O pace cu gust de arsenic

Ultima conciliere care a avut loc intre PNL si PD este, din mai multe puncte de vedere, un fel de pace otravita. La capatul intalnirii dintre liderii celor doua partide, care a avut loc duminica, nu s-a baut sampanie. S-a ciocnit o cupa cu otrava. Cu toate acestea, la fel de adevarat cum este ca intre PNL si presedintele Traian Basescu prapastia se va casca, devenind un hau in care vor fi inecate sperantele multor romani, la fel de adevarat este ca ruptura dintre PNL si PD nu este ireversibila. Ceea ce ii desparte este imposibilitatea, cel putin pentru moment, a democratilor de a se emancipa, in raport cu fostul lor sef de partid, si o distantare, din ce in ce mai ferma, a liberalilor de seful statului, iar ceea ce ii uneste este dorinta de a isi exercita impreuna puterea, indeplinind mai multe obiective comune. Ce sanse are, totusi, dupa "Pacea de duminica", Alianta DA de a functiona pana in 2008?
Nici una. Este exclus ca liberalii sa ramana alaturi de democrati pana in 2008. Intr-o alianta. Care atunci, in 2008, sa mearga in buna intelegere in alegeri. Fiindca daca vor ramane la putere atat de mult timp, isi vor eroda atat de mult credibilitatea, incat reprezentantii la nivel central si local ai celor doua partide vor fi exasperati peste masura si cu atat mai tentati sa identifice vinovati in cealalta parte. Asa ca nu vom mai vorbi despre doua partide aliate, ci despre doua tabere, gata sa-si infiga cutitul pe la spate, fiecare prizoniera a dorintei de a obtine un punctaj mai bun. Pe seama fostului partener. Exact dupa modelul CDR care, atunci cand i-a cantat prohodul, s-a transformat intr-un ring de box, in care fostii tovarasi de drum si-au aplicat, cu cinism, directe la figura. Asadar, chiar facand abstractie de efectele centrifuge pe care "presedintele jucator" le imprima Aliantei DA, ea nu poate dainui pana in momentul viitoarelor alegeri. In schimb, mai poate rezista un timp. Iar daca, totusi, vor avea loc, cumva, anticipate, atunci nu este, totusi, exclus ca cele doua partide sa mearga impreuna. Tot de dragul exercitarii puterii. In ce conditii, insa? Daca consideram organizatia de Bucuresti a Partidului National Liberal o structura puternica si cat de cat reprezentativa pentru starea de spirit a activistilor acestei formatiuni, atunci constatam ca aripa dura este net superioara aripii conciliante. Cu alte cuvinte, partidul este mai degraba reprezentat de persoane care impartasesc punctele de vedere exprimate de Ludovic Orban care, de altfel, de aceea a si castigat la scor, decat impartasesc orientarea unor fruntasi gen Mona Musca, Valeriu Stoica, Cristian Boureanu sau chiar Crin Antonescu, mai inclinati spre o critica virulenta a premierului Tariceanu, care se rasfrange, in mod automat, si in ceea ce priveste statutul sau de presedinte de PNL. Dar ce vrea majoritatea PNL? Aducerea "presedintelui jucator" in limitele, daca nu constitutionale, macar ale unui fair-play, in raport cu liberalii. Victoria categorica a acestora care, vrem nu vrem, reprezinta o linie mai dura in raport cu Basescu, demonstreaza faptul ca, in viitor, in ciuda avertismentelor lansate de Tariceanu, PNL va reactiona din ce in ce mai dur, sanctionand iesiri prezidentiale la rampa, pe care le socoteste exagerate sau nelegitime sau toxice. Din acest punct de vedere, ultimul armistitiu cu PD ascunde o posibila capcana. Fiindca PD, daca va ramane fidel aceleiasi linii dependente in raport cu presedintele Traian Basescu, va intra, inevitabil, in coliziune cu liberalii. Iar daca nu, atunci, treptat, se va distanta de Basescu. Fara a castiga, in schimb, o alianta pana la alegeri. Un asemenea proiect, in paranteza fie spus, ar fi posibil doar in eventualitatea, acum tot mai improbabila, a unei fuziuni a celor doua partide.
Cu cat PSD semnalizeaza mai ferm faptul ca nu duce tratative oficiale cu PNL pentru o noua configuratie a arcului puterii, cu atat mai mult ma tem ca nu numai "Pacea de duminica" este otravita, ci si asa-zisa discordie intre liberali si cel mai puternic partid din Romania. PSD si-a aratat disponibilitatea, imediat dupa alegeri, de a participa, in orice formula, la guvernare, iar de atunci sustine, in mod constant, ideea sprijinului pe care l-ar acorda, pentru un timp determinat, unui guvern minoritar. Care nu ar putea fi, teoretic cel putin, decat liberal. Un guvern parasit de democrati. Si ultima noutate este ca PSD, dupa ce a tacut malc pana in urma cu o luna, sustine din ce in ce mai insistent tema anticipatelor. Semn ca si acest santaj, lansat ba din directia Cotroceniului, ba din directia Aliantei, s-a cam fasait.
Ce se va intampla, pana la urma, vom afla nu atat din descifrarea gesturilor prezidentiale si nici macar din duelul din interiorul Aliantei DA ori a unei coalitii pe care UDMR si PC tocmai incearca s-o desfaca. Ci, mai degraba, urmarind cu atentie evolutiile din Parlament. Pentru ca, acolo, motoarele Coalitiei s-au gripat. Daca nici in viitorul imediat parlamentarii puterii nu se vor mobiliza, atunci purceaua e moarta in cotet. Iar "Pacea de duminica" are gust de arsenic.

---

Despre autor: