" cantareste multa vreme si-l va prefera tot pe Reuven Shiloah, al carui directorat va acoperi perioada anilor 1951-1952. Ii va urma Isser Harel, seful "Shin-Beth-ului" intre 1948 si 1952. In cei 11 ani de activitate (1952-1963), Harel va reforma Mossad-ul, transformandu-l intr-una din cele mai stralucite si mai eficace forte informationale din lume.
Sa ne reintoarcem putin la directoratul lui Shiloah si la scandalul provocat de cazul "Theodore Gross", care a zguduit comunitatea de informatii. Shiloah nu i-a simpatizat pe Ashen Ben Nathan si pe agentii "Departamentului Politic", care actionau in Europa in prea multa libertate. Multora le-a intrerupt misiunile.
David Magen era unul dintre acesti ofiteri. Pe numele sau adevarat Theodor Gross, se nascuse in 1920, intr-o familie de evrei unguri din Transilvania, care emigrase in Africa de Sud. Theodor avea inclinati artistice, a studiat in Italia si a cantat in diferite teatre de opera din Italia si Mexic. Ca agent al serviciilor britanice, sub numele de Ted Cross, a indeplinit misiuni periculoase in anii celui de-al II-lea Razboi Mondial. Vorbea fluent engleza, germana, italiana, spaniola si ebraica, si in 1948 a fost recrutat de serviciile israeliene ale lui Asher Ben Nathan. In 1950, activa cu succes la Cairo. Shiloah i-a cerut sa vina la Tel Aviv. Cand a coborat din avion era asteptat de trei agenti care l-au arestat. A fost imediat acuzat de spionaj in favoarea Egiptului, judecat si condamnat la 15 ani inchisoare. Zadarnic a explicat Magen (alias Cross, alias Gross) ca intr-adevar a avut contacte cu serviciile speciale egiptene, necesare activitatii de spionaj, dar nu a tradat si a ramas loial Israelului. Boris Guriel, fost sef al "Departamentului Politic" a incercat sa-l salveze, incercand sa arate la proces ca totul este o "lucratura a lui Shiloah si a Mossad-ului, impotriva unuia dintre cei mai valorosi agenti ai Israelului". In 1959, sapte ani dupa ce a fost incarcerat, David Magen a fost eliberat, a trait pana in 1973, cu un nume nou, cu o alta infatisare, departe de aglomeratiile citadine. Un om tare obosit si tare deziluzionat, anonim si astazi in tara pentru care isi riscase de multe ori viata.
La 20 septembrie 1952, dupa 18 luni de sefie, Reuven Shiloah a fost nevoit sa se retraga. "Leul" mai avea putere, desi era teribil de obosit. Isser Harel l-a avertizat pe premierul David Ben Gurion ca e periculos sa se astepte naparlirea leului. Ben Gurion l-a convins pe Shiloah ca sosise vremea sa se odihneasca. Odihna razboinicului.
Shin-Beth - specialistii in contra-spionaj
Documentele, dar mai ales amintirile luptatorilor, dezvaluie o vie activitate secreta in anii premergatori infiintarii Statului Israel. Aproape toti conducatorii micului isuv evreiesc, traitori pe teritoriul Palestinei, aflata sub mandat britanic, desfasurau si o sustinuta activitate secreta. Unii era inregimentati in formatiuni politice legale si ilegale, altii activau in formatiuni cu caracter militar, clandestine. Cu totii insa urmareau alungarea englezilor si proclamarea unui stat evreiesc independent. In fruntea acestor formatiuni se aflau politicieni, precum David Ben Gurion, Menahem Begin, Itzac Shamir, ultimii doi pusi sub urmarire de autoritatile britanice pentru "terorism". Toti trei vor deveni, in anumite perioade, prim-ministri ai Israelului. La 15 mai 1948, proclamarea independentei Israelului a creat si momentum-ul pentru a aduna sub un singur acoperis pe toti specialistii muncii secrete subterane.
La 8 februarie 1949, David Ben Gurion, care cumula functia de prim-ministru si de ministru al Apararii, i-a convocat pe "specialisti" in vederea infiintarii comunitatii israeliene de informatii. Printre cei convocati se aflau Reuven Shiloah, Isser Harel, Shaul Avigur, Boris Guriel, Binyamin Gibli, Iehoshafat Harcabi, Haim Herzog, Isser Beeri, Izsi Dorot, Amos Manor, generalii Iakov Dori, Moshe Dayan, Igal Alon, nume de retinut pentru ca vom intalni mereu in paginile istoriei serviciilor secrete israeliene. Nu era timp de palavrageala, decizia a fost luata rapid. David Ben Gurion a ordonat generalului Iacov Dori, seful Statului Major al Armatei israeliene, sa infiinteze "Serviciul de Securitate" ("Serut Habitahon"), responsabil cu problemele de securitate ale tarii si care va functiona intr-un cadru militar.
Noua zile mai tarziu, la 17 februarie 1949, colonelul Isser Halperin Harel ii va trimite generalului Dori o adresa care cuprindea ultimele instructiuni stabilite de David Ben Gurion intr-o intalnire separata cu Harel. Pe 18 februarie, Dori semna un ordin catre ofiterii Statului Major care preciza: "Spre cunostinta voastra s-a decis infiintarea imediata a Serviciului de Securitate - "Serut Habitahon" - care cuprinde si Serviciul de Securitate Intern - "Serut Habitahon Pnimi". In fruntea acestui serviciu - cunoscut sub titulatura de "Shin-Beth" - fusese numit Isser Halperin Harel. Acesta era responsabil si cu inchisorile. Ulterior, serviciul penitenciar a iesit din cadrul Shin-Beth-ului.
Ca sa fie evitata orice neintelegere privind noul serviciu infiintat - "Serut Habitahon" era si titulatura serviciului care se ocupa de serviciul militar obligatoriu de incorporare a tinerilor - la 9 martie 1949, generalul Mose Zadok a semnat un ordin care preciza ca "Serviciul General de Securitate" are sarcina de a neutraliza actiunile spionajului arab.
"Shin-Beth" aparea in actele Armatei ca o unitate militara, avea chiar si un numar, unitatea 184. Absolut toti angajatii purtau uniforme si aveau grade. Comandantul Shin-Beth-ului, colonelul Isser Harel, nu s-a impacat cu aceasta disciplina birocratica. El a considerat ca Serviciul de Securitate trebuie sa aiba un caracter civil si a reusit sa desprinda Shin Beth-ul de Tahal, incadrand-o, in 1950, in structurile Ministerului Apararii. Ulterior, Shin-Beth isi accentueaza natura civila, trecand sub responsabilitatea Cabinetului primului-ministru.
"Epoca Isser Harel"
Dupa Iossi Melman si Eytan Haber, autorii cartii "Spionii" ("Hameraglim"), organigrama anilor de inceput a Shin-Beth-ului cuprindea cinci departamente si cateva unitati semi-independente, cu obiective bine precizate:
"Departamentul 1" se ocupa de spionajul politic: aproape toate partidele si aproape toti conducatorii politici aveau dosare si erau supravegheati. In special conducatorii partidelor de stanga, comunistii si anumite elemente care activasera in organizatiile extremiste "Lehi" si "Etzel". Aceasta supraveghere a incetat tarziu, dupa ce Partidul Mapai isi consolidase puterea politica. Abia in anii lui Amos Manor ca sef al Shin-Beth-ului (1953-1963), toate "dosarele politice" au fost arse.
"Departamentul al 2-lea" avea sarcina de a neutraliza actiunile spionajului inamic (spionajul sovietic, al tarilor comuniste din Estul Europei, cel occidental); "Departamentul al 3-lea" se ocupa de lumea araba, dar si de arabii aflati in interiorul Israelului; "Departamentul al 4-lea" avea grija noilor emigranti; "Departamentul al 5-lea" era responsabil de securitatea intreprinderilor Ministerului Apararii si de tot ce tinea de tehnologia inarmarii.
Paralel cu aceste departamente, functionau o serie de unitati speciale - "Huliat Hamivtzaim" ("Grup de comando"), Unitatea tehnica (care furniza aparate si sisteme de spionaj), Unitatea de anchete. Primul sef al unitatii de anchete, infiintata la inceputul anilor '60, a fost Zvi Aharoni, caruia i-a urmat adjunctul sau, Victor Cohen, si apoi Arie (Pasus) Hadar. Mai tarziu a fost infiintata "Unitatea de Informatii 8" ("Serut Modiin Smone"), care asigura paza bazelor secrete, securitatea birourilor guvernamentale, arhivarea dosarelor secrete, paza personalitatilor importante etc.
Dupa patru ani de sef la Shin-Beth (1948-1952), Isser Harel va prelua, in 1952, carma unei noi unitati informationale: Mossad-ul.

---

Despre autor: