Iarna si vara la "Campul Romanesc"

Parte din interviul cu sculptorul Nicapetre, cea referitoare la "Campul Romanesc"din Hamilton, poate sa fie socotita preambulul acestui text zamislit, in special, din relatarile de la fata locului ale revistei CUVANTUL ROMANESC - The Romanian Voice/ La Voix Roumaine "din Hamilton, Ontario, si ale unor ziaristi din tara prezenti in ultimii ani la diversele manifestari organizate in acest loc.
Revelion ca la mama acasa
Si pentru ca suntem in plina iara, trebuie spus ca acum ninge, ninge cumplit in Canada. In cateva minute, fulgii cat pumnul acopera totul in orase: strazi, case, parcuri. O invazie de alb peste imensele campii, paduri si lacuri. Si totusi lumea, circula, circula. De la niste capsule aerodinamice cu un om inauntru, care lanseaza in fata un jet de apa fierbinte si in spate, o cortina de aer supraincalzit, lasand trotuarele uscate, pana la mastodontii care circula in permanenta pe strazi si sosele, zapada ramane doar pe acoperisuri si, bineinteles, pe restul tarii cat un continent.
Intr-un asemenea decor fantastic, romanii-canadieni din statul Ontario, de la granita cu SUA, in total vreo 50.000 de persoane, isi petrec Sfantul Craciun in familie, dupa care, o buna parte dintre ei se aduna sa plece spre "Campul Romanesc", pentru a petrece Revelionul, sarbatoarea trecerii Anului in An. Pregatirile gazdelor incep inca din octombrie, dupa ce se epuizeaza locurile pentru participanti. De fiecare data, Sala festiva a Centrului Cultural "Nae Ionescu"s-a dovedit neincapatoare pentru cati romani si-au anuntat prezenta. Anul trecut, dupa-amiaza de 31 decembrie mangaia pamantul acoperit cu zapada cu un soare bland, seara de Ajun adunandu-i cu mic si mare in jurul bradului multicolor. Reproduc din reportajul unuia dintre praticipantii la eveniment, pentru incarcatura de sensibilitate si trairi romanesti, la atatea mii de kilometri de Tara:
"Atmosfera plina de animatie, risipa de frumusete sufleteasca si fizica, eleganta vestimentara au fost dintr-o data surprinse de numaratoarea inversa a ultimelor clipe ale anului si pocnetul dopurilor de sampanie servita in paharele cu silueta, al caror clinchet se reverbera in traditionala urare La multi ani, cu sanatate!, urmata de felicitari si imbratisari. Surpriza primelor ore ale anului abia sosit a fost programul de catece, dansuri, obiceiuri si urari traditionale oferit de grupul artistic al Asociatiei Culturale Romane din Hamilton, echipa interpretativa a jocurilor Caprei si Mosilor, apoi colindand Plugusorul, program incheiat cu urarile de Sfantul Vasile si ale Anului Nou, de catre intregul ansamblu, care a ridicat invitatii in picioare, pentru ca, la un semn, braul, sarba si hora sa cuprinda intreaga asistenta"... Petrecerea a durat pana in zori, romanii nostri aducand multumiri si felicitari "presedintei asociatiei noastre, Mihaela Moisin, doamnelor care au pregatit meniul, personalului care a servit, precum si artistilor pastratori peste timp ai traditiilor, cantecelor si datinilor poporului roman". Parca ar fi fost un Revelion organizat in Bucuresti sau in orice colt de tara...
Dar unde-i "Campul"?
"Campul"este intr-o... padure, de langa orasul Hamilton, aflat la vreo 60 de km de Toronto, marea metropola canadiana de expresie engleza, cam la aceeasi distanta de Cascada Niagara. Orasul este denumit de catre romanii din zona "Resita Canadei", unde au gasit de lucru si s-au stabilit cateva sute de ardeleni si bucovineni, inca de la inceputul secolului al XX-lea, pentru ca dupa instaurarea comunistilor in Romania, aici sa-si gaseasca refugiul alte cateva mii de emigranti/exilati. In marea lor majoritate, acestia erau intelectuali si lor li se datoreza revitalizarea comunitatii romanesti din acest perimetru.
Asa se face ca, in 1957, a fost creata Asociatia Culturala Romana din Hamilton (ACRH), peste un deceniu cumparand 50 de hectare de teren impadurit, cu sprijinul financiar al altor comunitati romane din America de Nord si al statului canadian, care sustine material minoritatile, pentru a-si pastra si dezvolta identitatile culturale. Devenit un fel de teritoriu romanesc, "campul" (de la englezescul camp, care inseamna tabara, un loc de campare sau bivuac) a atras numerosi conationali din zona, mai ales pentru petrecerea sfarsitului de saptamana, la picnic si joaca a copiilor, in poiana din mijlocul padurii, unde mai incingeau cate-o hora duminicala. Cu timpul, acest loc s-a transformat intr-o citadela anticomunista, reuniunile membrilor ACRH luand pozitie impotriva regimului ceausist, ceea ce a determinat securitatea sa incerce infiltrarea oamenilor sai si sa lanseze tot felul de acuzatii, prin anumite ziare romanesti nord-americane, cum ca acolo sunt anarhisti si nationalisti, care pregatesc trupe de comando pentru a invada Romania socialista!... Culmea, nici dupa '90, asemenea agenti nu s-au potolit, dar de vreun deceniu influenta lor s-a redus la zero.
Cam la inceputul anilor '80 se strangeau tot mai multi romani din Canada si SUA, la sfarsitul lui iulie - inceput de august, cladirea din lemn devenea neincapatoare, s-a hotarat daramarea ei si construirea celui mai mare asezamant de cultura din America de Nord, cu o sala de spectacole/ conferinte de 500 de locuri si toate cele necesare unor actiuni de anvergura, pentru SAPTAMANA ROMANILOR. In 1986 a fost inaugurat Centrul Cultural "Nae Ionescu", pentru care s-au cheltuit circa 500.000 de dolari canadieni, aproape jumatate fiind contributia statului canadian. Pe langa cladirea impunatoare, unde la loc de cinste se afla portretele regelui Ferdinand Intregitorul si al reginei Maria, avand la intrare busturile lui Eminescu si Nae Ionescu, si in apropiere bisericuta-capela cu hramul "Maicii Domnului", unde de Sfanta Maria Mare (15 august) se strang mii de credinciosi, sunt un teatru in aer liber, teren de fotbal si altul de tenis, casute de vara, piscina, mese si spatii pentru picnic, locuri de joaca pentru copii, o troita din lemn infranghiat, cum spun maramuresenii, si "aleea sculpturilor de Nicapetre". Peste tot, troneaza Tricolorul. Aceasta-i o mica Romanie din Canada cea mare! In perimetrul ei se afla cel de-al treilea loc din lume cu proprietati bioenergetice.
Cum ajungi acolo?
Cum ajungi acolo?, l-am intrebat pe George Balasu, editorul revistei "Cuvant Romanesc", unul dintre fondatorii Asociatiei, Campului si al Saptamanii, prezent in 1998, la Bucuresti, la a VI-a editie a ROMFEST, manifestatie a romanilor de pretutindeni tinuta pentru prima oara in afara spatiului nord-american (din doi in doi ani). "Nimic mai simplu, dupa ce ajungi la Toronto! Cum ajungi acolo, mai ales european fiind, e mai greu, in special pentru romanii din Basarabia, Ucraina si sudul Dunarii. Tocmai de aceea ne gasim noi aici, sa cunoastem problemele cu care se confrunta comunitatile romanesti din afara actualelor granite ale Romaniei, rupte de fratii lor de-a lungul unei jumatati de secol comunist, ai caror reprezentanti n-au posibilitatea sa treaca Oceanul"...
Revenind la intrebare, el mi-a spus ca, in mare, lucrurile stau cam asa: din Hamilton, pe o sosea neteda ca-n plama, faci cam 20 de minute, printr-o padure seculara, intampinandu-te pe partea dreapta o stanca vopsita intr-un rosu-galben-albastru, pe care scrie cu litere mari ROMANIAN PARK. Dupa alte cateva minute, tot prin padure, se ajunge intr-o poiana mare dominata de cladirea Centrului Cultural "Nae Ionescu", in fata careia sunt cele doua sculpturi ale lui Nicapetre. Deci, totul e sa ajungi la Toronto...
In anul 2005, "Saptamana Romanilor"s-a desfasurat intre 21 si 28 august, inaugurandu-se seria "Reuniunilor Emigratiei Romanesti", avand ca tema majora Relatiile romanilor din emigratie cu Tara, incheiata cu o cuprinzatoare Rezolutie semnata de un numar important de personalitati ale exilului romanesc din SUA, Canada, Australia, Franta, Cehia, Germania, Suedia, Norvegia, Italia, Spania, Elvetia, Bulgaria si Republica Moldova. Aceasta Rezolutie a fost trimisa tuturor inaltelor foruri competente din Romania si principalelor organizatii si publicatii ale comunitatilor romanesti de pretutindeni. Pana la vara, acestea au tot timpul sa raspunda si sa-si spuna punctul de vedere fata de cele solicitate, pentru a fi supuse discutiei viitoarei intalniri din "Camp"...
In incheiere, trebuie spus ca de-a lungul anilor, la aceste intalniri au luat parte numeroase personalitati, profesori universitari, oameni de afaceri, scriitori, prelati, actori, ziaristi romani din tara si strainatate. S-au tinut conferinte si dezbateri pe diverse teme referitoare la relatiile statului roman cu emigratia/ exilul, rolul organizatiilor romanesti in cultivarea limbii, a istoriei si traditiilor noastre si pentru cresterea prestigiului Romaniei in lume. De asemenea, au avut loc spectacole de teatru si folclorice, seri de poezie si excursii in zonele mai apropiate de Campul Romanesc, precum Toronto si Niagara, vernisandu-se cateva expozitii de fotografie si de pictura laica si bisericeasca. Mai mult, aici au fost oficiate mai multe nunti, tinerii romani casatorindu-se in spiritul credintei stramosesti si al iubirii de neam si datini.
N.B. Drintre colegii de breasla - ziaristi, publicisti, scriitori - din tara si strainatate, care au participat de-a lungul ultimilor ani, la "Campul Romanesc"amintim pe: Erast Calinescu (Montreal), Gabriel Stanescu (Atlanta), Silvia Cinca (Washington), Matei Visniec (Franta), Dumitru Ichim (Kitchmer), Zazu Pana (New York), Aurel Sergiu Marinescu (N.Y.), Jean Mazare (Los Angeles), Mihai Maghiaru (Melbourne) si bineinteles Mihaela Moisin si George Balasu (Hamilton), Stefan Augustin Doinas, Alexandru Mihalcea, Ion Longin Popescu, Andrei Badin, Stefan Radoi, Ion Persinaru (Romania).

---

Despre autor: