Concert aniversar pentru un mare artist

Duminica 27 noiembrie, Opera Nationala Romana ii sarbatoreste lui Pompeiu Harasteanu cei 70 ani de viata si o jumatate de secol inchinata cantului. Va fi o adevarata sarbatoare, deoarece basul nostru, elev si continuator al ilustrilor Petre Stefanescu-Goanga, Constantin Stroescu si George Ionescu, este inca in plina voce, cum se spune, fiind prezent pe scena alaturi de cei ce vor sa-l omagieze.
La concertul aniversar isi vor da concursul, in ordinea intrarii in scena, Mihaela Stanciu, Hector Lopez, Iordache Basalic, Mihnea Lamatic, Cristina Eremia, Florin Diaconescu, Monica Alexandra Petrica, Cristian Craciun, Ecaterina Tutu, Gabriel Nastase, Razvan Sararu, Raluca Oprea, Dan Iordachescu, Mihaela Agachi, Vasile Martinoiu, Roxana Briban, Melania Ghioalda, Lucia Cicoara-Dragan, Corina Dumitrescu, Andra Bivol, Felicia Filip si Corul Operei. Vor fi audiate pagini celebre din operele lui Gounod, Donizetti, Rossini, Mascagni, Leoncavallo, Ceaikovski, Denza, Debussy, Bizet, Boito, Verdi, Rahmaninov, Poulenc, Ravel, J. Brahms, A. Thomas, Saint-Saens, Offenbach si Massenet.
Un regal muzical in care Pompeiu Harasteanu isi etaleaza calitatile de bas in Rondoul din "Faust", in aria lui Gremin din "Evgheni Oneghin", in aria "Son lo spirito che nega" din "Mefistofele", in aria lui Filip din "Don Carlos", in "Noapte cu luna" (J. Brahms), iar in finalul spectacolului, alaturi de Corul Operei, apare in "Nabucco", cu aria lui Zaccaria.
O viata, o singura arta
Am dat atatea nume de artisti, compozitori si opere pentru a ilustra dimensiunea acestui "concert aniversar". Dimensiunea reala a artistului liric Pompeiu Harasteanu e cu totul alta si se cuvine a deveni subiect de studiu - de ce nu si al unei carti? - pentru cei ce slujesc opera si impatimitii sai auditori. Deoarece el stie una si buna: sa cante! Din pruncie, pana la adanci batraneti, de la colinde si "Imnul Regal", pana la "Faust" si "Balada Purecelui"...
Cel ce avea sa bata toate continentele (minus Australia) a plecat dintr-un sat transilvan si a venit in Capitala (1953) pentru a urma cursurile Conservatorului, dupa ce absolvise Scoala de Muzica din Cluj. Aici a avut profesori ilustri, care l-au indemnat sa participe la festivaluri si concursuri, menite sa-i puna in valoare calitatile vocale si interpretative. Asa se face ca de la inceputul anilor '60 a luat mai multe premii internationale (Ungaria, Olanda, Spania), fiind invitat la Opera din Bonn, pentru patru ani, ca solist. Datorita acestui contract, a cantat pe marile scene din Germania, Spania si Franta, avandu-i "colegi de scena" pe marii artisti ai timpului, printre care Virginia Zeani, Aldo Protti, Giuseppe di Stefano, Nicolai Ghiaurov, Renata Scotto, Agnes Baltsa, Giuseppe Tadei si multi alti maestri ai scenelor lirice universale, cu dirijori de aceeasi clasa, precum Rolland Bader si Herbert von Karajan.
Dupa atatea succese, remarcate de presa vremii, Pompeiu Harasteanu a fost angajat ca solist la Teatrul de Opera si Balet din Bucuresti (1973), ramanand pana astazi fidel menirii sale de stalp al elitei muzicale romanesti. Anii cat a fost directorul acestei institutii au insemnat o punere in valoare, in primul rand, a autenticelor creatii lirice din spatiul romanesc. Dincolo de reusitele/ nereusitele lui manageriale si de culisele politice, pentru el raman aprecierile cronicarilor de specialitate, care l-au insotit de-a lungul intregii sale evolutii ca Artist si Om. Printre altele, revista "Diplomat Club" remarca faptul ca "Numele sau a depasit de mult hotarele tarii, atingand trepte ale celebritatii", iar neuitatul Iosif Sava il prezenta ca "interpretul extraordinar" prin longevitatea vocii, forta expresiei artistice, sobrietatea jocului scenic, rezistenta vocala". Intr-o alta emisiune, criticul Doru Popovici se intreba retoric: "E greu a spune ce ne impresioneaza mai mult in arta lui Pompeiu Harasteanu: calitatea vocii, tehnica, simtul stilului sau jocul de scena. Marturisesc ca vocalitatea basului roman ne aminteste de cea a lui Saliapin"!
Acesta-i artistul liric Pompeiu Harasteanu, pentru care viata a insemnat doar arderea pe scenele lumii, ramanand mereu slujitor in templul artei si limbii romane.

---

Despre autor: