Pentagonul, informatiile si razboiul cel lung

Previziunile strategice ale Pentagonului pentru urmatorii 20 de ani au fost date publicitatii, la inceputul acestei luni, odata cu prezentarea mult asteptatului "Quadrennial Defense Review" (QDR) - prognoza intocmita la fiecare patru ani de catre specialistii Departamentului american al Apararii, la cererea Congresului SUA. Documentul este cu atat mai interesant cu cat este primul de acest gen intocmit dupa atentatele de la 11 septembrie 2001. Iar de atunci, stim cu totii, lumea s-a schimbat. Pentru foarte multa vreme. De altfel, raportul incepe sumbru: "Statele Unite sunt o natiune angajata in ceea ce va fi un razboi indelungat".
Departamentul american al Apararii identifica patru prioritati pentru strategiile sale militare - cea dintai fiind anihilarea retelelor teroriste. Acest obiectiv - care, prin traditie, era mai degraba de competenta serviciilor secrete - a fost inclus in ograda Pentagonului sub titulatura de "razboi iregular". Adica razboi purtat impotriva inamicilor non-statali, fie ei teroristi sau insurgenti. Celelalte trei prioritati enuntate de QDR se refera la apararea teritoriului national, la impiedicarea proliferarii armelor de distrugere in masa, dar si la "modelarea deciziilor acelor tari aflate, din punct de vedere strategic, in fata unor rascruci". Acest ultim obiectiv vizeaza in primul rand conservarea suprematiei militare absolute a Statelor Unite, prin descurajarea aparitiei unor noi poli de putere, cel mai amenintator fiind China.
Potrivit prestigioasei organizatii Stratfor, cea mai controversata dintre propunerile QDR se refera la implicarea tot mai mare a militarilor in domeniul informatiilor anti-tero. Va prezentam, in continuare, o analiza detaliata, realizata de expertul Stratfor, Fred Burton.
Intertitlurile apartin redactiei.
(Miruna MUNTEANU)
Departamentul Apararii vrea sa concureze cu CIA si FBI
Pentagonul a avut intotdeauna un oarecare interes in colectarea de informatii cu caracter antiterorist, insa, inainte de 11 septembrie 2001, acest interes era indreptat spre misiuni specifice: protejarea personalului si a unor obiective militare. Fortele armate acordau asistenta in anumite operatiuni antitero - mobilizand efective importante atunci cand situatia o cerea - dar numai dupa ce informatorii si analistii altor agentii guvernamentale isi terminasera treaba.
In mod cert, abordarile adoptate de CIA si FBI nu au fost lipsite de erori. Esecurile care au facut posibile atentatele de la 11 septembrie au deschis, pentru militari, calea unei implicari mai mari in acest domeniu - fapt care a devenit evident atat in Afganistan, cat si in Irak. Documentul QDR consemneaza aceasta realitate, afirmand - printre altele - ca Departamentul american al Apararii incearca "sa mute accentul de la nave, pusti, tancuri si avioane, pentru a se concentra pe informatie, cunoastere si intelligence in timp real". In final, noul QDR anticipeaza o tranzitie importanta in rolul informatiilor militare: de la protejarea exclusiva a propriilor servicii si interese, la protejarea unor interese nationale mult mai largi.
Ca parte a acestui efort, QDR solicita o sporire a capabilitatilor militare in domeniul colectarii de informatii din surse umane (humint), pe cateva directii. Printre acestea, se recomanda "adoptarea unor masuri pentru imbunatatirea abilitatilor culturale si lingvistice in randul fortelor armate", in vederea eficientizarii activitatilor intr-un mediu ostil. Alte recomandari se refera, insa, la domenii care au fost, prin traditie, de competenta CIA sau a agentiilor de "law enforcement" ("lege si ordine").
Mai multi spioni pentru Pentagon
"Departamentul Apararii a aprobat infiintarea unui Program de Informatii Militare si implementeaza un sistem imbunatatit de personal civil pentru informatii de aparare (Defense Civilian Intelligence Personnel System), cu scopul de a atrage, dezvolta si pastra forta de munca profesionista din domeniul informatiilor. Departamentul si-a sporit numarul de specialisti in informatii care lucreaza la colectarea si analizarea datelor, pentru a spijini numarul crescut de misiuni legate de apararea teritoriului national, dar si de razboiul global impotriva terorismului."
Nu intamplator, DIA (Defense Intellicence Agency - Agentia de informatii militare) a platit un anunt de o pagina intreaga in Wall Street Journal, in care promitea salarii atractive celor care s-ar lasa recrutati pentru activitati de culegere de informatii din surse umane (humint). In domeniul anti-tero, culegerea de informatii - mai ales din surse umane - a fost pana de curand o atributie a CIA, sau - in cazul operatiunilor domestice - a FBI.
Desi CIA si FBI au facut, in mod evident, greseli in trecut, este interesant de remarcat ca esecurile lor cruciale s-au datorat, de obicei, unei lipse de coordonare, de analiza si de comunicare intre agentii - nicidecum lipsei de informatii primare. Daca a existat un punct slab, acela a fost faptul ca, de-a lungul vremii, au existat prea multe informatii primare - sau, altfel spus, prea putina analiza si intuitie pentru a preveni atacuri.
Coordonarea intre diferite agentii cu atributii in culegerea de informatii este, de ani de zile, problematica. Un exemplu il ofera deplasarile catorva dintre executantii atentatului de la 11 septembrie 2001, care fusesera monitorizati CIA, in repetate randuri, de-a lungul periplurilor lor prin Europa, Orientul Mijlociu si Asia de Est. Unii dintre ei au fost identificati in timpul unei calatorii la Khuala Lumpur, Malaysia. Insa transferul de informatii intre CIA si FBI a fost defectuos si agentii le-au pierdut urma viitorilor teroristi sinucigasi.
Cu toate ca Pentagonul a evaluat corect problemele referitoare la promptitudinea transferului de informatii catre fortele militare care le-ar putea utiliza, nu este deloc clar ca ele vor fi rezolvate prin propunerile avansate de Departamentul Apararii. In primul rand, Pentagonul pare gata sa aloce si mai multe resurse colectarii - apropriindu-si "cap-coada" domeniul informatiilor. Mai important, se indreapta spre zone care au fost intotdeauna controlate de CIA si care nu au fost redistribuite.
Viitoarele batalii pentru bugete
Dorinta Pentagonului de a aborda "cap-coada" culegerea si diseminarea de informatii introduce un nou actor pe o scena deja aglomerata. Cum ar putea asta conduce la rezultate mai bune decat cele din trecut este dificil de inteles - cel putin doar din raportul QDR. (...)
Pe masura ce Statele Unite se indeparteaza de momentul 11 septembrie 2001, in lipsa unui alt atac terorist pe teritoriu american, este foarte probabil ca bugetele alocate contraterorismului sa se diminueze, in favoarea unor alte probleme devenite prioritare in opinia electoratului (cum ar fi reconstructia zonelor devastate de uraganul Katrina, sau Irakul). Nu e nevoie sa fii clarvazator pentru a anticipa batalii birocratice pe viata si pe moarte in culisele de la Washington, agentiile straduindu-se sa-si pastreze fiecare influenta si felia dintr-un buget din ce in ce mai mic.
Riscuri la adresa cooperarii antitero internationale
Alte probleme ies la suprafata atunci cand luam in calcul aspectele de tip "lege si ordine" ale activitatilor informative. Acestea sunt imposibil de ignorat, de vreme ce terorismul - pe care il vom defini aici drept "actiuni ilegale comise de actori non-statali" - incorporeaza atat activitati penale, cat si activitati cvasi-militare.
Prin traditie, autoritatile civile au opus intotdeauna rezistenta la a preda informatii militarilor. Rezistenta creste cu cat exista suspiciunea ca aceste informatii ar putea fi folosite in afara propriei culturi si fara respectarea unor cerinte legale, cum ar fi un proces.
Daca Departamentul Apararii reuseste sa-si institutionalizeze un rol sporit in humint si culegere de informatii, guvernele straine ar putea fi tentate sa-si reevalueze cooperarea cu Statele Unite, pe mai multe paliere. Ar putea aparea motivatii de politica interna, mai ales in regiunile unde sentimentele anti-americane sunt deja puternice si cooperarea fatisa cu Washingtonul nu este bine vazuta de electorat. Sau, oficialitatile ar putea avea motive sa se teama ca sprijinirea eforturilor anti-teroriste ale SUA ar putea avea drept rezultat asasinate extrajudiciare. Un exemplu in acest sens il ofera reticenta tarilor europene in a extrada catre Statele Unite suspecti pasibili de pedeapsa cu moartea. Va continua, probabil, cooperarea tacuta a serviciilor secrete occidentale, insa teama de scurgeri de informatii - ca in cazul scandalului "inchisorilor secrete" care a inflamat Europa - a deteriorat multe dintre aceste relatii si va fi mereu luata in considerare de guvernele aliate.
Abordarea "Vaneaza si ucide"
Mai exista un aspect care trebuie luat in calcul: pe masura ce strategia antiterorista s-a indepartat de abordarea informativa, apropiindu-se de cea militara, metalitatea s-a modificat de asemenea - de la "aresteaza si interzice", la o perspectiva de tipul "vaneaza si ucide". Cu toate ca poate fi eficienta - si, din punctul de vedere al Washingtonului, adesea necesara - aceasta abordare are neajunsurile ei.
In primul rand, identificarea si demantelarea retelelor teroriste implica, prin definitie, operatiuni acoperite - domeniu in care militarii, per ansamblu, nu exceleaza. In mod evident, fortele armate au fost intotdeauna chemate sa intervina dupa ce vremea actiunilor acoperite trecuse de mult, iar loviturile chirurgicale (cel putin din punctul de vedere al serviciilor secrete) nu mai erau posibile. Nu trebuie minimalizata valoarea militarilor in domenii ca informatiile tactice (unde imbunatatirea abilitatilor lingvistice si culturale ar putea ajuta considerabil), insa abilitatea de a infiltra celule teroriste si de a raporta in clandestinitate cu privire la activitatile lor este cu totul altceva.
Abordarea "Vaneaza si ucide" da cele mai bune rezultate atunci cand militarilor li se ofera o tinta precisa - identificata in prealabil cu ajutorul informatiilor culese de CIA sau de alte agentii - si mana libere sa procedeze in functie de necesitati. Altfel spus, militarii sunt foarte potriviti pentru a ucide teroristi atunci cand structurile logistice ale acestora pot fi identificate si atacate fizic. CIA si FBI ii identifica pe suspectii de terorism prin supraveghere si metode criminalistice. Apoi, il urmaresc pe suspect pana la o locatie data, dupa care predau informatia militarilor. Acestia isi folosesc propriile capacitati informative pentru a stabili care este cel mai bun mod de atac. La final, intra in actiune forta conventionala - de exemplu dronele "Predator" si rachetele "Hellfire".
In multe cazuri, acest proces a debutat ca o investigatie FBI si s-a terminat cu un atac al US Air Force in Afganistan. Militarii sunt "ciocanul" care aplica lovitura finala, mortala, intr-un proces care implica numeroase agentii guvernamentale.
Documentul QDR apreciaza valoarea acestei abordari: printre multele obiective propuse este specificata intentia de a dubla flotila existenta de aparate de zbor fara pilot.
In acelasi timp, insa, ciocanul este doar o unealta din trusa cu scule. Singura chestiune referitoare la razboiului antiterorist asupra careia toata lumea pare sa fie de acord este faptul ca victoria va necesita utilizarea tuturor sculelor din cutie. Nu este clar daca o unanimitate similara exista si cu privire la faptul ca fiecare unealta ar trebui folosita pentru scopul care i se potriveste cel mai bine, cel pentru care a fost proiectata initial. Era de asteptat ca John D. Negroponte, in calitatea sa de prim director al Informatiilor Nationale, sa orchestreze utilizarea acestor instrumente diverse, insa - pana acum - sunt putine semne ale unei asemenea coordonari la nivel inalt, imperios necesara pentru eficienta programului antiterorist.
Dintr-o perspectiva militara, obiectivele enuntate de QDR sunt dificile, daca nu imposibil, de atins. Din punct de vedere al activitatii informative, ele ofera deocamdata mai multe intrebari decat raspunsuri.

---

Despre autor: