Vineri si sambata seara, prestigioasa trupa Cullberg Ballet a oferit doua spectacole greu de uitat, la Sala Mare a Teatrului National Bucuresti. Pasionata fiind de literatura SF si de fenomenul OZN, am citit candva ca undeva s-a descoperit in

Vineri si sambata seara, prestigioasa trupa
Cullberg Ballet a oferit doua spectacole greu de uitat, la Sala Mare
a Teatrului National Bucuresti.

Pasionata fiind de literatura SF si de fenomenul OZN, am citit candva ca undeva s-a descoperit in tarana o bucata de material tare ciudat. Ufologii s-au grabit sa spuna ca sigur e o relicva dintr-o farfurie zburatoare, pentru ca un astfel de aliaj (?) nu exista pe Terra. Era asa: orice-i faceai - ca-l framantai ca pe coca sau il lungeai ca pe plastilina, ca-l contorsionai, il suceai sau il invarteai - , straniul fragment de ce-o fi fost revenea la forma initiala.
MUZA. Asta a fost si senzatia pe care o dadeau dansatorii trupei din Suedia, Cullberg Ballet, prezenti doua seri la rand, pe scena Salii Mari a TNB. N-aveai cum sa zici ca aveau o gena specifica unei anumite natii, care i-ar fi predispus la acest gen de performante, pentru ca trupa e eterogena, etnic vorbind. Coregrafii Mats Ek si Johan Inger - respectiv fostul si actualul director al Cullberg Ballet - au teleportat-o pe Terpsichore (aceea din mitologia elina, care cica era muza dansului) intr-un secol XXI cu bune si cu rele si i-au incercat puterea imaginatiei si-a sugestiei. Asa s-au nascut Aluminium, Empty House si Negro con Flores, cele trei parti ale supershow-ului coregrafic prezentat la Bucuresti, in cadrul intalnirilor JTI. Daca Aluminium s-a dorit o eventuala miscare de rezistenta la viata de zi cu zi, Empty House a pus punctul pe ""I""-ul cel mai dureros al contemporaneitatii: noncomunicarea. Trecem unii pe langa altii, intr-o vanzoleala aparenta, pentru ca fiecare are o tinta, si nu interactionam. Nici macar nu ne observam. Ca-ntr-o gara mare, noaptea. Cum nu exista panaceu, dupa momentul constientizarii, solutia ne priveste.
CHEIE. La o prima descifrare, cele trei parti ale spectacolului n-au legatura intre ele. Insa pe final, Negro con Flores ofera cheia. Poate nu intamplator este si cea mai recenta premiera a trupei Cullberg, care a avut loc la Stockholm, acum o luna.
O cheie nou-nouta, inca neprobata. Coregraful Johan Inger explica: ""Negro con Flores se deruleaza intr-un peisaj care oscileaza intre intuneric si lumina, intre serios si frivol. Isi croieste drum printr-o diversitate de stari emotionale, cu scopul de a se descatusa, de a merge mai departe. Aceasta opera este o incercare de evadare din tiparele deja cunoscute si, in acest fel, de identificare a unor deschideri noi"".
Elementul-surpriza: neasteptatul, pasionalul, mereu doritul buchet de trandafiri rosii. Punctul culminant e rosu. O binevenita evadare din tonurile telurice.

SIMPLITATE SOFISTICATA


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.