Daniel Joseph Mason este un american la Bucuresti. Fiul unui irlandez si al unei italience, Danny, cum ii spun prietenii, este un om de afaceri care a inteles ca nu conteaza in ce tara traiesti, ci cat de capabil esti sa treci peste micile diferente

Daniel Joseph Mason este un american la Bucuresti. Fiul unui irlandez si al unei italience, Danny, cum ii spun prietenii, este un om de afaceri care a inteles ca nu conteaza in ce tara traiesti, ci cat de capabil esti sa treci peste micile diferente de mentalitate si sa demonstrezi ca esti un adevarat profesionist in ceea ce faci.
Romania, insa, i-a dat bataie de cap la capitolul birocratie si preturi la imobiliare care sunt exagerat de mari, atigand cotele din Manhattan. Este consultant pentru companiile de telefonie si patronul barului "Coyote Cafe" din Bucuresti.

- Cand ati venit in Romania?

- In 1999. Am venit pentru un contract de doi ani, trimis de RomTelecom, parte a OTE- Grecia care a investit in Romania cu conditia ca o echipa de la "Horizon" - cea mai mare companie de telefonie din Statele Unite ale Americii sa faca parte din echipa de management si sa puna pe picioare firma din Romania. Am venit din America pe aceeasi functie pe care o detineam si in New York, aceea de General Manager of Operations.

- Cum ati intrat in afaceri?

-Am lucrat la o companie de telefonie, chiar de la varsta de optsprezece ani. M-am inscris si la colegiu la cursurile de noapte pe care le-am urmat timp de sase ani si am urcat in companie treapta cu treapta pana am ajuns un om de afaceri foarte abil in ceea ce priveste investitiile in companiile de telefonie mobila sau fixa. Astfel, am lucrat in New York timp de douazeci de ani. Mi s-a oferit apoi oportunitatea sa lucrez in companiile internationale si astfel am prins gustul strainatatii. In Romania m-am izbit de o mentalitate gresita. Voi chiar nu stiti sa lucrati in echipa, ba mai mult, va mai faceti si un titlu din glorie din faptul ca voi stiti si altul nu.

- Cum v-a venit ideea de a deschide un bar?

- Sunt om de afaceri de 30 de ani. Dupa zeci de ani in corporatiile americane imbracat in costum, cravata si cu stresul de rigoare am decis ca am nevoie de un spatiu unde sa ma relaxez. Mi-a placut insa muzica de cand ma stiu, dar nu am avut timp sa ma dedic acestei pasiuni.

- De ce le-ati dat o sansa chiar acestor baieti de la "Juke box band"?

- Pentru ca am observat ca in Romania nu prea ai succes daca esti talentat, ci doar daca cunosti personele potrivite.

- E o afacere profitabila un bar in Romania?

- Sincer sa fiu, pentru mine barul nu reprezinta o sursa de venit foarte profitabila.

- De ce ati preferat sa va indepliniti visul in Romania, si nu in America?

- Daca faceam asta acasa ma costa un milion de dolari, iar americanii nu sunt clienti la fel de placuti ca si romanii. Romanii vin sa se distreze, nu sa distruga locul sau sa faca scandal.

- Ce faceti ca patron pentru angajatii dumneavoastra?

- Sunt un patron care intelege ca un angajat bun trebuie recompensat si n-am nici o problema in a plati pe cineva daca-mi permit sa fac acest lucru. Imi trimit oamenii in vacante, le gasesc slujbe mai bune in alte companii.
Am facut acelasi lucru si cu personalul de la bar, pentru ca nu-mi place ca fete si baieti tineri sa serveasca la mese toata viata lor. Le-am dat o sansa unor oameni in care am crezut.

- Ati vinde barul daca vi s-ar face o oferta buna?

- Da, bineinteles.


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.