Capacitatea de absorbtie a UE

Multi ani de zile, entuziasmul pentru extindere era tonul "politically correct" de folosit la Bruxelles si in marile capitale occidentale. Dupa ce primele 10 state din cel de-al cincilea val al extinderii s-au integrat in UE, au inceput sa apara intrebari, nelinisti si nedumeriri. Legate de mai multi factori, determinant fiind insa climatul economic, caracterizat drept "mohorat", cu perspective firave si destul de nesigure de redresare pentru viitorul apropiat. Nelinistile majore au inceput sa se simta din momentul in care "paradisurile investitionale" pe care le-au reprezentat, dupa 1990, tarile din Europa centrala si de est, au inceput sa devina mai putin atractive si ofertante, pe masura ce legislatia din tarile respective a trecut la apropierea treptata de conditiile comunitare. Intreprinderile mici si mijlocii delocalizate din Occident si mutate in "noile teritorii" unde au profitat la maximum de preturile scazute la materiile prime, de mana de lucru mai mult decat ieftina si de legislatia super-laxa, privesc acum spre urmatoarea miscare: si mai mult spre est. Adica spre pietele uriase (dar si cu riscurile de rigoare) din spatiul estului Marii Negre si din Caucazul de sud. Profiturile potentiale par sa se deseneze la cifre ametitoare. Asta face greu de presupus ca, cel putin in viitorul apropiat, intreprinderile respective se vor intoarce acasa. Fapt care adanceste nedumeririle si nemultumirile sindicatelor nationale, speriate de realitatea delocalizarilor, inchiderilor de intreprinderi sau filiale si, mai presus de toate, de perspectiva unei asteptate (dar neconfirmate inca) debalansari a echilibrului pietelor muncii prin aparitia noilor migranti. La toate acestea se adauga esecul grav al politicii franceze de integrare, demonstrand existenta unor zone intregi de populatie mai mult decat defavorizate, fata de care civilizata si europeana Franta nu a gasit alt raspuns decat proclamarea starii de urgenta....
La portile acestei Europe se afla acum, cu mari sanse de a fi integrate, tari sarace sau extrem de sarace. Daca Raportul Moscovici anunta ca problema saraciei ramane in continuare o provocare majora pentru Romania, atunci ce se poate spune despre tarile din Balcanii occidentali, cele care, cu exceptia Croatiei, se confrunta cu probleme extrem de serioase in asigurarea unui nivel de viata cat de cat convenabil pentru cetatenii lor? Si atunci, exista oare un adevar in ceea ce afirma euro-pesimistii, anume ca Europa se pregateste de un import masiv de saracie, cu toate problemele aferente? Nu cumva asta va alimenta combustia unui incendiu simbolic, consemnat deja de refuzul de a adopta proiectul Constitutiei Europene, semnul clar al neincrederii in ideea europeana?
Nu, raspunde Comisia Europeana in nou adoptatul sau document de strategie politica privind extinderea UE (prezentat miercurea trecuta si Parlamentului European), unde se vorbeste despre modul in care se va desfasura procesul de negocieri cu doua state candidate (Croatia si Turcia), ca si atitudinea fata de tarile potential candidate (Albania, Bosnia si Hertegovina, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, Serbia-Muntenegru si Kosovo). Sunt relevante noile criterii luate in calcul sub presiunea unei reale urgente, printre acestea numarandu-se consolidarea agendei extinderii, "pentru a fi siguri ca se procedeaza cu gija atunci cand se asuma noi angajamente in paralel cu respectarea celor existente deja". In plus, se face o specificare expresa ca ritmul extinderii va trebui sa ia in seama capacitatea de absorbtie a UE.
Aici este noua cheie suplimentara, noua clauza de salvgardare pe care o va putea evoca oricand, unilateral, Uniunea Europeana. O baza extrem de laxa teoretic si practica pentru a putea trata in orice moment o tara candidata cu un refuz care sa nu se mai bazeze exclusiv pe analiza stadiului progreselor din tara respectiva. Putem presupune ca Uniunea Europeana isi pregateste noul nivel de raspuns care sa inglobeze si un factor de care s-a tinut relativ putin seama pana acum: reactia opiniei publice. Ea ar putea sa determine gradul de saturatie sau de lipsa manifesta de entuziasm si atunci... ei bine, aici urmeaza marea intrebare la care nimeni nu are acum un raspuns limpede. Poate si pentru ca nimeni nu a calculat cu precizie, nici de aceasta data, costul unui al saselea val de extindere al UE. Nici in termeni economici, nici sociali, nici de balanta demografica. Se poate insa ca toate acestea nici sa nu conteze daca obiectivul politic al UE este definitivarea spatiului comun si constituirea unei entitati continentale unice. Asumandu-si toate costurile si toate riscurile. Oricum, pana atunci, va fi disparut de tot mirosul neplacut al masinilor arse, amintirea despre violente si autorii ei. Si poate ca se va naste o Europa fericita a tuturor. Poate.

---

Despre autor: