Gazacioc

O stire de presa lansata de prestigiosul "The Economist", mai acum cateva luni, bazata pe informatiile obtinute din orasul care "nu crede in lacrimi", ne avertiza ca Vladimir Putin ar putea deveni Presedintele GAZPROM, companie care detine monopolul asupra rezervelor (uriase!) de gaze naturale ale Rusiei, dupa incheierea mandatului sau prezidential. Si asta se petrecea imediat dupa ce GAZPROM inghitea compania SIBNEFT, plasata a cincea intr-o ierarhie a gigantilor de pe piata rusa a petrolului, urmand ca in viitorul apropiat GAZPROM sa concentreze in portofoliul sau intreaga productie de petrol a Federatiei Ruse. Reuters anunta la randul lui intentia GAZPROM de a creste preturile la gazul livrat noilor membri ai UE, dar si celor care se distanteaza de politica autoritara a Moscovei.
Ceea ce s-a si intamplat. Momentul fiind bine ales, imediat dupa anul nou. Este limpede si vizibil, si fara binoclu, ca ratiunile economice sunt un pretext pentru ambitiile politice ale lui Vladimir Putin. Si ale Vechii si Pravoslavnicei Rusii. Dosarul "Marii Negre extinse" si cel energetic sunt dintre provocarile cu miza globala ale noului deceniu. Nici o miscare nu este intamplatoare, santajul energetic vizand in primul rand politicile statelor baltice, Ucraina si Polonia, Moldova - incluzand focarul de conflict numit Transnistria - afectand interesele Romaniei, Uniunii Europene si nu in ultimul rand ale SUA. Politicile energetice speciale ale Rusiei cu Germania, Turcia si Italia au dus la acest moment, cand Romania iese din nou pe piata ofertelor cu traseul Constanta-Trieste, dupa ce traseele marilor magistrale ocoleau prea usor tara noastra. Gazoductul "Blue Stream", realizat de GAZPROM impreuna cu compania italiana ENI, ce leaga Rusia de Turcia, inaugurat in prezenta lui Berlusconi, asigura 60 % din necesarul de gaze al unei tari ce este un extraordinar punct geostrategic pe hartile analistilor de la Pentagon. Un posibil atac asupra Iranului sa fie legat de gazele rusesti?
Incalcite sunt traseele itelor lumii contemporane.
Degeaba ne propusesem sa comentam, cu duiosiile si voluptatile de rigoare, marea "sarmaliada" a sarbatorilor de iarna, ce s-a consumat in fastuase focuri de artificii si periculoase concerte pirotehnice, cum n-au mai auzit nici Parisul si nici Roma, ca a si bubuit pe ecranul actualitatii decizia Moscovei de a salta pretul gazelor livrate Ucrainei si, mai putin mediatizata, vestea cea rea a sistarii complete a livrarilor de gaze catre Republica Moldova. Fara nici un fel de preaviz. De duminica seara, 1 ianuarie 2006, orele 22.00, adica tocmai de ziua Sfantului Vasile cel Mare, ale carui molifte, citite doar de preoti cu acest prilej, ar tebui sa ne apere de necazuri si primejdii. Operatiunea in forta a gigantului GAZPROM, companie ruseasca cu capital de stat, are consecinte dintre cele mai dramatice. Ucraina a amenintat ca micsoreaza la randul ei cantitatea de gaze tranzitata catre vestul Europei, marile cancelarii au intrat deja in alerta, chiar daca rusii au inceput, dupa 40 de ore de suspans, livrarea celor 95 de milioane de metri cubi pe care le reclama Ucrainei. Ca le-ar fi furat. Uniunea Europeana are deja programata o reuniune a expertilor chiar in aceasta zi la Bruxelles.
Ce afla opinia publica internationala, hodoronc-tronc si pe nepusa masa, dupa bogata masa de Revelion ?
Ca exista o putere care se numeste Rusia. Care nu mai este marea putere euro-asiatica din secolele 19-20, dar oricate uniuni ale Statelor Unite sau ale Europei s-ar constitui e bine ca ea sa nu fie uitata. Si sa se tina cont de pretentiile si aspiratiile ei. Simplu ca "Zdrastvuite!".
Reactia dura, cu "gaze", a Moscovei, este un raspuns direct la constituirea la Kiev a "Comunitatii Optiunii Democratice". Propunerea Presedintelui Basescu a conceptului "Forumul Marii Negre pentru Dialog si Parteneriat" a fost binevenita, dar ea nu poate face fata atuurilor economice rusesti si capacitatii de manevra politica ale liderului de la Kremlin. Nu are rost sa mai facem apel la istorie si sa vedem de unde au provenit multe din nenorocirile noastre. Cu gaze sau fara gaze, vom rezista din nou intre Carpati si Marea Neagra. Pentru prima data insa, pe spirala istoriei, suntem racordati la o Europa Unita, oricat de dezbinata pare a fi. "Axe"-le care ne leaga de SUA si UE ar trebui sa functioneze unitar si solidar, iar raspunsul sa fie pe masura lui "United we stand!". Ne pare rau ca trebuie s-o contrazicem pe distinsa poeta Ana Blandiana, care deplangea recent existenta cuvantului "impreuna" si eliminarea lui din limba romana. De el avem mai multa nevoie, inauntrul si in afara "fruntariilor Tarei", chiar daca ar fi sa-i spunem "together" sau "vmeste".
Daca Putin si GAZPROM au strategiile lor, ne putem si noi asocia intereselor lui Dick Cheney, care joaca "gazaciok"-ul pe mana lui "EXXON MOBIL", "TEXACO" si "BRITISH PETROLEUM" si sa intram in jocul zonal al "Marii Negre extinse" cu propria oferta de cooperare.
N-ar fi exclus ca peste 40 de ani Sevastopol-ul Razboiului Crimeii sa devina baza turistica, iar Flota Rusa din Marea Neagra sa fie transformata de GAZPROM in parc de distractie pentru lucratorii siberieni ai companiei care livreaza gaze Japoniei si Chinei. Devenite partenerele cele mai importante.

---

Despre autor: