Uniunea necajit - europeana

Sa presupunem ca intr-o buna zi coboara din tren la Gara de Nord 500.000 de indivizi cu ochii sticlosi, barba nerasa de o saptamana si cu burta goala. Jumatate din ei au capacitatea uluitoare de a munci pe un milion pe luna, acolo unde romanul modest ar cere cinci. Cealalta jumatate n-are nici un gand de munca: in prima luna ei vor fura si vinde bancile din tot Bucurestiul, cosurile de gunoi, copacii si stalpii de curent electric. Dupa care vor trimite acasa, in Asia Centrala, banii obtinuti in felul asta, pentru ca rudele lor sa aiba de tren pana in aceeasi Gara de Nord. Cand vor termina cu domeniul public se vor concentra pe Daciile noastre, care isi vor gasi tot mai des loc in burta vapoarelor care pleaca avand un aer vinovat din Constanta spre aceleasi destinatii asiatice. Cand vor ispravi si masinile vor incepe sa dea in cap pe strada. Mai apoi ziua. In cele din urma vor cere acoperirea cu turbane a statuilor din Piata Universitatii.
Ei bine, pe fondul acesta, tarile asiatice din care vin acesti emigranti enervanti vor trimite delegatii la Bucuresti pentru a cere intrarea lor in Uniunea Necajit-Europeana, organizatie imaginara in care tara noastra detine o pozitie dominanta. Vor primi fireste, asigurati de interes (trebuie sa ne vindem si noi undeva la export Borsecul, acest Perrier de Carpati), si sprijin politic pentru intregrarea in organizatia noastra. Numai ca, intr-o buna zi, unui om politic plictisit roman ii va veni ideea sa dea o Constitutie acestei Uniuni. Ei bine, actul acesta va fi supus la vot - buna ocazie pentru ca romanii satui de emigranti ieftini si hoti performanti sa spuna nu. Nu doar organizatiei, ci si starii de lucruri, in care deschidem usa sarantocilor si ignorantilor, celor care scuipa pe jos sau direct pe noi si pe valorile noastre. Si care spera sa le dam de lucru sau macar ajutor de somaj, extras direct din efortul nostru.
Am fost poate putin mai dur, dar e doar o ipoteza - una care-si propune sa arate cum s-ar simti romanii daca ar fi astazi in postura Frantei. Ne-am grabit sa ne ingrijoram de refuzul acestei tari, insa nici un comentator n-are atata lipsa de patriotism sa spuna un lucru simplu: Romania si Bulgaria nu sunt tari cu care sa iesi in oras la o bere. Nu sunt tari carora sa le dai pe mana 100 de euro (dupa cum o dovedeste soarta atator fonduri comunitare) sau sa le dai voie in oras cu fata ta de 17 ani. Franta ar trebui mai curand aplaudata - pentru ca, pana la urma, apara niste valori europene pe care nou-venitele le doresc trecute cu vederea, de dragul solidaritatii si interesului politic european. Franta a spus NU lucrurilor de care si noi ne-am saturat: hotie sau coruptie, dar si toleranta fata de culturi alogene ce valorizeaza furtul, violenta si lipsa de educatie.
Pare o infruntare a culturilor, dar e si una economica. Asa ca stati cu ochii pe burse, intrari de capital si investitii in general in urmatoarele trei luni. Ca si in alte dati, oamenii de afaceri vor sti primii daca suntem pe lista de ""nu, deocamdata"" sau pe cea de ""nu, multumim"".

---

Despre autor: