Exercitii de sinceritate

1. Nu cred in succesul vreunei remanieri guvernamentale! Cred in alegeri anticipate, asa cum am aratat de atatea ori. Nu cred, nu pentru ca nu as fi de acord cu logica "omului potrivit la locul potrivit" - ce impune gasirea formulei optime de constituire a echipei care sa conduca executiv treburile tarii - ci, pentru ca remanierea nu schimba fundamentele nici unei guvernari! Se schimba, eventual, doar modul, nu si fondul - am scris despre asta saptamana trecuta. Pe fond, nu cred ca actuala echipa guvernamentala a facut mai putin decat putea face in conditiile date. Cu toate gafele de limbaj si atitudine ale premierului, cu toate incrancenarile ministrului Justitiei, in ciuda tuturor balbelor ministrului Finantelor si cu toate cinismele ministrului Muncii (ca sa ma refer doar la cateva celebre subiecte de presa), cred ca putem afirma, fara sa gresim prea mult, ca exercitiul guvernamental al Cabinetului Tariceanu se incadreaza in limitele unei guvernari dezirabile. Fundamentele guvernarii vreau sa cred ca raman aceleasi, indiferent de echipa guvernamentala care se instaleaza la Palatul Victoria: integrarea europeana cu tot ceea ce implica ea - reforme in Justitie, reforme in Administratie, eradicarea coruptiei etc.;
2. Nu poti conduce cu duhul blandetii! De Vries - mogulul teoriei leadership-ului - arata cu umor ca un conducator care este tot timpul impaciuitor seamana cu cineva care da intr-una de mancare la crocodili, sperand ca o sa fie mancat ultimul! Il vede cineva pe Traian Basescu in postura de snack pe masa liberalilor? Sau in farfuria pesedistilor? Sa fim seriosi. A conduce inseamna a influenta, nu a ordona. De aceea cred ca, atat timp cat actualul presedinte va conduce prin influenta, are mari sanse sa prinda si urmatorul mandat prezidential;
3. Autoritarismul poate fi seducator. Abandonarea de buna voie in bratele Statului, ale liderului sau ale grupului social il face pe individ sa traiasca iluzia relaxarii. O viata in care individul nu mai trebuie sa isi asume responsabilitatea succesului si nici pe cea a ratarii este o viata considerata ca fiind confortabila. De aceea discursul paternalist al lui C.V. Tudor "prinde". Exista un segment al populatiei autohtone care vrea sa depinda de ajutorul Statului, de controlul Statului, de vointa stapanului. In absenta vointei proprii, oamenii cauta sa isi gaseasca puterea intr-o vointa exterioara lor. Ei nu vad nimic maret in unicitatea si frumusetea individului. Pentru ei libertatea poate aduce cu ea - pe langa independenta, capacitate de a alege, disparitia limitarilor - individualism, izolare si, pe cale de consecinta, anxietate si lipsa de putere individuala. Pentru unii, o atare realitate psiho-sociala este de nesuportat. Ei reprezinta electoratul captiv al lui C.V. Tudor;
4. Provocarea in viata este sa mori tanar cat mai tarziu posibil. Sunt oameni care, din nefericire, mor la 30 de ani si sunt ingropati la 70 de ani. Pentru ei nimic nu este posibil: Romania este o tara de idioti, oamenii de afaceri sunt toti niste escroci, intelectualii - niste pretiosi fatarnici si muritori de foame, muncitorii si taranii - niste brute inculte, politicienii - niste paraziti care lancezesc in Parlament pe banii contribuabililor, preotii - niste mincinosi, iar succesul - o fraza derizorie, in cimitirul propriilor iluzii. Acesti oameni nu fac altceva decat sa critice pe toata lumea in jurul lor si sa blesteme conjuncturile nenorocite care le-au distrus viata. Devin, astfel, victime ale vietii. Tot timpul altcineva este de vina: Guvernul, Presedintia, partidul de guvernamant, parintii, sotul, sotia, prietenii, colegii, sefii. Tot timpul altcineva, niciodata ei insisi! Nu fac altceva decat sa se considere niste victime. Si, asa si este: Aristotel spunea ca "suntem ceea ce facem in mod repetat"!
Mai grav este ca asemenea indivizi se duc si voteaza. Iar votul lor, anticipat sau nu, influenteaza o tara intreaga.
P.S. La ora la care scriu aceste ganduri, solutia anticipatelor era deja o certitudine, oferindu-mi inca o data (ne)sansa de a fi anticipat si sustinut singura solutie fezabila, morala si autentica, pentru iesirea Romaniei din zodia incertitudinii: alegerile anticipate.

---

Despre autor: