O carte foarte interesanta gasita la Biblioteca Institutului Cervantes si, din cat am putut afla, netradusa inca in romaneste este "Los intelectuales en la drama de Espana y escritos de la guerra civil" (care s-ar traduce aproximativ "Intelectualii s
O carte foarte interesanta gasita la Biblioteca Institutului Cervantes si, din cat am putut afla, netradusa inca in romaneste este "Los intelectuales en la drama de Espana y escritos de la guerra civil" (care s-ar traduce aproximativ "Intelectualii si drama Spaniei, scrieri din timpul razbiului civil") de Maria Zambrano. Cartea este cu atat mai tulburatoare pentru cititorii romani, cu cat se pot face asemanari intre drama istorica a Spaniei si cea a Romaniei, desi dictaturile care au urmat au fost de semn contrar, de dreapta in Spania, de stanga in Romania. Asemanarile sunt insa mai importante decat deosebirile si felul in care intelectualii se comporta in astfel de vremuri tulburi ramane deocamdata un subiect foarte putin dezbatut la noi. Mi-a atras atentia in mod special o scrisoare a autoarei, Maria Zambrano, catre o prietena, Rosa Chacel, in care, intr-un un amestec rar de poezie si morala, de ideologie si sensibilitate, se pune problema implicarii intelectualului in istoria dramatica a tarii sale.
Maria Zambrano, probabil cea mai importanta ganditoare a Spaniei, face parte din acea categorie de filosofi care, gratie unei longevitati biologice si intelectuale speciale, si-au confundat biografia si opera cu intreaga istorie importanta a secoului XX. A inceput in anii '20, ca discipola a faimosului Ortega y Gasset si prima ei carte a fost "Horizontes del liberalismo" ("Orizonturile liberalismului"). Cartea despre care a fost vorba la inceput este a doua, a aparut in 1937 si aduna toate textele scrise de ea in timpul razbiului civil, cand s-a implicat activ, chiar a participat la infiintarea unor reviste importante in istoria culturala a Spaniei, aflandu-se ideologic de partea Republicii. Editiile ulterioare ale acestei carti au fost completate, din dorinta autoarei, cu scrisori si alte texte cu caracter mai intim, care sa dea adevarata masura a relatiei unui intelectual tanar cu o perioada de mare dramatism politic. Dupa victoria dreptei si in timpul dictaturii franchiste, Maria Zambrano a parasit Spania pentru un foarte lung exil, mai intai in Cuba, apoi in Italia, Franta si Elvetia. S-a intors in Spania tarziu, la sfarsitul anilor '80, si a murit in 1996 la Madrid, in varsta de 94 de ani. E.M. Cioran, care se stie ca nu a fost prea darnic cu laudele, o aprecia enorm pe Maria Zambrano, atat ca om, cat si ca filosof.
Singura carte pe care o puteti gasi acum in librariile noastre semnata de Maria Zambrano este "Luminisuri", in traducerea Gabrielei Neches, aparuta la Editura Humanitas in 2004. Este o carte in care nu veti gasi explicita atitudinea politica a autoarei, tocmai pentru ca stilul in care este scrisa a depasit intr-un fel implicarea in imediat din tineretea autoarei, ajungand la ceea ce exegetii Mariei Zambrano numesc un fel de misticism poetic, un stil metaforizant care aminteste de Heidegger sau, in spatiul romanesc, de Constantin Noica. De altfel, "luminisul" in sine este o metafora heideggeriana, dezvoltata insa de Zambrano intr-un fel personal, pe linia preocuparii de o viata in jurul conceptului de "ratiune poetica", un fel de chestionare permanenta a limitelor rationalului si implicit ale limbajului. Textul e mai degraba intimidant, prin aerul sau parabolic si prin senzatia de neaderenta la un suport, ceea ce obliga la o lectura cu totul speciala, asemanatoare lecturii poeziei, dar nu o lectura somnoroasa si hedonista, ci una mai degraba alertata de multiplele trimiteri morale pe care metaforele Mariei Zambrano le presupun permanent: "Atunci cand realitatea il ataca pe cel care se trezeste, adevarul cu simpla lui prezenta il protejeaza. Si daca n-ar fi asa, fara aceasta prezenta originara a adevarului, realitatea nu ar putea fi suportata sau nu i s-ar prezenta omului cu caracterul ei de realitate. Caci adevarul soseste, vine in intimpinarea noastra asemeni iubirii, asemeni mortii si nu ne dam seama de faptul ca ne proteja inainte de a fi fost perceput, ca inainte de toate a fost simtit si chiar presimtit de noi."
Poate nu este o lectura de metrou aceasta carte din 1977 a ganditoarei spaniole Maria Zambrano, dar cu siguranta este o poarta interesanta inspre opera si viata unei intelectuale de exceptie.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.