Autonomia locala a fost respinsa de Consiliul Europei

Bogdan Aurescu, membru supleant al Comisiei de la Venetia din 2002 si expert in probleme juridice internationale ne-a transmis o ampla analiza referitor la efectele juridice ale Recomandarii 1735 promovata de senatorul Frunda in cadrul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei. Publicam azi a doua parte a acestei analize.
O alta problema, in opinia mea, este data de privirea minoritatilor nationale ca ,,parti constitutive si entitati co-fondatoare ale statului - natiune" (paragraful 9). Formularea este eronata si neadecvata deoarece amesteca in aceeasi ecuatie termeni aflati in categorii diferite: termenul corespondent minoritatii nationale este natiunea (civica, in sensul textului invocat), iar nu statul, institutie care se bazeaza pe natiune (care este fundamentul statului). Persoanele apartinand minoritatilor nationale, in calitate de cetateni ai statului unde locuiesc, fac parte din natiunea civica, pe care se fundamenteaza statul. (Subscriu aici interpretarii conform careia formularea ,,stat national" din Constitutia Romaniei nu este necesar a fi modificata, caci corespunde ideii de natiune civica; de altfel, Raportul elaborat de dl. Frunda, pe care a fost construita Recomandarea, precizeaza expres aceasta interpretare a sintagmei ,,stat national" din Constitutie.)
Autonomia culturala nu este reglementata de dreptul international
A treia chestiune controversata, care contine si o contradictie, se refera la (deja faimoasa) recomandare (din paragraful 16.2) ca statele sa promoveze in legislatia lor recunoasterea drepturilor culturale ale minoritatilor, ,,inter alia pe baza Recomandarii 43/1998 privind autonomia teritoriala si minoritatile nationale si Recomandarea 70/1999 privind dreptul local / statutul special al Congresului Puterilor Locale si Regionale al Consiliului Europei" (CPLRE). Contine acest text o obligatie in sensul introducerii in legislatia nationala a diverselor forme de autonomie (culturala, teritoriala) pentru minoritatile nationale? Raspunsul este, fara dubiu, nu. In primul rand pentru ca nici o forma de autonomie pentru minoritati nu este, in prezent, inclusa in zona standardelor pentru minoritati si, prin urmare, nici in categoria drepturilor culturale ale minoritatilor. Cu prilejul avizului asupra proiectului legii privind statutul minoritatilor nationale din Romania, Comisia de la Venetia a precizat clar ca autonomia culturala nu este reglementata de dreptul international actual. De aceea, referirile la diverse forme de autonomie pentru minoritati, care existau in variantele anterioare ale textului, nu se mai gasesc in textul evocat mai sus. In plus, trimiterea la cele doua Recomandari ale CPLRE este lipsita de orice eficienta normativa si este chiar surprinzatoare: Recomandarea 43/1998 privind autonomia teritoriala si minoritatile nationale a fost respinsa, in intregime, de Comitetul Ministrilor in 2002, pe considerentul ca dreptul international nu consacra conceptul de autonomie teritoriala pe baze etnice, iar cea de-a doua a primit un raspuns al aceluiasi organism tot in 2002, raspuns care o circumscrie cadrului normativ al fiecarui stat.
Mai mult, orice interpretare ca recomandarea analizata mai sus ar impune la nivel national forme teritoriale de autonomie este contrazisa clar de recomandarea imediat urmatoare (paragraful 16.3) care cere ca ,,statele membre ale Comisiei Europene sa respinga orice incercare de a promova puritatea etnica a statului sau de a organiza teritoriul si administrarea statului pe baze etnice", ceea ce echivaleaza cu o veribitabila interdictie a autonomiei teritoriale pe criteriu etnic. Exceptia mentionata de acelasi paragraf (,,masuri afirmative pentru a asigura o reprezentare corecta a minoritatilor nationale in administratia de stat, la nivel central si local") este o masura fireasca, deja aplicata de multe state, inclusiv Romania; ea nu poate fi interpretata ca lasand loc autonomiei teritoriale de tip etnic.
Natiune etnica versus natiune civica
Ultimele doua probleme pe care le voi aborda in aceasta analiza mi se par insa cu adevarat preocupante. Una se refera la faptul ca, in anumite parti ale sale, Recomandarea aseaza pe picior de egala indreptatire natiunea etnica /culturala si natiunea civica, prima fiind chiar ,,acreditata" ca temei al interesului (de altfel legitim) al statului - inrudit de a actiona in favoarea minoritatii - inrudite din alt stat. A doua se refera la caracterul limitat al afirmatiei (si, in acelasi timp, al recomandarii) care acrediteaza ideea ca telul ultim al evolutiei statului european ar fi o societate statala multiculturala. Cele doua chestiuni au un punct de legatura si de sustinere interdependenta, cum se va vedea mai jos.
In ce priveste prima problema - egala legitimitate a natiunii etnice cu cea civica - ea este expusa in mai multe paragrafe ale dispozitivului Recomandarii (paragrafele 5, 6, 7, 8, 12). De exemplu, paragraful 7 mentioneaza ca ,,statele moderne europene si-au fondat legitimitatea fie pe semnificatia culturala (etnica), fie pe cea civica a natiunii", afirmatie contrazisa chiar de acelasi paragraf care consemneaza ,,tendinta generala a statelor de a se transforma din state pur etnice sau etnocentrice in state civice" si apoi multiculturale, corecta de altfel.
Realitatea istorica ne arata ca formarea statelor-natiune moderne s-a facut pornind de la o natiune etnica/culturala care, prin exercitarea dreptului de autodeterminare, s-a transformat in stat, moment care consemneaza si transformarea natiunii etnice /culturale in natiune civica. Odata cu aparitia conceptiilor moderne despre protectia minoritatilor si consolidarea culturii respectului reciproc si a tolerantei sociale, etnice si culturale, aceste natiuni civice (aparute prin transformarea natiunilor etnice anterioare statului) devin multiculturale in mod firesc. Desigur, datorita diverselor conditii istorice, anumite parti ale natiunii etnice anterioare momentului transformarii in natiune civica au ramas in afara frontierelor statului. Logica acestei secventialitati ne spune ca ideea subzistentei natiunii etnice dupa transformarea ei in natiune civica este fortata (ceea ce nu exclude persistenta unor elemente identitare comune sau a legaturilor culturale intre fostele componente ale natiunii etnice).
(va urma; n.r.- intertitlurile apartin redactiei)

---

Despre autor: