Pretul rosu al "combustibilului albastru"

Declaratia vicepresedintelui consiliului de conducere al Gazprom, Aleksei Medvedev, potrivit caruia, anul viitor, Kievul va trebui sa cumpere "combustibil albastru" din Rusia la un pret nu de 160 de dolari mia de metri cubi, ba la tarife europene, de 220 - 230 de dolari - este o demonstratie ilustrativa a ceea ce inseamna pozitie consecventa de negocieri. Si de inasprirea acestei pozitii, partea ucraineana trebuie sa se invinovateasca doar pe sine. Formal, Gazprom are toate motivele pentru astfel de pasi: preturile mondiale la resurse energetice cresc continuu, iar calculele economistilor arata ca procesul va continua cu siguranta. Iar cuvintele lui Medvedev si afirmatiile ulterioare ale sefului concernului, Aleksei Miller, conform carora daca partile nu vor reusi sa ajunga la o intelegere pana la 1 ianuarie 2006, Rusia va sista furnizarea de gaz metan catre Ucraina, este un "semnal clar despre determinrea Gazpromului de a ramane pe pozitiile sale". Ceea ce nu inseamna ca in negocieri nu exista loc de compromis. Rusia poate crea cu tara vecina un consortiu pentru transportul gazelor naturale sau sa rezolve problema cumparand toata conducta de tranzit. Variante, cum se spune, sunt. Dar Kievul a primit un semnal foarte clar - cale inapoi nu exista, iar Rusia nu va cadea victima santajului. Problema consta insa in faptul ca actuala conducere de la Kiev in principiu nu vrea o rezolvare a conflictului in interesul reciproc al partilor. Pentru oficialii de la Kiev a devenit un scop in sine provocarea de daune Rusiei, un tel care a constituit, de altfel, motivul primordial al mutarii revolutionarilor portocalii de pe Maidan in inaltele birouri.
A vinde Moscovei "conducta" sau a forma impreuna cu ea un consortiu inseamna a intari pozitiile geostrategice ale Rusiei, iar pentru asta domnul Iuscenko & Co nu pot sa mearga "in ruptul capului". Ramane o singura varianta - sa tragem de timp cat mai mult si sa ne isterizam sperand ca strainatatea ii va ajuta: se amesteca in situatie si exercita presiuni asupra Moscovei. Zadarnice sperante.
Europa va intelege rapid ca "selectia nesanctionata de gaze" din conductele de transport, o indeletnicire devenita obicei pentru Kiev va insemna acum ca va fi furat nu gazul rusesc, ci cel european. Iar de platit pentru asta vor fi nevoiti sa o faca contribuabilii tarilor UE, pentru care incapatanarea Kievului capata tot mai pregnant chipul pericolului de a ramane fara caldura la iarna.
Suficient de amintit pericolul de a inchide conducta si de a organiza colapsul Rusiei, amenintare formulata de presedintele companiei Naftogaz, Aleksei Ivcenko, acelasi care exercita si functia de presedinte al Congresului nationalistilor ucraineni - organizatie cunoscuta pentru pozitiile ei rusofobe. Iar faptul ca el a fost imputernicit sa poarte negocieri cu Moscova, a fost un gest demonstrativ. Daca autoritatile de la Kiev ar fi incercat, de la bun inceput, sa se inteleaga cu Moscova, aceasta misiune ar fi fost incredintata altei persoane, care nu are obligatia profesionala de a umili Rusia.
Criza gazelor este esecul managerial al intregului proiect portocaliu, pus la cale de niste aventurieri, care fie habar nu aveau cum functioneaza industria ucraineana, fie nu le pasa deloc de ea. Camila oranj nu s-a putut strecura prin gaura de ac a economiei "independente". Declaratia de divort nu a depus-o Rusia, ci Iuscenko, Timosenko, si ceilalti maidanisti. Iar acum, plecand la alt barbat, Ucraina continua sa ceara sa fie intretinuta si sa se imparta gospodaria impreuna. Toate pretentiile si toate notele de plata, Ucraina trebuie sa le expedieze nu pe adresa Rusiei, ci pe adresa celor in favoarea carora au optat - Statele Unite.
Nu intamplator, in timpul vizitei sale la Kiev, autoritatile locale au rugat-o pe secretarul de stat, Condoleezza Rice, sa intervina in disputa gazelor. Se pare ca au convins-o prost. Desi ar fi putut incepe sa santajeze Washingtonul, anuntand, de exemplu, ca ar putea sa adere la ODKB, sau ca ar putea amplasa rachete rusesti undeva in Transcarpatia. In pofida discutiilor despre nu stiu ce complot anti-ucrainean al Kremlinului, Gazprom ar fi ridicat concomitent pretul la hidrocarburi si pentru Georgia, Moldova, Azerbaidjan si baltice. Toate aceste tari au primit un semnal clar: numai relatii de prietenie presupun concesii reciproce, compromisuri si diferite masuri preferentiale. Acum intrebati-va, au dreptul sa conteze pe asa ceva Chisinau sau Tbilisi, care s-au cimentat bine pe pozitii anti-rusesti ?
De aceea, cred ca situatia cu gazele este absolut transparenta si simpla. Fie Kievul portocaliu va fi obligat sa mearga la un compromis serios in relatiile bilaterale cu Rusia in sfera intereselor reciproce, fie Ucraina va trebui sa plateasca "pretul rosu" pentru optiunea facuta acum un an.
Comentariu de Mihaill Leontiev, publicat de Tribuna, preluat de Agentia "Rusia la zi"

---

Despre autor: