Sansa pentru Tbilisi, iesire pentru Moscova

Pe masura ce Rusia isi recapata puterea, isi face simtita prezenta o politica mai elaborata pentru spatiul post-sovietic. Ceea ce conduce la ideea ca, la vecini, apare sentimentul capacitatii de a rezolva acele probleme care au complicat mult timp relatiile cu Moscova. Ruinele politicii externe, lasate in spatiul fostei URSS de Boris Eltan, incet si planificat, sunt maturate de Vladimir Putin. Cu toate acestea, in molozul acestei mosteniri raman practic neatinse unele dintre conflictele cele mai acute. Printre ele se numara, fara indoiala, si cel georgian. Dupa parerea mea, actuala stabilitate interna din Rusia, precum si pozitia ei tot mai ferma pe plan extern ii permit sa treaca la o rezolvare mai radicala a problemei georgiene, lansand propuneri indraznete, sincere si constructive autoritatilor de la Tbilisi. Moscova trebuie, in sfarsit, sa preia initiativa in propriile maini, pentru ca, pana acum, Rusia a reactionat, in general, la actiunile si cuvintele, de cele mai multe ori, neprietenesti, ale partii georgiene. Ii inteleg perfect pe politicienii georgieni care vad in restabilirea integritatii teritoriale a Georgiei scopul major al activitatii lor pe plan intern si extern. De asemenea, este perfect justificata convingerea persoanelor oficiale si neoficiale de la Tbilisi ca, in politica Moscovei fata de Georgia, nu se intrevede nici o linie clara si coerent conturata in vederea pastrarii integritatii teritoriale a acestei tari, ba dimpotriva, este pus in aplicare principiul mentinerii unui statu quo, ceea ce inseamna, practic, sustinerea de catre Moscova a separatismului abhaz si sud-osetin.
In ultima instanta, situatia este cat se poate de limpede si nu reclama din partea Rusiei altceva decat consemnarea echivoca a realitatii obiective, urmata de solutia propusa de Moscova pentru rezolvarea problemelor, tinandu-se cont la maxim de interesele tuturor partilor. Inainte de a propune planul unei asemenea solutii, voi aduce cateva argumente cu ajutorul carora, eu explic si dau dreptate liniei strategice de nimeni proclamata, dar fundamental de corecta, promovata de Rusia in privinta "integritatii teritoriale" a Georgiei.
Discutiile pe tema georgiana incep intotdeauna cu reprosul ca, declarativ si oficial, Rusia recunoaste integritatea teritoriala a Georgiei, dar, in fapte, sustine separatismul abhaz si sud-osetin si nu face absolut nimic pentru pastrarea acestei integritati teritoriale.
Cand Georgia intra in componenta Rusiei - URSS, Moscova garanta si asigura integritatea teritoriala a Georgiei, mai mult, i-a sporit teritoriul. Dar Georgia a renuntat singura. In acelasi timp, Rusia nu poate sa ignore nici interesele Georgiei vecine, ale poporului ei prieten, din care o mare parte traieste in Rusia, unde nu doar ca nu este lipsita de drepturi, dar infloreste, practic, tinand cont ca numerosi dintre reprezentantii acestui popor intra in elita politica, economica si culturala a Rusiei. Ceea ce nu se poate spune, vizavi de Georgia, despre rusi. Dar Rusia intelege ca Georgia nu poate "pur si simplu" sa renunte chiar si la teritorii care s-au desprins demult de ea. Si de aceea, ea este dispusa la compromis, fara sa mai astepte ca problema sa se rezolve de la sine. Sa trecem acum de la constatari la planul de rezolvare a problemei. Planul este asa:
Rusia fixeaza realitatea, si anume destramarea de-facto a Georgiei in granitele administrative ale Georgiei sovietice, si renunta la recunoasterea integritatii teritoriale a Georgiei.
Rusia recunoaste independenta Republicii Abhazia si a Republicii Osetia de Sud.
Rusia propune populatiei acestor state ca, inca o data, prin referendum sa-si defineasca dorinta de a intra in componenta Federatiei Ruse.
Daca o asemenea dorinta va fi confirmata, Rusia este de acord cu primirea lor in componenta Federatiei Ruse.
Mergand in intampinarea Republicii Georgia, Rusia cumpara de la acest stat teritoriile Abhaziei si Osetiei de Sud, practic necontrolate de Tbilisi, la pretul de un miliard de dolari pentru un teritoriu. Varianta de compromis: Rusia arendeaza de la Georgia aceste teritorii pentru o perioada de 150 de ani pentru suma totala de un miliard de dolari, platita imediat si in totalitate.
Rusia garanteaza adapostirea tuturor refugiatilor care au parasit aceste teritorii dupa 1991, daca acestia vor dori sa revina, si acordarea de ajutor material corespunzator.
Asta ar fi tot. E adevarat, interesele si dorintele abhazilor si ale osetinilor au fost respectate, drepturile georgienilor, care au dorit sa devina cetateni ai Rusiei, la fel. Georgia se pastreaza ca stat si primeste compensatie pentru pierderile ei "morale", dar nu faptice. Rusia scapa de poblema conflictului cu Georgia. In relatiile dintre Moscova si Tbilisi dispare ambiguitatea. Personal, nu vad nimic straniu daca un asemenea plan ar fi prezentat de presedintele Rusiei, dar eticheta diplomatiei reclama, poate, o maniera mai eleganta.

---

Despre autor: