CIA cenzureaza pentru Romania

John Sifton, cercetator principal pe probleme de terorism si contra-terorism al Human Rights Watch, vine cu o noua informatie in scandalul CIA-Romania. Acesta sustine, in exclusivitate pentru ZIUA, ca autoritatile SUA ar fi facut presiuni asupra cotidianului Washington Post "sa nu publice informatii despre Romania, afirmand ca astfel ar pune in pericol securitatea nationala a Romaniei". "Daca alegatiile ar fi fost false, atunci de ce-au facut asta?", se intreaba Sifton.
Totodata, Parlamentul European va dezbate, astazi, asupra infiintarii unei Comisii temporare pentru anchetarea informatiilor referitoare la existenta "locatiilor negre" de detentie ale CIA, precum si a presupuselor zboruri efectuate de agentia americana de informatii pentru transportarea asa-numitilor "detinuti fantoma", urmand sa stabileasca, ulterior, componenta acesteia.
Bucurestii vor trebui sa prezinte Consiliului Europei propriile concluzii referitoare la scandalul CIA pana pe 21 februarie, a declarat senatorul elvetian Dick Marty, seful Comisiei de ancheta a Consiliului admitand, totodata, ca este posibil ca autoritatile romane si poloneze sa nu fi fost informate despre existenta "locatiilor negre" ale agentiei americane de informatii. Oficialul european s-a pronuntat impotriva impunerii de sanctiuni asupra tarii noastre in cazul in care Consiliul va descoperi ca autoritatile romane au gazduit centre de detentie ale CIA, motivand ca Bucurestii s-ar face la fel de vinovati ca si celelalte Capitale nominalizate in scandalul "locatiilor negre" si nu mai mult. Ca o ultima concesie, Marty a precizat ca intelege putinele persoane din Romania care cunosc adevarul si care intampina dificultati in a-l divulga. "Toata lumea - Guvernul si Opozitia - este interesata ca tara sa adere la Uniunea Europeana si, daca o persoana indrazneste sa spuna ceva, se face vinovata de punerea in pericol a integrarii europene a tarii", a explicat magistratul elvetian, citat de Mediafax. (D.E.)
Human Rights: "Alegatiile privind Romania nu au fost negate de Guvernul SUA"
John Sifton este cercetator principal pe probleme de terorism si contra-terorism al Human Rights Watch. Anterior, in cadrul aceleiasi organizatii, a lucrat, in perioada 2001-2004, ca cercetator pe problema Afganistanului si a stat in zona controlata de talibani a acestei tari in cadrul Comitetului International de Salvare inainte de atacurile de la 11 septembrie 2001. Avocat, cu o pregatire speciala in Conventia de la Geneva si drepturile omului, ne-a acordat un interviu, in exclusivitate pentru ZIUA.
Ce ne puteti spune mai mult decat ceea ce se stie pana acum privind alegatiile asupra presupusei existente in Europa a unor centre de detentie ilegale ale CIA? Pana acum, cel putin, la Bruxelles s-a spus ca exista doar alegatii si nimic mai mult. Care este raspunsul dumneavoastra?
In acest moment, colaboram cu Consiliul Europei care investigheaza alegatiile noastre. Alegatiile acestea sunt bazate pe informatii privind avioane CIA care au zburat in Romania. Aceste avioane au fost folosite pentru a transporta prizonieri mai departe, in alte tari. Exista dovezi ca aceste avioane au transportat prizonieri si in alte cazuri, spre exemplu Khalid el-Mazri, cetateanul german de origine libaneza care a fost trimis din Macedonia la Kabul la bordul unui asemenea avion, un Boeing 737. Un alt caz este cel al unui detinut etiopian care a fost trimis din Kabul in Maroc tot la bordul unui avion Boeing 373. Aceste avioane sunt legate de predarea unui numar de suspecti de terorism, predari ilegale. Sunt legate si de o companie aviatica paravan care lucra pentru CIA. Aceste avioane au aterizat in Romania de doua ori si asta a trezit suspiciunile noastre privind folosirea unor facilitati din Romania pentru a detine aceste persoane. Suspiciunile noastre au fost confirmate de catre doua surse de presa, Washington Post si ABC News din cauza presiunilor la care au fost supuse de catre Guvernul american. Ambele si-au limitat difuzarea materialelor pe acest subiect si asupra faptului ca alegatiile privind Romania erau confirmate de surse din cadrul CIA. Dar, si vreau sa subliniez acest lucru, SUA nu au negat niciodata veridicitatea acestor alegatii. S-a dat ordinul ca Departamentul Justitiei sa investigheze cine, in cadrul CIA, a lasat sa se scurga informatii despre aceste operatiuni ceea ce poate constitui o puternica indicatie despre faptul ca acestea sunt adevarate.
Ce date in plus detineti acum privind Romania?
John Sifton Nu pot sa va spun ce date noi avem, deoarece Consiliul Europei este cel care investigheaza aceste alegatii, noi colaboram cu ei si lor le dam toate informatiile pe care le detinem. Ei sunt cei care realizeaza investigatia pe aceasta tema, ei realizeaza un raport si asta este foarte bine pentru ca este vorba despre un organism international si nu doar o organizatie pentru apararea drepturilor omului, asa cum suntem noi. Facem tot ce putem sa le oferim aceste informatii, dar nu noi suntem cei care trebuie sa decida daca probele sustin aceste alegatii, asta este treaba guvernelor. Ele trebuie sa confirme si sa dovedeasca toate aceste lucruri. Avem motive pentru a formula aceste alegatii si le sustinem. Nu noi suntem insa cei care trebuie sa ia o decizie, ci Consiliul Europei, lucru pe care l-a afirmat inca de la inceput.
Guvernul SUA a facut presiuni asupra presei americane
Toti oficialii romani au negat foarte vehement ca asemenea zboruri sau centre de detentie ar fi existat vreodata. Dupa parerea dumneavoastra, de ce acest lucru nu este o proba in sine in favoarea Romaniei?
Opinia publica din Romania trebuie sa decida daca este sau nu deajuns. Ce avem insa acum, este ca alegatiile privind Romania nu au fost negate de Guvernul SUA care a exercitat presiuni asupra a doua publicatii sa nu relateze nimic despre alegatiile respective. De ce ar fi facut asta daca lucrurile nu erau adevarate? De ce ar fi spus celor de la Washington Post sa nu publice informatii despre Romania, afirmand ca astfel ar pune in pericol securitatea nationala a Romaniei? Daca alegatiile ar fi fost false, atunci de ce-au facut asta? In acest moment, nu numai organizatia noastra vine cu informatii. EUROCONTROL, autoritatea aviatica din Bruxelles, a primit solicitarea de a furniza datele de zbor in cazul mai multor avioane despre care se stie ca ar fi fost folosite de CIA. EUROCONTROL nu a oferit aceste date comisiei speciale de ancheta a Consiliului Europei. De ce nu? La asta trebuie sa raspunda organizatia respectiva. De ce autoritatile din Romania si Polonia nu au permis ca responsabilii lor sa fie intervievati de Consiliul Europei, care solicitase intrevederi cu oficialii romani si polonezi in acest sens?
Intrebarea mea ramane aceeasi: ce dovezi exista in sprijinul alegatiei privind centre secrete de detentie CIA in Romania si eventuala practicare a torturii?
Nu stim, asta urmeaza sa arate investigatia aflata in curs. Dar nu este vorba neaparat despre tortura, este vorba in primul rand despre detentie ilegala si interzicerea comunicarii cu exteriorul. Este absolut normal ca cei care sunt suspectati de acte teroriste sa fie detinuti undeva, trebuie sa fie judecati pentru faptele care le sunt imputate, dar asta trebuie facut in termenii legii. Detinerea secreta de persoane este ilegala.
Ce asteptati de la Raportul comisiei Dick Marty si de la cel al Comisiei Parlamentului European?
Este foarte important ca statele membre ale Consiliului Europei sa colaboreze cu investigatorii si sa spuna celor de la EUROCONTROL sa dea informatiile privind zborurile respective. Nu exista nici un motiv pentru ca ele sa fie ascunse. Romania trebuie sa explice de ce acele avioane au aterizat pe baza aeriana de pe teritoriul ei. Exista afirmatii neoficiale ale unor responsabili romani care au afirmat unor jurnalisti ca zone ale bazei aeriene Mihail Kogalniceanu erau interzise accesului oficialilor romani. Daca romanii nu puteau avea acces la propria lor baza militara, ar trebui sa spuna asta si sa explice ce se petrecea, ce stiu ca se petrece sau daca nu stiu ce se petrece acolo. (Cristian UNTEANU, Bruxelles)
Romania nu trebuie transformata in tap ispasitor
Baroana Sarah Ludford, deputat European, membru al Comisiei Parlamentului European pentru libertati cetatenesti, afaceri interne si justitie si al Delegatiei pentru relatiile cu tarile din Europa de Sud-Est, ne-a acordat un interviu in exclusivitate.
Sarah Ludford Cred ca este foarte important sa avem o ancheta care sa mearga in profunzimea lucrurilor si acesta este motivul pentru care am militat foarte activ in favoarea crearii de catre Parlamentul European a acestei comisii proprii de ancheta. Cooperam foarte strans cu Comisia similara de ancheta a Consilului Europei condusa de Dick Marty pentru a vedea ce au descoperit. Nu sunt in pozitia de a emite o opinie in avans in raport cu ceea ce au descoperit ei, dar este evident ca au existat destule motive pentru a fi lansata o astfel de investigatie in raport cu ceea ce s-a afirmat in legatura cu actiunile americanilor, cu acuzatiile lansate de organizatiile pentru apararea drepturilor omului, totul pe fundalul intrebarilor care au aparut dupa evenimentele de la 11 septembrie privind modul in care este dusa lupta anti-terorista. Este vorba apoi despre niste lucruri foarte clare, asa cum sunt diagramele zborurilor, despre faptul ca stim ca au existat rapiri si sechestrari de persoane, stim ca probabil exista peste 100 de persoane si familiile lor care au fost deportate si despre care nu mai exista nici un fel de vesti. Asta este suficient pentru a se demara o ancheta. La sfarsitul saptamanii trecute a aparut un raport care pare a fi credibil privind existenta unui fax de la Guvernul egiptean catre ambasada lor din Londra referitoare la existenta a 23 de prizonieri care au fost detinuti in Romania la o baza a fortelor aeriene. Cred deci ca exista toate motivele pentru a se continua ancheta. In acest moment nu stiu cu exactitate care este adevarul. Dar am absoluta convingere ca asemenea fenomene nu ar trebui sa se intample in Europa. Nu ar trebui sa incalcam interdictia foarte clara din legislatia internationala privind interzicerea torturii, prevederile care spun ca rapirea sau sechestrarea abuziva de persoane sunt complet ilegale, complicitatea la incalcarea acestor prevederi constituind in sine o incalcare a prevederilor internationale si europene. Si poti fi complice lasand ca aceste lucruri sa se petreaca sau facandu-te ca nu le-ai vazut. Am luat la cunostinta cum diferite guverne au negat cu hotarare asemenea lucruri, dar nu este vorba despre a scoate in evidenta o anumita tara ca tap ispasitor. Cred ca ar fi just ca Parlamentul European si celelalte institutii ale UE sa faca toate eforturile pentru a vedea daca exista intr-adevar dovezi ca asa ceva s-a petrecut in Europa si asta in mod absolut clar, fara nici un fel de posibila indoiala. Dar cred ca, pentru noi toti, este vorba despre o problema colectiva si care trebuie sa fie rezolvata in acest spirit. Daca in Europa s-a produs o incalcare a drepturilor omului, atunci cred ca se poate spune ca tarile cele mai puternice, cum ar fi tara mea, Marea Britanie, au o responstabilitate mai mare decat alte tari europene, mai putin puternice si mai vulnerabile in a observa cu strictete standardele cele mai inalte in ce priveste drepturile omului. Deci nu cred ca este cazul sa aratam cu degetul apre un nou stat membru, ca Polonia, sau un stat candidat, precum Romania, in ideea unor sanctiuni daca se dovedeste ca au existat probleme.
"Exista prea multe dovezi circumstantiale"
Din Romania au venit toate pozitiile oficialilor nostri care neaga cu hotarare vreun amestec in ceea ce, generic, am putea denumi "alegatiile privind inchisorile CIA". Si atunci, ce va face Comisia speciala de ancheta pentru a cerceta care este adevarul?
Vedeti, avem problema cu faxul Guvernului egiptean, iar declaratiile oficiale ale Guvernului elvetian autentifica acest document. Este autentic, dar intrebarea este daca ne putem baza pe ceea ce se afirma in documentul respectiv. Mingea este acum in curtea guvernelor din tarile noastre. Daca satelitul de comunicatii al elvetienilor poate intercepta mesaje care circula intre Cairo si Londra, nu pot sa cred ca Marea Britanie sau Franta, cu toate sistemele lor de spionaj si interceptare, nu au fost in stare sa faca acelasi lucru. In acest caz, exista trei posibilitati. Prima este ca nu s-au produs nici un fel de ilegalitati pe teritoriul european. Este ceva foarte greu de crezut in raport cu tot ce avem acum ca dovezi circumstantiale: zborurile avioanelor CIA, stim ca a existat o rapire pe strazile orasului Milano, stim ca a existat un cetatean german rapit in Macedonia, stim ca un canadian a fost rapit in America de Nord, stiu ca un cetatean din circumscriptia mea electorala a fost rapit in Gambia si un fost ministru de Externe britanic a declarat ca britanicii au fost complici la rapirea cetateanului respectiv de catre CIA, el aflandu-se acum in inchisoarea de la Guantanamo Bay. A doua posibilitate este ca aceste ilegalitati sa se fi petrecut cu adevarat, dar guvernele noastre nu au stiut nimic despre toate acestea. Atunci, hai sa dovedim asta. A existat o aprobare data pentru ca avioanele americane sa poata folosi spatiul aerian european si sa aterizeze pe aeroporturi civile sau militare din Europa. A trebuit sa existe o aprobare oficiala de un anumit fel, iar problema este de a sti cine poarta responsabilitatea in acest sens. Iar responsabilitate inseamna fie implicare activa, fie neglijenta, fie ignorarea cu buna stiinta a realitatii. Si daca se dovedeste ca unele dintre cele mai importante servicii secrete au colaborat cu americanii, fara a informa guvernele din tarile lor, ministerele de Externe sau ale Apararii, asta in sine reprezinta o foarte grava intrebare. Asta pentru ca, pe de o parte, fie ca ministerele respective au putut transmite clar ca nu voiau sa stie nimic, fie, pe de alta parte, ca o a doua posibilitate, ca exista un stat in stat, serviciile secrete actionand dupa o agenda proprie care nu este controlata de guvernul democratic ales. O alta chestiune foarte importanta in sine. In acest moment, nu pot lua ca valoare sigura negatiile transmise pana acum de guvernele europene, deoarece exista prea multe dovezi circumstantiale, dar sigur ca ele nu vor abandona partida fara lupta si nu vor preda acest tip de informatii. Va fi nevoie de foarta multa perseverenta si hotarare, mai ales din partea parlamentarilor europeni si cu sprijinul ziaristilor, pentru a descoperi care este adevarul.
Sa presupunem ca aceasta Comisie de ancheta va descoperi ceva. In acest caz, ce se va intampla?
Exista o serie intreaga de posibilitati. In termenii Tratatelor UE, exista posibilitatea solicitarii de sanctiuni impotriva statelor membre care ar fi putut incalca Conventia Europeana privind drepturile omului prin rapiri, neasigurarea unui proces echitabil sau a dreptului de a avea un avocat, tortura sau tratamente degradante, toate acestea reprezentand incalcari ale prevederilor Conventiei sau ale Conventiei internationale impotriva torturii. Daca aceste lucruri s-au petrecut, sunt motive clare pentru sanctiuni. Desigur, s-ar putea sa ne confruntam cu o problema de ordin practic daca se dovedeste ca mai multe guverne europene au incalcat drepturile omului.
"Cetatenii europeni simt ca UE este ipocrita"
S-ar putea ca, atunci, sa nu mai existe acest subiect!
Desigur. Dar va trebui sa abordam aceasta problema doar atunci cand ne vom confrunta cu ea. Nu sunt intr-atat adepta acordarii de sanctiuni cat a nevoii de a "ne curata propria ograda" si de a ridica bariere pentru ca asa ceva sa nu se mai poata repeta. Altfel nu vom putea niciodata avea o comunitate a drepturilor omului la nivelul UE. De aceea cetatenii europeni simt ca UE este ipocrita: cum sa-i facem pe oameni sa creada in UE si in ideile noastre nobile despre democratie, drepturile omului si statul de drept daca nu aplicam in practica ceea ce propovaduim? Si daca a existat o incalcare a acestor standarde, cea mai buna solutie este, din punctul meu de vedere, sa recunoastem ceea ce s-a petrecut si sa punem la punct mecanisme care sa impiedice ca asa ceva sa se poata repeta, inclusiv un sistem de supraveghere reciproca la nivelul UE.
Deci, pana la urma, este o chestiune legata de credibilitatea UE?
Da, cred ca despre asta este vorba. Reprezint circumscriptia mea din Londra unde traieste o populatie foarte diversa si pot sa va spun ca unul dintre principalele puncte de interes atunci cand vorbim despre Europa este ca noi suntem garantii respectarii drepturilor omului si s-ar putea sa fim nevoiti sa recunoastem ca nu asa au stau lucrurile in ultimii ani. Macar, cel putin, sa facem in asa fel incat guvernele noastre sa constientizeze ca, pe viitor, vor fi supravegheate si ca este in interesul nostru comun ca astfel de fapte sa nu se mai repete vreodata. Sunt mai putin interesata de existenta sanctiunilor, ci in ceea ce va trebui sa fie recunoasterea, acceptarea si admiterea a ceea ce s-a petrecut rau si sa eliminam ceea ce exista poate in sistem si a permis existenta acestor lucruri. Iata doua exemple: Guatanamo Bay si Curtea Penala Internationala (CPI). La un moment dat, in inchisoarea americana se aflau aproximativ 20 de prizonieri cu cetatenie europeana, iar acolo se mai afla inca multi oameni cu rezidenta legala in Europa, poate 8 sau 9 cu cu rezidenta in Marea Britanie, inclusiv trei din propria mea circumscriptie electorala. In nici un moment UE nu a adoptat o pozitie colectiva fata de SUA spunand: acest lucru este complet inacceptabil! Un protest juridic si diplomatic catre autoritatile SUA spunand ca nu vom accepta ca cetatenii sau rezidentii nostri legali din tarile europene sa fie detinuti la Guatanamo Bay, in unele cazuri deja de patru ani, fara a fi invinuiti, fara proces, fara dreptul de a-si vizita familiile si poate chiar maltratati. N-am facut nimic in acest sens. In ceea ce priveste CPI, SUA a exercitat individual presiuni asupra tarilor din estul Europei in scopul de a obtine semnarea tratatelor bilaterale privind imunitatea personalului american care sa nu poata fi niciodata predat CPI. UE a facut foarte multe pentru sprijinirea CPI si foarte putin pentru protejarea tarilor respective, care pe atunci nu erau membre UE sau care sunt inca tari candidate, precum Romania, in momentul in care SUA le amenintau cu intreruperea asistentei militare daca nu se semnau respectivele tratate bilaterale privind imunitatea. Cred ca ar fi fost drept ca UE sa spuna: daca americanii va vor intrerupe asistenta militara, noi o vom inlocui. Nu sunt deloc antiamericana, inteleg tarile care doresc sa aiba o buna relatie trans-atlantica, exact asta vreau si eu, dar nu tot ceea ce au facut SUA este bine, mai ales administratia Bush a ultimilor ani. Cred ca UE ar trebui sa ia sub aripa ei protectoare acele tari care sunt candidate sau potential memebre UE astfel incat sa fim mai puternici la modul colectiv decat suntem acum individual.
Liberal-democratii sprijina aderarea Romaniei
Va rog, in final, sa va referiti in mod special la Romania, mai ales pentru ca declaratiile publice din ultimele zile par sa se concentreze exclusiv pe tara mea si pe posibile sanctiuni care sa afecteze grav procesul de aderare.
Nu vad nimic in toata aceasta situatie care sa duca la nevoia scoaterii in evidenta a unei anumite chestiuni, de transformare a Romaniei in tap ispasitor si sa spunem ca doar acesta ar fi motivul pentru care Romania ar fi impiedicata sa se alature UE la timp. Toti stim ca Romania trebuie sa continue eforturile sale in domeniul Justitiei si sper din tot sufletul ca Romania sa adere la UE conform calendarului sau cu o intarziere minima. Iar grupul meu politic din Parlamentul European, liberal-democratii, sprijina din toate puterile procesul extinderii in general si aderarea Romaniei. Salut marile eforturi pe care Romania le-a facut in atingerea unor standarde inalte. Nu as vrea ca aceasta problema sa fie scoasa din context si tratata ca o chestiune izolata pentru ca nu este un criteriu in sine, ci este o parte a intregului bloc de Criterii politice de la Copenhaga privind democratia, drepturile omului si statul de drept.
Nu minimalizez deloc seriozitatea problemei. Orice participare la rapiri, sechestrari de persoane, posibile torturi sau detentie ilegala sunt probleme foarte serioase, dar ele sunt la fel de serioase pentru propriul meu guvern, Guvernul Marii Britanii, sau pentru oricare alt guvern din UE.
Marea Britanie este o membra a UE de foarte mult timp, cu mult mai multe resurse de a face fata oricaror presiuni pentru compromiterea prin asemenea fapte. Cred ca Romania va primi un mesaj foarte puternic daca se va dovedi necesar, daca vor exista dovezi in sprijinul alegatiilor care exista in acest moment. Asa cum spuneam insa, totul trebuie sa fie parte a unui efort colectiv la nivelul UE privind modalitatile de intarire a apararii drepturilor omului. Nu vad cum Romania ar putea fi lasata in afara, undeva "in lumea inghetata". (Cristian UNTEANU, Bruxelles)

---

Despre autor: