O dezbatere necesara

Cele doua editoriale semnate de Sorin Rosca Stanescu, precum si alte interventii similare din cotidianul Ziua de saptamana trecuta dedicate situatiei P.N.L. reprezinta o prima contributie la dezbaterea publica a uneia dintre cele mai importante probleme politice ale momentului: modul in care se va face tranzitia in P.N.L. catre faza post-Tariceanu. Interventiile din Ziua sunt importante nu numai pentru ca prefigureaza o dezbatere, ci si pentru ca stabilesc unele dintre jaloanele acesteia.
Inainte de a face cateva observatii privind aceste interventii, trebuie sa mentionez cat de necesara este discutarea situatiei ce va urma episodului Tariceanu. Sub conducerea acestuia, P.N.L. a ratat ceea ce trebuia sa fie cel mai fast moment al istoriei sale postbelice. Mai mult, erorile in planul vietii de partid au fost dublate de o serie de greseli majore in actul guvernarii. Si mai grav, suspiciuni de coruptie incep sa pluteasca din ce in ce mai mult in jurul numelui P.N.L. Ceea ce a fost o conjunctura norocoasa pentru Tariceanu se dovedeste, pe zi ce trece, o conjunctura tot mai nenorocoasa pentru P.N.L. Mai devreme sau mai tarziu, liberalii vor trebui sa aleaga: se scufunda impreuna cu Tariceanu sau incearca sa isi salveze partidul si propriul viitor politic? Iata de ce spun ca interventiile din Ziua vin la momentul oportun. Dezbaterea privind situatia post-Tariceanu si tranzitia spre aceasta trebuie pornita din timp si planurile trebuie facute cu luciditate si fara patima, inainte de criza finala. in ceea ce priveste timpul ramas pana la aceasta criza finala, estimarile variaza de la cateva luni pana la o lunga si dureroasa agonie. Este insa clar ca: (1) Basescu nu o sa faca curand acea greseala majora de la care Tariceanu asteapta propria relansare; (2) experienta celorlalte tari din Est ne spune ca ne imbatam cu apa rece daca credem ca aprilie 2006 va aduce o reanimare electorala a P.N.L.; (3) eventualele tehnici de manipulare a unor viitoare sondaje de opinie nu isi vor putea atinge scopul de a demonstra ca dezechilibrul dintre P.D. si P.N.L. nu este atat de mare; (4) suntem naivi daca ne iluzionam ca, in momentul in care credibilitatea si procentele P.D. vor incepe sa fie afectate de contraperformantele premierului si de oportunismul echipei sale, acest partid va accepta sa se scufunde alaturi de liberali, cu bolovanul Tariceanu agatat de gat. Problema este amplificata daca ne gandim ca Basescu insusi va trebui, la un moment dat, sa deconteze si el, in propriul cont politic, greselile guvernarii si ale premierului. Momentan, transferul electoral are loc mai mult de la P.N.L. spre P.D. decat de la Alianta spre P.S.D. Nu dupa multa vreme, acest transfer se va face mai mult de la Alianta spre P.S.D. Atunci, P.D. si Basescu vor incepe sa plateasca asocierea cu Tariceanu si Guvernul sau.
Pe scurt, cu riscul de a repeta, momentul deschiderii dezbaterii publice nu poate fi mai bine gandit. Editorialele domnului Sorin Rosca Stanescu ofera un bun punct de plecare, punand in lumina cateva dintre aspectele esentiale ale problemei. Pornind de la aceste editoriale, cred ca trebuie facute cateva observatii care, sper, vor contribui la avansarea acestei discutii cruciale pentru viitorul politic al liberalismului romanesc si al dreptei romanesti in general.
1. Indiferent de modalitatea aleasa pentru trecerea la faza post-Tariceanu, aceasta modalitate ar trebui sa fie bine calculata, sa fie rezultatul unor decizii rationale, iar nu rezultatul unor accidente, conjuncturi si improvizatii. Exemplul P.N.T.C.D. este prea viu pentru a repeta greselile trecutului. Trebuie evitate scandalul, haosul si dezorientarea.
2. Ceea ce a fost numit de Sorin Rosca Stanescu "doctrina Stoica" nu reprezinta decat unul dintre cele trei scenarii de realizare a tranzitiei liberale si de relansare a dreptei romanesti pe care le gandesc ca posibile si despre care cred ca sunt fezabile in acest moment. Pentru ca miza este atat de mare, toate variantele viabile trebuie avute in vedere, chiar daca sunt suboptimale.
3. Alegerea unuia sau altuia dintre scenariile posibile trebuie sa fie facuta insa nu de catre mine, ci de catre toti cei care doresc cu adevarat construirea unei alternative pentru salvarea P.N.L. Tranzitia catre perioada post-Tariceanu trebuie sa fie rezultatul unui proiect comun al partidului. Cu alte cuvinte, ea trebuie facuta astfel incat sa aiba in vedere salvarea intregii corabii, si nu numai a unui grup din P.N.L. Numai in situatii extreme trebuie creata si lansata o barca de salvare. Mai direct: sciziunea nu este o optiune majora decat in cazul in care P.N.L. s-ar angaja intr-un act colectiv de sinucidere politica. Principiul unitatii trebuie sa primeze insa pana la sfarsit.
4. Tranzitia si reconfigurarea politica a P.N.L. dupa experimentul Tariceanu trebuie sa evite greseala de a crea un nou monopol al puterii in partid de catre o singura grupare. Trebuie reintrodusa o forma de reprezentare democratica a tuturor viziunilor, curentelor si intereselor de natura sa garanteze coeziunea P.N.L. Miza este prea mare pentru noi marginalizari, experimente oligarhice sau de clica.
5. In masura in care membrii grupului Tariceanu doresc sa aiba o comunicare oculta si o relatie speciala cu P.S.D., acestia trebuie lasati sa isi asume singuri aceasta optiune.
6. Tranzitia la perioada post-Tariceanu trebuie sa aduca o schimbare a discursului si a abordarii diletante, emotionale si uneori juvenile a relatiei P.N.L. cu presedintele Basescu. Traian Basescu este un jucator politic si face un joc politic. El nu este nici inamic, nici amic. Trebuie deci sa incetam sa ne miscam in registrul asteptarilor, dezamagirilor si reactiilor emotionale cu privire la comportamentul sau. Trebuie sa privim lucrurile cu luciditate, ca profesionisti in politica si sa jucam cu inteligenta. Intrebarea reala nu este daca Basescu ne sicaneaza sau se manifesta fata de P.N.L. ca neprieten. Intrebarea corecta este: a ales P.N.L. oameni politici cu greutate pentru a se ridica la inaltimea acestui joc politic sau a trimis pe teren jucatori inabili care, din cauza neputintei lor, l-au lasat pe Basescu sa adune puncte in dauna liberalilor? in politica, ura, emotiile, frica sau mobilizarea spiritului de grup fata de un jucator politic nu sunt un substitut viabil pentru o strategie inteligenta, pentru o tactica bine calibrata si pentru un portofoliu de negociere bine gandit. Liderii actuali ai P.N.L. trebuie sa inteleaga ca, tratand cu Basescu, cu partenerul din Alianta sau cu ceilalti parteneri din coalitia de guvernare, nu ajung nicaieri daca isi exhiba doar neputinta, atatand liberalii impotriva lor sau protejandu-si instinctual interesele. Acesti lideri trebuie sa inteleaga ca frustrarea lor va inceta numai daca sunt capabili sa se prezinte la masa negocierilor ca niste oameni politici cu greutate, cu temele bine facute, lucizi si, mai ales, apti sa gaseasca echilibrul optim intre flexibilitate si fermitate.
7. Cei ce pregatesc tranzitia in P.N.L. la toate nivelele trebuie sa stie ca, in continuare, raman fidel angajamentului pe care mi l-am luat de a nu viza in nici un fel functia de presedinte al partidului. Consider ca este necesar ca alte figuri credibile si competente din partid sa ocupe aceasta pozitie. De asemenea, pentru a anticipa orice neintelegere, precizez ca nu as vrea sa imi asum pozitia de lider in procesul de tranzitie la perioada post-Tariceanu.
In final, cred ca noi, liberalii, trebuie sa recunoastem ca, in aceste zile, pericolul cel mai mare nu vine din partea P.S.D. - care, desi este cel mai mare dusman al nostru, nu a iesit inca din criza postelectorala - si cu atat mai putin din partea P.D. sau a lui Basescu, ci consta in faptul ca exista, printre anumiti liberali aflati in functii, o mentalitate de tipul "Dupa mine, potopul. Este clar ca ne scufundam, mai devreme sau mai tarziu. Cine stie daca vom mai ajunge la putere vreodata, duca-se P.N.L., numai eu sa apuc sa imi fac plinul." Nu e nevoie sa subliniez ce inseamna aceasta atitudine. Toti cei care tin la P.N.L., de la toate nivelele, din toate gruparile, in functii sau marginalizati, optimisti sau resemnati, motivati sau dezamagiti, clarvazatori sau dezorientati, toti cei care inteleg ca interesele personale nu se pot realiza fara urmarirea binelui public, indiferent de curent, grupare sau viziune, trebuie sa se mobilizeze impotriva acestei atitudini. De ei depinde succesul tranzitiei catre epoca post-Tariceanu si supravietuirea P.N.L., iar nu de un lider sau altul ori de o doctrina sau alta, fie ea si "doctrina Stoica".

---

Despre autor: