"Dibacia politicianului sta in capacitatea sa de a spune ce se va intampla maine, in saptamana, luna sau anul ce urmeaza. Apoi, in abilitatea de a explica de ce lucrurile nu s-au petrecut astfel". (Winston Churchill)
Presedintele nostru este de
"Dibacia politicianului sta in capacitatea sa de a spune ce se va intampla maine, in saptamana, luna sau anul ce urmeaza. Apoi, in abilitatea de a explica de ce lucrurile nu s-au petrecut astfel". (Winston Churchill)
Presedintele nostru este debordant de energie si entuziasm. Ceea ce este foarte bine.
Problema este unde se petrece aceasta debordanta activitate. Daca ar fi sa luam in seama principiile de "good governance", adica cele ale bunei guvernari din tarile unde lucrurile merg bine, trebuie respectate principiile statului democratic si separatiei puterilor, fiecare actor institutional are un rol bine definit. Presedintele isi vede de treaba sa de presedinte, primul ministru conduce Guvernul etc. etc. Or, in ultimele zile, presedintele nostru jucator isi asuma cu voiosie totala jocurile altora, generand o serie de intrebari si nedumeriri.
Stim cu totii de supra-mediatizatele vizite ale presedintelui in defileul Vaii Oltului, unde se prabusira niste pietre de-au blocat drumul nostru strategic si national. Ca acolo s-a dus si ministrul Dobre de profil, foarte normal. Dar ce cauta acolo presedintele? De ce nu a venit (si) primul ministru? De ce trebuie ca domnul Basescu sa dea indicatii si nu raspunzatorul oficial de bunul mers al trebilor guvernarii, adica domnul Tariceanu, seful direct al domnului Dobre? De ce trebuia ca Traian Basescu sa se duca la Ocnele Mari sa vada ce se intampla, iarasi in absenta notabila a primului-ministru? De ce e obligat domnul presedinte al nostru sa lase carma tarii pe pilot automat si zile intregi sa descopere cu greutate solutiile interdisciplinare pentru indepartarea bolovanilor din drum, chemandu-i pe silvicultori si genisti. Scuzati de intrebare, dar nu era asta fix treaba primului-ministru, caci in subordinea lui se afla - cel putin teoretic - cei chemati la ordine de presedinte?
Nimeni nu poate fi nega nevoia participarilor directe ale sefului statului la rezolvarea unor situatii extrem de grave care pun in cumpana securitatea nationala. Atunci este absolut firesc sa vedem cum autoritatea suprema a tarii intra direct in functiune pentru a urgenta reintrarea in normal a situatiei. Numai ca, inainte de asta, echipa Executivului s-ar fi desfasurat deja si ar fi actionat la maximul sau de competenta, in prezenta sau cu avizul direct al primului ministru. Seful statului nu poate deveni super-diriginte de santier decat daca, in disperare, constata ca organismele statului de drept din tara sa nu functioneaza la parametrii normali si este obligat de situatiune sa preia comanda. Altfel, cel mult prezideaza comitetul national pentru situatii de criza. La nivelul cel mai inalt de comanda. Nivelul urmator ar trebui asumat de executiv. Acolo ar fi trebuit sa fie rezolvata problema santierului. Si atunci, ce mesaj a vrut sa transmita presedintele?
Ca dansul e acolo pentru ca cineva trebuie sa si munceasca in tara asta, lasand echipa Guvernului sa se spele pe cap cu problemele pe care le are sau si le creeaza cu o inconstienta demna uneori de Guiness Book of Records? Populism ieftin si demagogie asemenea? Este mai degraba expresia unui foarte interesant joc politic care construieste cu osardie o idee care sa se ancoreze cat mai adanc in constiinta neamului: uite, nene, cum asta e de-al nostru si vine si face si ailalti de la Guvern stau si se cearta ca chiorii!
Se produce in aceste zile o deposedare reala de putere a executivului in favoarea institutiei prezidentului Basescu, om providential care se pricepe si poate in toate cele, de la criza ostatecilor pana la bolovanii ce cad pe sosea, de la geo-strategia lacului rusesc Marea Neagra pana la reconstructia podului de l-a uitat la Maracineni. Intre timp, Guvernul il are pe domnul Nicolaescu ca manager pentru o reforma care pare sa dinamiteze orice, inclusiv legalitatea. Are si Justitia doamnei Macovei care acum aude rasul homeric in tonuri suedeze al lui Guru Bivolaru, cu multumirile de rigoare pentru netrimiterea oportuna a documentelor incriminatoare. il are pe pe domnul Blaga descoperind ingenuu si revoltat ca ar mai exista ceva politisti fara studii aferente, de parca nu asta este regula si nu exceptia... Il are pe domnul Codrut Seres cel de graba semnatorul si repede uitatorul de contracte de livrare de gaze, alea de ne fac sa platim mai mult decat orice tara din Europa. Lista este lunga, mai completati si dumneavoastra.
Intre timp, lasandu-i in pace sa faca toate acestea si multe altele in plus, presedintele isi vede in liniste de propria sa constructie. Atat de personala si atat de consolidata prin lipsa adversarilor, incat omul tinde sa ramana singurul, absolut singurul jucator pe esichierul puterii. Aceasta sa fie oare substanta mesajului prezidentului nostru jucator? Acesta sa fie oare si jocul?


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.