O piesa arhicunoscuta, pe o tema de perpetua actualitate - iubirea a doi barbati pentru aceeasi fata, scrisa de unul dintre cei mai importanti dramaturgi interbelici, G. M. Zamfirescu, revine in repertoriul Nationalului bucurestean, dupa 72 de ani de la premiera absoluta tot pe scena primului teatru al tarii.
"Idolul si Ion Anapoda" este o comedie amara despre cautarea fericirii, pe care un Anapoda, cat se poate de normal, vrea s-o atinga folosind doar armele proprii personalitatii lui intemeiata pe iubire, generozitate, incredere in valorile morale. In rolul lui Ion Anapoda, Dan Puric, alaturi de care evolueaza Ileana Stana Ionescu, Ileana Olteanu/Cesonia Postelnicu, Mimi Branescu, Irina Cojar (in rolul Frosei), Matei Alexandru, Afrodita Androne. Regia apartine lui Ion Cojar, o garantie ca piesa are parte de privirea unui maestru, pentru care introspectia in planurile profunde ale textului si credinta in reinvierea valorilor autentice sunt nu numai o regula profesionala, ci si de viata. Scenografii Ileana Genean si Stefan Caragiu isi aduc contributia la realizarea spectacolului prin crearea unui cadru simplu, cu un aer vetust, in concordanta cu subiectul. Reprezentatia are doua premiere oficiale programate pentru astazi si sambata, la Sala Atelier, ora 18.30.
Despre piesa lui G. M. Zamfirescu, criticul Valeriu Rapeanu remarca: "Este singura sa lucrare de teatru cu un sfarsit senin, optimist. Intr-un fel, Ion si Frosa rezolva cautarile eroilor de pana acum din opera dramaturgului; gasesc drumul cel mai bun de realizare a fericirii prin dragoste, elementul purificator si inaltator din opera lui G. M. Zamfirescu, si prin valorificarea resurselor umane".
Prof. universitar Silvia Cucu, specialist in istoria teatrului romanesc si universal, aprecia, intr-un studiu consacrat creatiei lui G. M. Zamfirescu, aparut in 1967 la Editura Meridiane: "Ion Anapoda este indeaproape inrudit cu Mitica Popescu creat de Camil Petrescu, cu Chirica din <> de G. Ciprian, doar ca are cateva trasaturi care-l individualizeaza, cea mai insemnata fiind contrastul intre atitudinea de om timid si capacitatea de revolta, gesturile lui de vointa, rare dar suficiente pentru a dezvalui o fire complexa. Delicatetea, generozitatea care-l dezarmeaza in fata tupeului si spiritului profitor al celor din jur, nu sunt dovezi ale naivitatii sau inclinatiei speciale de a face totul <>, ci aplicarea constienta a unor principii de viata de o netagaduita noblete".