Sunt artisti multi sau putini in Romania?

De pe 8 septembrie poate fi vazuta in Bucuresti, la Hanul cu tei (zona Lipscani), simultan in doua galerii, HT003 si ArTei, o neobisnuita expozitie: "Cati artisti sunt in Romania?". E vorba despre un proiect de Vasile Muresan-Murivale, subintitulat "20.000 de fotograme, 1000 de artisti, 5 ani".
Despre ce e vorba? De 5 ani incoace, de cand are o mini-camera digitala, Murivale, cunoscut artist plastic, pictor, autor de obiecte, instalatii, performance-uri, ii filmeaza pe participantii la vernisajele si evenimentele sale artistice. In acest fel, a acumulat imaginile unei lungi "defilari" de figuri din lumea artistica si intelectuala. S-a decis acum sa extraga de pe compact disk-uri 20.000 de fotograme si, asezandu-le in siruri mici, parca nesfarsite, sa le expuna ca atare, "tapetand" cu ele peretii Galeriei HT003. S-a asociat proiectului si Galeria vecina, ArTei, in care au loc proiectii video cu aceleasi fotograme, de asta data marite cat un perete intreg.
Amuzant si incitant totodata, proiectul are cu adevarat miez: cine sunt artistii nostri?; cum arata ei, cum arata comunitatea creativa romaneasca de azi? In fond si la urma urmei, inventarul de chipuri miniaturale "stocat" de Murivale indeamna la reflectie pe o tema foarte serioasa: aceea a identitatii artistului si a unui intreg mediu cultural. "Iata, acestia suntem!", ne spune Murivale. Dar cine suntem, de fapt?!
Proiectiile de la Galeria ArTei se incheie pe 30 septembrie (astazi, sambata - orele 11.00-14.00; luni-vineri - orele 11.00-19.00); instalatia de la HT003 ramane accesibila publicului si in luna octombrie (luni-vineri - orele 11.00-18.00; sambata - orele 10.00-15.00). In continuare, publicam textul-reflectie scris pe marginea proiectului "Cati artisti sunt in Romania?" de catre Teodor Graur, el insusi unul dintre cei mai valorosi artisti experimentali romani de azi, curator al Galeriei HT003. (C.I.I.)
Cati artisti sunt in Romania?
O intrebare fara raspuns precis... Sunt destul de multi sau, poate, prea putini.
Sunt mai multe feluri de artisti in Romania (ne limitam la domeniul artelor vizuale): unii practica arta traditionala, prin pictura de gen, altii, diverse forme de arta comerciala, raspunzand unei comenzi; unii artisti lucreaza arta decorativa, altii, o arta contemporana de sorginte occidentala. Sunt artisti care folosesc, cu precadere, un anumit mediu: pictori, fotografi, sculptori, film-makeri, conceptualisti. Printre acestia se numara si pictorul Murivale. Inca din anii '90, a practicat o pictura de factura moderna (modernista), cu teme culturale: a facut peisaj, a facut portret. Acum cinci ani, cand a avut o camera foto digitala, i-a venit ideea, filmand artistii participanti la verninsaje, sa arhiveze aceste figuri. Pe masura ce imaginile se acumulau pe hard-disk-ul computerului, artistul lucra tot mai pasionat. Nu doar ca numarul persoanelor fotografiate crestea mereu, dar au aparut fotografii repetate, in timp, ale acelorasi subiecti. Autorul a stabilit fisiere de stocare, pe nume de persoane. Atunci cand deschidea un asemenea folder, el observa stari diferite, sentimente, varste diferite... Aproape ca poti vedea trecerea timpului. Douazeci de mii de fotograme, o mie de artisti, cinci ani. Anul trecut, intr-un film difuzat la TV, Murivale a vorbit despre acest proiect; in repetate randuri, el a transmis un mesaj: artistii trebuie sa fie impreuna; noi, artistii, trebuie sa fim solidari! Aceasta este o problema. Oricum, se stie ca noi, romanii, suntem fire individualista. Cu greu mai gasesti asemenea oameni egocentrici, preferand orice risc, unei minime bunavointe consensuale. "Sa moara capra vecinului!", gandim, adeseori, despre ceilalti. Lipsa solidaritatii e defectul major al societatii romanesti; de aici, ineficienta in multe domenii. O consecinta a acestui individualism funciar este neincrederea in semeni. Societatea civila care, in mod normal, ar trebui sa contrabalanseze viata politica, e slaba; romanii din diaspora nu sunt impreuna; la noi, elitele culturale nu stau impreuna cu elitele politice. In mod paradoxal, romanii pot comunica mai bine cu strainii decat cu compatriotii lor. Artistii nostri nu fac exceptie de la aceasta situatie. Pe de o parte, exista individualitati (lucru oarecum normal), pe de alta parte, mici comunitati, grupuri, cercuri, "gasti"... Ale "traditionalistilor", ale pictorilor, in general, ale graficienilor, ale gravorilor, ale sculptorilor, ale celor care lucreaza sticla sau textile, ale celor care se considera "underground", ale tinerilor artisti. Acestia nu se plac, nu se intalnesc si nu concept sa discute intre ei decat cu totul intamplator. Ei nu sunt impreuna decat in lucrarea lui Murivale. Pentru prima oara. In miile de fotografii pe care le vedeti (fiecare imagine fiind selectata si prelucrata cu atentie) sunt figuri de artisti care practica diverse forme de arta (nu numai vizuala), de critici, de colectionari, de soti/sotii de artisti, de personalitati culturale, de amatori de arta, de angajati ai unor institutii artistice, care frecventeaza galeriile si expozitiile, la vernisaje si alte evenimente de arta sau de promovare a artelor. Este un proiect de arta contemporana. Domeniu care poate sa cuprinda, in anumite conditii, opere si proiecte din toate genurile amintite.
Cati artisti sunt in Romania? Sunt atatia cati crede fiecare (care isi pune intrebarea). Iar noi, cei ce lucram in acest domeniu, dupa un moment de reflectie, vom decide ca sunt mai multi decat am crezut pana acum.
Astazi nu mai sunt conditii pentru ca noi, artistii, sa "strangem randurile". Nu mai exista forte carora sa le opunem rezistenta. Nu mai exista bresle ale artistilor. Nu mai sunt nici elemente unificatoare impuse: ideologie, cultura, religie, elementul national. Totul pare sa conduca in prezent la exacerbarea individualismului... Egoismul este un pericol. Poate ar trebui sa fim mai atenti cu colegii nostri. Sa nu mai fim exclusivisti.
O constientizare a propriei noastre conditii: de artisti romani, de europeni de la periferie, de cetateni ai lumii libere. Si atunci, de ce sa nu fim impreuna? De ce sa nu fim solidari?
Mai amintim ca promovarea pe scena artistica internationala implica un sistem de relatii de tip exclusivist si ocult, insa lobby-ul si o anumita stare pozitiva la fata locului ar putea fi de ajutor. Faptul ca artistii romani sunt inca ignorati de cei care fac selectia la marile manifestari internationale este, poate, si o consecinta a dezbinarii noastre.
Nu stim cati artisti sunt acum in Romania. Dar sunt, oare, destui artisti romani in stare sa poata raspunde exigentelor actuale impuse de scena artistica internationala? Ne intrebam si noi.
Pe Vasile Muresan-Murivale il cunoastem de cativa ani. L-am considerat un coleg printre altii, un om care isi face meseria onorabil, in limitele unei normalitati acceptabile. Pana la acest proiect, nu ne-a atras atentia in mod deosebit, desi acum un an a mai realizat un eveniment la galeria noastra. De cand l-am intalnit prima oara, am aflat de arhiva de portrete ale artistilor, care necesita o activitate continua, indiferent de lucrarile curente. Si un tip de entuziasm iesit din comun. Fara vreun sprijin institutional, cu eforturi in toate directiile: fizic si psihic, dar si material si financiar. O munca neobosita, cheltuieli nerambursabile pe echipamente si materiale, fara nici un beneficiu. Doar satisfactia de a fi cumva util comunitatii. In acest proiect cu valoare documentara pe care artistul ni-l ofera cu altruism, el ramane finalmente in spate si nu in prim-plan, cum se intampla in general. Sa primim darul sau cu sentimente bune... Din partea colegilor tai: Mersi, Murivale!

---

Despre autor: