Romanii, intre politicianism si intoleranta

Frumoase hartii, programele astea de guvernare, "strategiile" cu care sigur va incerca sa-mi scoata ochii vreun ministru "atins" de cele ce zic, dar numiti repede, din cat cunoasteti fiecare, pe degetele de la o mana, cateva companii care lucreaza acum dupa un plan de afaceri racordat in orice fel la vreunul din "minunatele" documente programatice.
Atunci care le mai e rostul? De institutiile cu pricina vorbesc. Pai ele sunt puse acolo pentru a transpune in practica politicile de diverse directii stango-dreptiste, al caror unic scop si disperat obiectiv este de a dobandi pe orice cale si de a mentine cu orice pret Puterea.
O putere iluzorie pe care cetateanul le-o da pentru a fi servit, dar de care dobanditorii uzeaza mai ales in folos propriu. Mai pe scurt, se cheama politicianism, boala rea si devastatoare de pe urma careia economia sufera in cele mai multe cazuri traume ireversibile.
In timpul asta, antreprenorul, cel ce n-are liniste si-n buna-credinta incearca sa puna propria caramida la edificiul propriei prosperitati si al economiei in general, isi traieste cosmarul in care s-a bagat de buna voie.
De la fitele functionarasilor la masurile belicoase ale Fiscului, de la aroganta bancilor la pretentiile tot mai ridicate ale clientilor, de la vrafurile de legi sucite la loviturile nefluierate de arbitru ale concurentei, antreprenorul roman, producatorul de locuri de munca si de valoare, abandonat de Statul care-l proclama stalpul economiei, constata ca dupa fiecare etapa a propriei aventuri, are treaba doar cu stransul prafului de pe toba.
Ar trebui sa se identifice unui grup, ar trebui sa-si adune fortele impreuna cu ceilalti care asemenea lui sunt victime ale aceluiasi sistem bolnav, ar trebui sa se organizeze si impreuna cu ceilalti sa faca fata acestor presiuni imorale.
Dar cum sa faca asta intr-un loc unde, caracteristic perioadelor de criza prelungita, solidaritatea e pe cale de disparitie, comunitatile de afaceri sunt o iluzie, fiecare e pentru el, toleranta e zero.
Strivita intre politicianism si intoleranta, economia romaneasca, capitalul autohton rezista prin putinii exponenti destul de dibaci, (in cazul bun), ori de sireti in a-si musamaliza aranjamentele ce in context sunt aproape justificate.
E clar ca nimeni nu are insomnii de grija lor si ca trebuie sa-si poarte grabnic de grija daca vor sa mai existe si la anul.
E clar ca economia romaneasca, atata cata mai e, e pe umerii lor si ca trebuie sa actioneze ferm si coerent daca nu vor sa se dilueze lent si sigur in valul, ce nu alege, al globalizarii, pierzandu-si orice urma de identitate.

---

Despre autor: