Coruptia in viata politica

Guvernarea Nastase a fost o guvernare de succes dupa standardele puterii executive din lumea civilizata. A redus inflatia de la 40 % la sub 10%, a redus deficitul bugetar, a parafat primul acord terminat cu bine cu FMI, a derulat programe majore cu Banca Mondiala care au redus saracia si saracia severa din Romania, a indeplinit toate criteriile de aderare la NATO si a inchis toate capitolele de negociere cu Uniunea Europeana, a deschis mari lucrari de infrastructura si a facut cateva privatizari de succes care au salvat cateva companii de stat aflate mereu pe lista "gaurilor negre" din economie.
Romanii au rasplatit acest guvern cu sprijin constant peste 40% pe aproape toata perioada mandatului de patru ani. Totusi, cand a fost vorba de votul efectiv, romanii le-au dat social-democratilor tot atat cat le dadusera cand veneau din opozitie si nu erau decat o speranta, respectiv 37% . In plus, candidatul lor la presedintie, Adrian Nastase, a fost invins in turul al doilea, e drept, la o diferenta mica, dar suficienta sa-l trimita din nou in opozitia parlamentara. Votul decisiv din turul al doilea a fost cel al peremistilor, care, ca de obicei, au votat impotriva social-democratilor, asa cum o mai facusera si in 2000 si in 1996.
Specialistii si mass-media sunt de acord ca limitarea social-democratilor la 37% nu s-a datorat nici modului in care au guvernat, nici influentelor straine, nici promisiunilor electorale extraordinare ale opozantilor lor. Alianta nu a promis in campanie decat doua lucruri notabile: cota unica de 16 % si lupta impotriva coruptiei politice. Aceste doua promisiuni au fost indestulatoare sa invinga sloganul social-democratilor in cursa prezidentiala, respectiv "continuam impreuna". Mesajul de continuitate a fost interpretat de public ca o invitatie la perpetuarea coruptiei la nivel inalt, iar o parte mare din public, mai mult de 50% dintre votanti, nu a vrut sa accepte asa ceva. Publicul romanesc a devenit sensibil la problema coruptiei politice si nu mai accepta balcanismele noastre obisnuite.
Despre cota unica sunt putine lucruri de spus. A fost adoptata imediat de Guvernul de coalitie, fara consultari cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, ceea ce ne-a adus prompt intreruperea relatiilor cu FMI. Dar mai importanta decat lipsa consultarilor cu institutiile internationale a fost lipsa calculelor de fundamentare. Efectul cotei unice s-a resimtit numai in veniturile lunare ale celor care castigau mult si plateau 40% impozite, asa ca in jur de un sfert de milion de familii s-au trezit cu sume discretionare mai mari, au inceput sa cumpere bunuri si servicii in special din import, ceea ce a agravat deficitul balantei de plati. Ca sa fie limitat acest deficit au inceput sa creasca tot felul de taxe, impozite si accize, ceea ce a inrautatit puterea de cumparare a celorlalte sapte milioane de familii. Bugetele statului nu au crescut cu procentele asteptate, iar datoria externa s-a majorat. Cota unica la nivelul de 16% s-a dovedit o greseala politica, din fericire reparabila.
Lupta impotriva coruptiei politice nu a adus nici ea nimic esential. Cateva arestari spectaculoase la televizor, urmate de eliberari rapide, cateva articole de ziar despre presupuneri greu de confirmat, oprirea unor lucrari publice despre care s-a spus ca au fost acordate prin coruptie politica, anularea unor contracte de concesiuni suspectate de intelegeri ascunse. Nimic mai mult.
Toata agitatia anticoruptie a adus cateva rezultate care ar fi comice daca nu ar fi triste. Concesionarea unui teren de vanatoare catre o firma a lui Ion Tiriac s-a facut in timpul Guvernului Nastase prin negociere directa. Firma dlui Tiriac platea 2,6 miliarde de lei (circa o suta de mii de dolari pe an) pentru aceasta concesiune. Contractul a fost anulat, iar concesiunea pusa la licitatie. A castigat tot firma dlui Tiriac, de data aceasta platind numai treizeci de mii de dolari pe an. Pierderi colaterale, ar spune o cunoscuta profesoara de istorie antica, ajunsa intr-o vreme, consiliera prezidentiala. Daca asta este lupta anticoruptie, atunci ar trebui sa ne pregatim de recesiune economica.
Problema cheie este ca publicul romanesc inca asteapta rezultate in domeniul combaterii coruptiei politice. Iar daca aceste rezultate nu vin, unii dintre politicienii care astazi ne imbogatesc vocabularul politic cu informatii despre licurici s-ar putea trezi ca sunt la fel de respinsi de public pe cat au fost si altii, inca si mai infipti decat ei.

---

Despre autor: