La plecarea unui tanar prozator

"ZIUA" de ieri a anuntat stingerea din viata a unuia dintre cei mai talentati prozatori romani ai ultimilor ani, Sorin Stoica, rapus de o boala necrutatoare. Socanta, disparitia sa la numai 27 de ani si cateva luni intrerupe o opera care se anunta de prim-plan. Prolific, Sorin Stoica debutase in volum la 22 de ani si publicase anul trecut cea de-a treia sa carte, nemaisocotind culegerile la care a colaborat (ca prozator sau ca gazetar si cercetator al istoriei recente si al lumii de azi). In ultimele sale luni de viata, se retrasese in Banestiul sau natal, la Nord de Ploiesti, in casa parinteasca ("in exil la tara, la Banesti", cum singur nota, dandu-si seama ca... "Nu mi s-a mai intamplat sa stau atat pe-acasa din liceu"; apoi a adaugat, in felul lui, mucalit: "Nu mi s-a mai intamplat de foarte mult timp sa stau asa si sa ma uit in curul lumii"...). Urma tratamentele prescrise, citea, asculta radioul si se uita la televizor, naviga prin Internet (se contactase de acolo, din sat) si a continuat sa scrie: articolele publicate in ultima vreme in "Suplimentul de cultura", poate si proze propriu-zise (ramane de vazut ce va fi lasat in manuscris - sau in computer) si corespondenta. S-a hotarat la un moment dat sa-i trimita doamnei Ioana Popescu (cunoscut antropolog, alaturi de care lucrase in echipa de tineri cercetatori de la Muzeul Taranului Roman) epistole despre ce face, ce vede, ce gandeste. A facut-o in maniera sa directa, pitoreasca, pe alocuri fara perdea, compunand pagini exceptionale si adeseori vitriolante despre lumea din jur, despre oamenii din Banesti sau de aiurea, vazuti in ziua in care-i fixa in fraze ori revazuti in gand, desprinsi din amintirile care-i reveneau in orele lungi de solitudine si de insomnie. Prin amabalitatea doamnei Ioana Popescu, preluam aici cateva fragmente din scrisorile lui Sorin Stoica (sub un titlu si cu diacriticele romanesti adaugate de noi). In total sunt cateva zeci bune de pagini care raman de recuperat intr-o carte inedita a lui Sorin Stoica, poate impreuna cu alte notatii personale, precum cele de jurnal aparute in editia de ieri a ziarului "Averea"... (I.B.L.)
Sorin STOICA:
Scrisori din Banesti
Ieri s-au implinit 3 saptamani de cand sunt in exil la tara, la Banesti.
Scriu ca sa nu putrezesc. Pana acum am citit si n-am scris decat niste articolase. Am citit orice, de la "Formula As" la tot felul de chestii despre Junimea. Am citit aici, unde mi-am gasit un soi de noua capsula cosmica, sa zicem. Am recitit vietile lui Eminescu si Caragiale, amintiri de la Junimea si chiar ma bate gandul sa scriu un scenariu sau o povestire despre perioada cand Eminescu era cu nervii zdrente si se lua de oameni pe strada, vorbea porcos cu cucoanele si era dat afara din carciumi pentru ca se dovedea a fi un element recalcitrant. Oricum, toate ecranizarile cu Eminescu sunt niste aberatii, cu Adrian Pintea incercand sa fie profund si plonjand in ridicol. Eminescu era mai mult bizar decat profund si un actor potrivit pentru perioada lui de ratacire ar fi Dorel Visan. Nu din astia obsedati de simboale.
In spital, mi-au dat oamenii aia niste medicamente care ma faceau sa inchid ochii si sa am un fel de halucinatii. Inchideam ochii si in fata ochilor imi aparea un ecran pe care imi puteam imagina tot felul de scene, le puteam influenta defasurarea. Foarte interesant. Acum pot sa scriu si o sa scriu pentru ca merita.
Nu se intampla mare lucru p-acilea. Pana la 12 e totul monoton, mai ies somerii sa discute cate ceva. La 8 trece lumea la magazin sa ia paine, eveniment pentru care unii se imbraca de gala.
. . . . . . . . . . . .
Noaptea mai urla cate un betiv trist pe strada.
Ma rog, acum am niste nopti ceva mai linistite. Mi-au trecut sangerarile. Am avut vreo trei nopti agitate. Intr-una am ajuns pe la Urgenta, in altele o asistenta din vecini a venit sa-mi faca niscai injectii, sa ma oblojeasca.
. . . . . . . . . . . .
De cand stau pe acasa, tot incerc sa gasesc un radio normal pe care sa-l ascult si io. Si nu gasesc decat aberatii sonore, cu DJ de cacat, care vorbesc toti la fel, de parca ar fi unul si acelasi peste tot. Mimeaza euforia si chiar ma deprima. E jale in televiziune, cu emisiuni pentru acefali, dar muzica data la radiourile noastre e si mai proasta. Si pentru oameni si mai subdezvoltati mental.
Imi aduc aminte de vremea in care ascultam Activ FM, singurul radio normal cred care a existat in Romania ultimilor ani. De fapt, era un miracol cum s-au strans toti oamenii aia acolo. O chestie atemporala la radioul asta. Ii durea in cur de ce se difuza in rest. Ei pur si simplu difuzau muzica foarte-foarte buna.
Ascultam Activ FM in timp ce scriam la "Dincolo de frontiere". Si cred ca se producea un fel de transfer de emotie din muzica in text. De-aia e si o carte mai muzicala. Nu doar subiectul e unul muzical. Pe carte ar fi trebuit sa scriu ca multumesc Activ-ului pentru compania din timpul scrisului cartii.
. . . . . . . . . . . .
Azi, 1 decembrie, la multi ani, printre altele, azi, deci, se implineste o saptamana de cand dorm o ora-doua pe noapte.
Din cauza unor dureri intercostale, o nevralgie nenorocita, experimentez dormitul in cur si incep sa-i inteleg pe cei torturati atunci cand nu sunt lasati sa doarma. Cea mai groaznica forma de tortura.
Una peste alta, incep sa am un fel de halucinatii, azi noapte am vazut foarte clar cum a venit cineva la mine si mi-a spus, gata, lasa, acum poti sa dormi, s-a gasit un medicament ca sa te linistesti. Si, culmea, am dormit vreo trei ore, ceea ce e o chestie incredibila. Si pe cuvantul meu ca n-am innebunit, prezenta aia era cat se poate de reala. Dimineata eram foarte nedumerit ca nu mai e nimeni.
Si pe cuvantul meu ca sunt destul de sanatos psihic.
. . . . . . . . . . . .
O constatare, atat. In cel mai prost an al meu din cati au existat, am scos trei carti. La anul ma voi face bine si nu va putea nimeni sa citeasca tot ce voi scrie. Va fi dramatic.
Sorin Stoica in lumea de dincolo
"Despre mine ar trebui sa stiti asa. M-am nascut pe 27 iulie 1978, la ora 7.20 seara. Pentru ca aveam o voce foarte groasa, toata lumea imi spunea Amstrong. Toata lumea buna, evident. Mai tarziu am avut si alte porecle pe care nu vi le mai spun pentru a nu va da idei. (...) In rest ar mai trebui sa stiti ca am 1,79 inaltime, am in cap inca vreo 3-4 carti si trebuie sa slabesc vreo 10 kilograme." Cam asa se auto-prezenta, in "Povestiri mici si mijlocii", Sorin Stoica. De atunci a scris cele trei-patru carti de care vorbea, dar tot mai avea in cap cateva. Pe care, din cauza bolii careia i-a rezistat in ultimii ani, n-a mai apucat sa le scrie.
Sorin Stoica era unul dintre cei mai apreciati scriitori ai "noii generatii", un foarte rafinat observator al cotidianului, cu o sensibilitate rara pentru oralitate. A debutat cu o carte de proza, "Povestiri cu injuraturi", pentru a carei publicare a strans singur, din surse aparent putin probabile (inclusiv de la un preot), o parte din bani. Volumul despre "taranii hard & heavy" (Paul Cernat) din Banesti a starnit cronici entuziaste, ca si urmatoarele ("Dincolo de frontiere", "O limba comuna"): cititorii, critici literari sau mai putin, gaseau la Sorin Stoica un povestitor savuros, pentru care a vorbi limba oamenilor deveniti personaje era o dimensiune a propriei existente.
Existenta intrerupta pe 6 ianuarie, cand Sorin Stoica si-a dus povestile intr-o lume mai buna. Dumnezeu sa-l odihneasca! (Iulia POPOVICI)

---

Despre autor: