Reconstructia, aproape de final

Am ajuns la un moment al bilantului in urma inundatiilor catastrofale din acest an. Chiar daca exista unele intarzieri in reconstructie, din cauze mai mult sau mai putin obiective, per ansamblu, cred ca este un bilant pozitiv care arata ca Guvernul si-a facut datoria fata de sinistrati. Intr-un an in care bugetul nu a fost unul confortabil, am reusit sa alocam fonduri importante pentru a-i ajuta pe oameni sa-si reconstruiasca locuintele distruse de inundatii. Este vorba de 44 milioane de euro din care 12 milioane de euro sunt sume redistribuite din veniturile MTCT. Bani din care au fost reconstruite sute de case si au fost distribuite zeci de mii de tone de materiale de constructie. Evident, acest lucru nu se poate vedea decat mergand la fata locului.
Intarzierile care exista in finalizarea unor case, mai ales a celor din Banat, sunt si din cauza ca nu toata lumea, constructori, autoritati locale, chiar si sinistrati, a abordat reconstructia caselor cu seriozitate si responsabilitate. Unele intarzieri sunt poate de inteles, dar nu inseamna avansarea unor termene de finalizare nereale, pe baza carora sinistratii si-au facut sperante. Sunt firme, oameni care au fost sanctionati, dar acest lucru nu incalzeste pe nimeni.
Dupa primele inundatii care au avut loc in primavara, ne-am angajat sa reconstruim casele distruse din zona Banat, fara sa ne gandim ca dezastrul va continua. In urma inundatiilor din vara, am decis sa dam materiale de constructie si sa implicam si autoritatile locale pentru a multiplica eforturile de reconstructie a locuintelor. Eforturi care vor fi reluate, in primavara, acolo unde casele nu au cum sa fie terminate in acest an.
Acum sunt inca multe familii pe care iarna le-a prins fara acoperis si care vor sta peste iarna in adaposturi provizorii, fie la rude, fie in case modulare. Insa trebuie tinut cont de un aspect care nu poate fi negat sau ignorat: pagubele produse de calamitatile fara precedent din acest an nu pot fi remediate peste noapte. Stiu ca asteptarile au fost mult mai mari. Insa oricine incearca sa judece lucrurile cat se poate de rational isi da seama ca mii de case distruse de potop nu puteau fi reconstruite in cateva luni, cu toate eforturile facute in acest sens.
Constructorii nu s-au inghesuit sa participe la licitatia pentru reconstructie, intrucat pentru ei nu era o afacere din care sa obtina castiguri semnificative. Refacerea locuintelor trebuia sa inceapa. Din pacate, nu toate firmele care s-au angajat in acest program au tratat cu maxima responsabilitate procesul de reconstructie. Au existat si autoritati locale care nu s-au implicat asa cum ar fi trebuit pentru eliberarea la timp a amplasamentelor sau realizarea drumurilor de acces catre santier. Neseriozitatea unora este contabilizata acum, cand termenul scadent pentru reconstructia caselor din Banat a fost depasit. O contributie serioasa a avut insa si vremea ploioasa din acest an, care nu a permis un ritm constant al lucrarilor, fapt ce nu poate fi trecut cu vederea. Nu se stie ca multi dintre cei care au lucrat la reconstructia caselor nu si-au vazut familiile doua-trei luni, iar atunci cand au plecat acasa, ceea ce era firesc, firma constructoare a fost pusa in situatia sa-si caute alti oameni, generand implicit nerespectarea termenelor. Sunt cateva cauze care au facut ca, in zona Banatului, unele case sa nu fie terminate la timp. Lucrurile au avansat foarte mult in comunitatile locale in care a existat solidaritate. Este impresionant cum, in comuna Ivesti, oamenii ramasi fara munca de o viata n-au stat pe ganduri si s-au apucat singuri sa-si refaca locuintele, asa cum s-au priceput, din materiale asigurate din fonduri guvernamentale si ale MTCT.

---

Despre autor: