Noi standarde in guvernare

In politica interna, ultimele doua saptamani au fost dominate de cazul Elena Udrea. S-a vorbit mai putin despre greva din invatamant, despre anuntatele greve din administratia publica si avertismentele salariatilor din Ministerul de Finante, despre Raportul de tara ("e pozitiv, domnule, ce sa mai vorbim?!"), despre lupta antifeudala din domeniul sanatatii publice si toate celelalte care ar fi meritat poate atentia noastra integrala. Teme serioase, majore, par a fi alungate de pe prima pagina a cotidianelor de faptul ca o doamna, maritata cu un om de afaceri, si-a dat demisia din functia de sef al cancelariei prezidentiale.
Ca orice inalt functionar care se respecta, o data cu demisia, dna Udrea a aparut si la televizor, unde, surpriza, l-a denuntat pe primul-ministru Tariceanu ca, in 26 mai 2005, i-a telefonat procurorului general al Romaniei pentru a se interesa de soarta prietenului si colegului intru partid si afaceri, Dinu Patriciu. Denuntul dnei Udrea, oferit in premiera la o ora de maxima audienta, a inflamat lumea politica. S-au scris comentarii, s-au organizat talk-show-uri, s-au dat interviuri. Dna Udrea si-a trait cele cinci minute de faima nationala, la care are dreptul fiecare muritor, dintr-o demisie si un denunt.
Ca intotdeauna, in asemenea cazuri, interesant este cine se amesteca si ce sustine.
Dl presedinte Traian Basescu spune ca, intr-adevar, dl Tariceanu l-a anuntat telefonic ca l-a sunat pe procurorul general, dar ca nu a considerat necesar sa informeze opinia publica, ca "sa evite un scandal politic". Am trait sa vedem si minunea ca Traian Basescu doreste sa evite un scandal politic. Ar trebui sa-i intrebam pe Victor Ciorbea, Emil Constantinescu, Decebal Traian Remes, Valeriu Stoica, Victor Babiuc, Bogdan Niculescu-Duvaz, Simona Marinescu, Alexandru Sassu, Adrian Nastase, Petre Roman, Ion Iliescu, Cosmin Gusa si Lavinia Sandru cat de grijuliu evita Traian Basescu tensiunile politice.
Dl Dan Voiculescu, presedintele Partidului Conservator, fost PUR, fost aliat al PSD, fost la guvernare cu PSD, acum la guvernare cu fostii sai adversari politici, afirma ca nu vede nimic grav in faptul ca primul-ministru l-a sunat pe procurorul general. Asta e datoria oamenilor politici, sa se informeze. Dl Dan Voiculescu stie ce spune. Ce rost ar mai avea sa faci atatea compromisuri in politica, daca nu ai putea suna pe unul si pe altul cand ai o nevoie?
Dna Monica Macovei, ministrul justitiar al Justitiei, care stia cu certitudine de telefonul respectiv, ocupata acum sa justifice modul in care justitia romana le-a acordat parintilor ei un apartament intr-un imobil revendicat, afirma ca telefonul primului-ministru a fost "nepotrivit". Ca un ministru se revolta impotriva primului-ministru, dar continua sa participe la sedintele de guvern si sa semneze acte impreuna cu el - asta nu mai mira pe nimeni. O critica simpla nu are cum sa egaleze greva ministeriala a lui Basescu si aliatilor sai impotriva lui Victor Ciorbea si Radu Vasile.
Comentatorii afirma de toate pentru toti. Unii sustin ca Tariceanu a procedat ca si criticatii social-democrati. Deci Tariceanu nu este cu nimic mai bun decat Adrian Nastase, Nicolae Vacaroiu, Theodor Stolojan sau Petre Roman, fosti prim-ministri social-democrati. Alti comentatori se intreaba ce fel de procuror general este Ilie Botos de raspunde la telefoanele primului-ministru. In fine, unii, totdeauna originali si departe de subiect, se intreaba cine este si de ce este pe lume Elena Udrea.
Scandalul telefonului este un urias pas inainte in spiritul public romanesc. Telefonul din 26 mai 2005 a stabilit un nou standard in guvernarea Romaniei, standard care va trebui pazit cu cerbicie pentru a nu ne intoarce la o etapa revoluta. Acest nou standard spune ca pentru oricine si orice in lume, puterea executiva (si legislativa) nu trebuie sa influenteze puterea judecatoreasca. Puterea judecatoreasca trebuie sa se ghideze doar dupa lege, valorile perene ale dreptului si cerul instelat de deasupra noastra (ca sa-l parafrazez pe Kant). Telefonul dlui Tariceanu, pe care il va regreta probabil toata viata, a stabilit ca politicienii nu suna judecatorii si procurorii. Punct. Din timpul lui Adrian Nastase am invatat ca politicienii nu trebuie sa sune ziaristii. Al doilea punct.
Daca intelegem ca puterile intr-un stat trebuie sa fie separate si independente, ca nimeni nu este mai presus de lege, ca daca gresesti trebuie sa platesti, atunci avem intr-adevar un viitor in aceasta lume extraordinar de competitiva si nemiloasa care este Uniunea Europeana. Daca vom continua cu telefoanele scurte si lungi, pentru prieteni mai vechi sau mai noi, vom continua sa ne uitam cu jind la societati care au inteles mult mai devreme ca noi ca exista cel putin doua standarde in guvernare.

---

Despre autor: