Demisia vicepremierului Copos

Ultimul scandal politic, declansat de DNA prin punerea sub urmarire penala a vicepremierului George Copos, este in plina derulare. Probabil, apogeul nu a fost inca atins. In mod normal, daca nu cumva asistam la o masinatiune grosolana si violenta a Justitiei, avand in spate eminente cenusii ale politicii romanesti, George Copos are obligatia sa-si prezinte imediat demisia. Iar daca nu, partidul din care face parte, cel al lui Dan Voiculescu, trebuie sa-i ceara acest lucru. Si daca nici asa Copos nu demisioneaza, PC trebuie sa-i retraga sprijinul. In fine, daca nimic din toate aceste lucruri care ar fi normale nu se intampla, Guvernul si, in primul rand, premierul Calin Popescu-Tariceanu urmeaza sa fie siliti, pentru a-si proteja imaginea, sa-l demita pe Copos. Chiar cu riscul de a rupe coalitia aflata la guvernare. Dar Copos spune ca este nevinovat si ca afacerile despre care Parchetul afirma ca sunt ilegale nu au nici o legatura cu statutul sau de vicepremier ori de membru al Partidului Conservator. Reprezentantii partidului, la randul lor, sustin ca aventura de la Parchet a lui Copos nu poate fi pusa in nici o relatie cu statutul politic ori guvernamental al acestuia. Iar premierul inclina sa-i acorde lui Copos prezumtia de nevinovatie. Cine nu are dreptate? Si de ce? Ce paralela se poate face intre provocarea la care trebuie sa raspunda PC, ca formatiune aflata la guvernare, si recentele scandaluri, tot cu iz juridic, legate de persoana a doi demnitari PSD? Iar daca este totusi vorba de o manevra de politie politica, cine ar putea sa se afle in spate?
Daca George Copos nu minte, in direct si la ore de varf, atunci cand spune ca a aflat abia joi seara de la presa ca este urmarit penal, atunci ne aflam, fara doar si poate, in prezenta unui abuz extrem de grav al procurorilor. Nici o persoana nu poate fi pusa sub urmarire penala fara ca, in prealabil, sa fie invitata la Parchet si, in prezenta unui avocat, sa i se prezinte motivele si probele existente. Daca, in cazul lui Copos, presa a fost informata asupra acestei masuri exceptional de grave fara ca, in prealabil, cel pus sub urmarire sa ia cunostinta in mod oficial de acest eveniment, atunci regulile de procedura au fost incalcate atat de grav, incat acuzatia in sine poate fi pusa sub semnul intrebarii. Respectandu-i lui Copos prezumtia de nevinovatie si considerand corecta afirmatia conform careia el a aflat abia din presa ce i se pune la cale, nu avem totusi dreptul - data fiind inalta functie pe care o detine si interesul national - de a renunta sa facem si rationamentul invers. Conform caruia Copos minte. Daca el nu spune adevarul, atunci enuntul pe care l-a facut joi este de o murdarie fara margini. Pentru ca, in mod logic, Parchetul nu putea sa-l puna sub urmarire doar pe baza articolelor publicate in ziarul ZIUA. Niciunde intr-un stat de drept nu se intampla asa ceva. Prin urmare, trebuiau facute investigatii. Trebuiau luate actele la control. Trebuiau luate declaratii ale unor persoane. Trebuiau sa fie prezenti si aparatorii acestora. Daca vicepremierul Copos a mintit, atunci sunt zeci de oameni care ar putea sa-i demonteze afirmatia. Oricum, e straniu ca reprezentantii DNA tac.
Daca Parchetul nu a gresit si a facut o investigatie cum scrie la carte, atunci este pentru prima data cand, in urma devaluirilor de presa - facute exclusiv de reporterii departamentelor de investigatii de la ziarele ZIUA si Gardianul - un membru al unui guvern, aflat in functie, este pus sub acuzatie. Acest fapt poate fi inceputul sfarsitului pentru coalitie si, implicit, pentru Guvernul Tariceanu. Pentru ca, daca Parchetul are dreptate, atunci tot ceea ce spuneam in prima fraza a acestui editorial ar trebui sa se intample. Imediat. In ciuda prezumtiei de nevinovatie, de care Copos va beneficia pana cand va exista o hotarare judecatoreasca definitiva. Pentru ca George Copos este un inalt demnitar din guvernul unei tari care trebuie sa intre in Uniunea Europeana la timp si nu va intra daca puterea de la Bucuresti va fi acuzata ca nu face nimic pentru a diminua inalta coruptie. Daca e real cazul Copos este mult mai grav decat cazurile Adrian Nastase si Dan Ioan Popescu - daca si acestea sunt reale. Pentru ca primul e la putere. Si reprezinta Guvernul. Imaginea Romaniei. Si dimpotriva. Daca cumva se va dovedi ca nu Copos a incalcat legea, ci chiar Parchetul, care ar fi inventat un caz greu, atunci institutia in cauza va trebui sa raspunda. Cu capul.
In aceasta ultima ipoteza, tot cu capul ar trebui sa raspunda si papusarii politici. Care, daca Parchetul minte sau nu dispune de suficiente probe, sunt vinovati ca au atentat la libertatea Justitiei, transformandu-i pe procurori in unelte ale unei rafuieli politice. Iar acestia nu vor putea fi localizati altundeva decat la varful puterii. Dar, pentru ca toate aceste nedumeriri sa poata fi limpezite, demisia vicepremierului este obligatorie.

---

Despre autor: