Statuile la Radio Erevan

Nu se stie a cui a fost - a ministrului Iorgulescu sau a agentiei de presa Mediafax - gafa cu statuia de 18 metri a Regelui Ferdinand, regasita misterios dupa 60 de ani, care s-a dovedit una de doi metri, grup statuar, de fapt, si care nu disparuse niciodata. Ministrul era, se pare, in avion, si nici nu e specialist in domeniu, iar Mediafax-ul n-a dat nici o rectificare, asa cum era de asteptat.
Trista realitate e ca ne-am luat cu totii o teapa, pentru ca diferenta dintre Ferdinand pe cal, transpus in bronz de Ivan Mestrovici, si Ferdinand in picioare, facut de Ion Iordanescu, nu e, ca-n bancurile cu Radio Erevan, cea dintre masina si bicicleta. Prima e o opera de arta, cea de-a doua e un monument omagial cu valoare istorica. Cam diferenta dintre Biblia lui Gutenberg si a cincea editie a Bibliei traduse de Gala Galaction.
Ministerul n-a dezgropat, de fapt, nici o comoara. In perioada interbelica, statuile lui Ferdinand (eroul Unirii de la 1918, fauritorul Romaniei Mari) erau la fel de numeroase ca cele ale lui Lenin sub comunisti sau ale lui Eminescu in Romania de azi: cu zecile, prin toata tara, inclusiv in Cadrilater si-n Basarabia. Exista una la Oradea, care-a sfarsit apoi depozitata in curtea scolii din Beius, alta, semnata de Oscar Han (un artist mai cunoscut decat Iordanescu, mi se pare, desi nici eu, ca si ministrul Culturii, nu am competente profunde in domeniu), adusa la Bucuresti de la Ismail, dupa cedarea teritoriilor nistrene, si altele, toate vanate si date jos dupa 1947.
De departe cea mai cunoscuta istoricilor de arta e statuia ecvestra realizata de Mestrovici in 1940, una din cele trei lucrari comandate de romani, din care monumentul lui Carol I a disparut si el, iar cel al lui Ion C. Bratianu (singurul facut nu in bronz, ci in granit) a fost recuperat si exista si acum. Nimeni in minister, in departamentele de comunicare, n-a putut sa raspunda la intrebarea de bun-simt cine si unde a reusit sa ascunda, timp de 60 de ani, o statuie celebra, de cateva tone si inalta cam cat un bloc de patru etaje. Asta, in conditiile in care se stie de mult ca Stalinii, soldatii sovietici si celelalte "capodopere" statuare ale anilor '50 , cand in Romania, falimentara de dupa razboi bronzul, (in asemenea cantitati) era imposibil de gasit, au fost turnate din materialul rezultat dupa topirea monumentelor necorespunzatoare politic. S-a dovedit ca n-a ascuns-o nimeni. Iar daca MCC se straduieste un pic, va mai gasi niste Ferdinanzi, mai mici si neinsemnati, scapati prin ochiurile birocratiei comuniste. Dar nu pe cel al lui Mestrovici. Dupa acest dus cu apa rece, poate vom privi cu mai multa precautie convingerea responsabililor MCC ca vor gasi statuia lui Carol I, ingropata "undeva in Romania".
Capitalul simbolic al statuii, care ar fi justificat incercarile de a o salva in speranta caderii comunismului, e disproportionat de mic in comparatie cu dimensiunea efortului. Sa ne gandim ce anume au salvat preotii si enoriasii din bisericile daramate de Ceausescu: nici unul n-a incarcat un tractor. Din casele de la Uranus, proprietarii au luat cel mult kahlele sobelor demontate. Fara date despre provenienta informatiilor primite de minister, fara o justificare plauzibila de ce monumentul a fost ingropat, in conditiile in care altele, mai putin "periculoase" (inclusiv ale unor scriitori morti de-o suta de ani), au fost topite, cine si de ce a facut-o, intr-o vreme in care nu era deloc simplu sa plimbi prin Romania ocupata de rusi cateva tone de bronz, fie si in bucati (dupa dezmembrarea statuii) si sa sapi o groapa pentru ele, falsificand apoi hartiile care spun si azi ca monumentul a fost topit, totul pare o poveste semi-fantastica si fara acoperire. Si ar fi foarte ingrijorator pentru credibilitatea oficialilor culturii daca recuperarea statuii lui Carol I s-ar dovedi o cacialma.
Ce poate recupera statul roman din ce-au dat jos, furat sau instrainat comunistii lui Groza si Gheorghiu-Dej sunt, cel mai probabil, obiecte de mici dimensiuni si cu conotatii politice mai putin stridente pentru o clica fara habar de arta, dar bine alfabetizata ideologic. Dar nici un Schliemann nu va gasi Troia sub canalele din Grozavesti sau in padurea de la Baneasa.

---

Despre autor: