Din nou cheia puterii e la Basescu

Ce schimbari majore in planul politicii interne poate aduce acest an? Daca, Doamne fereste, nu vor exista catastrofe care pot da peste cap ele insele echilibrul fragil realizat dupa ultimele alegeri legislative, atunci directia in care trebuie sa ne uitam este aceea a economiei interne, in special si a procesului de integrare in Uniunea Europeana, in general. Daca Guvernul Tariceanu nu va fi performant, daca el nu va fi capabil sa-si respecte angajamentele asumate pentru 2006 atunci, pe fondul nemultumirii generale, opozitia va putea fi capabila sa-i aplice lovituri nimicitoare. La fel se va intampla daca va fi activata, in ceea ce priveste Romania, clauza de salvgardare. Executivul si coalitia vor merge in 2006 pe sarma. De aceea, rolul pe care il poate juca presedintele Traian Basescu, alimentand Guvernul cu oxigenul necesar sau, dimpotriva, dandu-i branci, va fi decisiv. Este motivul pentru care afirm ca, din nou, cheia puterii se afla la Basescu. Asa cum s-a intamplat cand a fortat crearea unei coalitii si aducerea ei la guvernare, cu "solutia imorala" cu tot.
In ciuda declaratiilor optimiste de la sfarsitul anului, facute de diversi membri ai Executivului, orice analiza de bun simt demonstreaza ca in 2005 nu au fost atinsi, la un nivel cat de cat performant, parametrii economici angajati in campania electorala, apoi in programul de guvernare si, in final, cu ocazia diferitelor declaratii publice. Ritmul de dezvoltare pe care Romania l-a cunoscut in special in ultimii doi ani ai guvernarii PSD a fost, din pacate, incetinit. La aceasta stare de lucruri au contribuit, intr-o oarecare masura, si inundatiile. Nu trebuie neglijate nici costurile inerente unor schimbari atribuite accelerarii reformei, pe care guvernantii au decis sa le faca. In fine, un rol negativ l-au jucat si numeroasele tensiuni politice interne, unele generate in mod artificial. In 2006 avem din nou de-a face cu un program care se anunta relativ ambitios. Analistii economici si financiari sustin, insa, ca este putin probabil ca parametrii propusi sa poata fi indepliniti. Daca ei au dreptate, si nu Guvernul, atunci cea mai importanta consecinta este ca viata se va scumpi. Romanii vor fi siliti sa faca fata unor greutati sporite. Sau, in cel mai fericit caz, fara sa o duca mai greu, ei nu vor trai satisfactia implinirii dorintei de mai bine. Si in plan psihopolitic e acelasi lucru. Daca o stare de nemultumire generala se va instaura, opozitia, PSD si PRM, va avea un teren extrem de fertil de actiune politica. Iar strategii, in special cei plasati in cel mai mare partid din Romania, vor actiona si vor puncta in forta. Ei pot face in asa fel incat sa inghete definitiv orice fel de initiative legislative ale coalitiei, ceea ce va echivala cu un dezastru. Chiar daca opozitia nu va fi interesata sa declanseze alegeri anticipate, pe care le-ar castiga, ea poate astepta linistita, asa cum s-a intamplat si in perioada 1996-2000, ca puterea sa-si piarda dramatic sustinatorii. Pentru a inscrie decisiv in 2008. In ceea ce priveste intrarea in Uniunea Europeana, comentariile pot fi mai succinte pentru ca, in planul puterii politice, ecuatia in sine e mai simpla. Daca Guvernul asigura, asa cum a promis, intrarea in Uniunea Europeana la timp, adica in ianuarie 2007, acest succes nu va fi de natura electorala. Nu va aduce Guvernului Tariceanu nici un vot in plus. Dimpotriva. Efortul din 2006 va insemna, in multe privinte, pentru cetateanul de rand, strangerea curelei. Si inevitabile nemultumiri de natura sociala, pe care opozitia le va exploata. Neintrarea in Uniunea Europeana va fi, in schimb, perceputa ca un esec major al coalitiei. Care din nou va fi exploatat cu aplomb de opozitie.
Daca institutia prezidentiala nu ar exista, am putea spune ca in 2006 coalitia va avea de infruntat o suita de situatii limita si ca, indiferent daca va fi debarcata sau nu de la putere, va sta cumva atarnata, cu o funie de gat, deasupra unei prapastii. Prin autoritatea pe care o are si, mai recent, chiar prin puterea noii securitati pe care o detine - care poate fi conjugata si cu parghiile asupra institutiilor de control ale statului - Traian Basescu este personajul care ar putea salva Guvernul si coalitia. Daca vrea. Dar daca seful statului va continua sa actioneze pentru mentinerea la putere a Aliantei cu un alt guvern decat cel actual? Atunci este posibil ca razboiul politic intern dintre palate sa degenereze, deconectand, in final, mai intai Executivul, apoi coalitia si, la sfarsit, Alianta de la toate sursele de energie electorala. Un prim semn al strategiei lui Basescu din 2006 il vom avea foarte curand. Cu ocazia analizei asupra starii natiunii.

---

Despre autor: