In primul numar din acest an al "Romaniei literare" profesorul Mihai Zamfir publica unul din cele mai frumoase si vii articole pe care le-am citit in vremea din urma, intitulat "Autor sau exeget?". Plecand de la opera de prozator a scriitorului David
In primul numar din acest an al "Romaniei literare" profesorul Mihai Zamfir publica unul din cele mai frumoase si vii articole pe care le-am citit in vremea din urma, intitulat "Autor sau exeget?". Plecand de la opera de prozator a scriitorului David Lodge, Mihai Zamfir pomeneste de "lumea intelectuala specifica Facultatilor de Stiinte Umaniste (parca mai antipatica decat oricare alta)". Aceasta lume nu se mai margineste sa comenteze literatura, ci a devenit pepiniera de scriitori. Consecinta? "O literatura acceptabila, bunicica, usor de urmarit; ea nu va scadea niciodata sub un anumit nivel, va fi mereu calitativ decenta, dar nici nu va aspira la inaltarea pe culmi."
Acesta este duhul vremii: caldicel, impotent, alexandrin, livrat sub eticheta post-moderna; duh care s-a insinuat deja si in cele 11 Facultati de Teologie existente astazi in Romania. Dupa caderea comunismului, revenirea celor doua institute teologice universitare ortodoxe sub bolti academice laice si infiintarea unor noi facultati a fost considerata un lucru benefic, insa dupa mult timp s-a vazut cutitul cu doua taisuri. Invatamantul teologic ortodox superior avea de-acum doi stapani: Biserica si Universitatea. Am intrebat mai demult: cui i se supune Biserica noastra, ierarhului sau profesorului universitar?...
In epoca dictaturii, institutele teologice pregateau exclusiv preoti - exista si un numar infim de teologi civili -, iar cadrele lor didactice - iarasi cu rare exceptii - erau preoti slujitori. Finalitatea viitorului absolvent era pastoratia, nu autorlacul sau baladarea pe la simpozioane, colocvii si congrese unde mergeau oamenii verificati de Ocarmuire pentru a nu se spune ca nu exista libertate de miscare in Romania si ca nu avem si noi exegetii nostri in Teologie. Totusi, in mod paradoxal, in anii '80 s-a schimbat paradigma viitorului episcop: el nu mai trebuia sa fie teolog-practician si chivernisitor al eparhiei cu experienta de staret, ci doctor in teologie la Princeton, Geneva ori Bossey... Negresit, in perioada interbelica parintele Staniloae, arhiepiscopul Antim Nica sau viitorul patriarh Iustin Moisescu avusesera un parcurs academic asemanator, insa ei constituiau exceptia, nu regula. De altfel, in excelenta, substantiala evocare a tatalui sau, reeditata recent de Editura Humanitas, doamna Lidia Ionescu Staniloae insista asupra legaturii stranse a acestuia cu manastirile noastre si duhovnicii lor, adaugand: "Filocalia l-a schimbat, i-a dat o noua perspectiva asupra existentei, nu numai in gandire, dar si in trairea cotidiana". Alexandru Paleologu, intr-un text memorabil, arata cat de mult l-a impresionat, slujind Sfanta Liturghie, nu teologul sau profesorul, ci preotul Dumitru Staniloae... Poti fi preot adevarat si totodata dascal universitar de teologie, si acest sentiment mi l-au lasat vazandu-i slujind, parintii-profesori Vasile Gordon, Emanoil Babus (colegi de altar si de catedra deopotriva) sau parintele-profesor Dumitru Pintea. Si exemplele in acest sens ar putea continua.
Numai ca duhul impotentei spirituale, caracteristic vremii noastre, s-a insinuat cu asupra de masura in facultatile de teologie ortodoxa din Romania. Doctoratul a devenit o moneda curenta pentru ocuparea unei parohii mai bune. Se inmultesc reuniunile sterile. Preotul e pretuit dupa modul in care vorbeste in tot soiul de soboare academice (precum era altadata cotat activistul care dadea cu gura in sedinte). Mana sacerdotului are mai multa dexteritate pe claviatura ordinatorului decat atunci cand binecuvanteaza, limbajul i s-a metamorfozat dupa graiul anodin al vremii si in loc de "Dumnezeu sa te aiba in paza!" iti ureaza "O zi buna", bibliografia sterila inlocuieste contactele cu duhovnicii; genul acesta de preot se socoteste "intelectual", "om de stiinta" si desconsidera Molitvelnicul, ba, adunat in haita - recent in Arhiepiscopia universitara a Sibiului -, sare la beregata Sfantului Sinod, gata sa se ia la tranta cu El, trecand peste canoane si peste randuiala bisericeasca...
Invatamantul nostru teologic superior, ca si acela din Grecia, a fost rau croit de la inceputuri: intocmit in a doua parte a secolului al XIX-lea, in plin "pozitivism", a fost mai degraba academic decat bisericesc, cunoscand o regenerare in epoca interbelica. Cele mai bune roade, in mod paradoxal, acest invatamant le-a dat in primele doua decenii de urgie totalitara. Acum, tendintele de secularizare si dezduhovnicire patrund in Biserica prin insesi Facultatile sale. Din nefericire, si monahismul s-a diluat prin inflatie. Daca o mai tinem asa, vom "produce" tot mai multi doctori in teologie, "intelectuali", "oameni de stiinta" care vor goli bisericile, intocmai cum s-a intamplat in Apusul bisericesc devastat de exegeza si "aggiornamento".


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.