Elvetianul ce are Romania in sange!

Oficial, la inceputul acestui mileniu, in Elvetia traiesc peste 3000 de romani, dar in ultimul deceniu, mai ales, s-au strecurat cam tot atatia. Despre acestia din urma, presa din Tara Cantoanelor este plina de stiri si reportaje privind blestematiile lor, dand prilej politiei federale sau locale sa considere ca romanii provoaca "cele mai nesabuite actiuni antisociale", furand din magazine, spargand bancomate, facand trafic de droguri si persoane, fugind din restaurante fara sa plateasca, traind din cersit si pe unde apuca. In aceasta tara atat de democratica, linistita si curata, tiganii isi spun romi, deci locuitori ai Romaniei, deci romani! Multi dintre ei sunt prinsi de politie si expulzati, dar in locul lor vin altii, urmariti in Franta, Germania, Olanda sau Belgia, reactualizand imaginea ce ne face de rasul lumii libere...
Nu de acestia ne vom ocupa acum. Si nici de multii romani onorabili care s-au stabilit acolo, mai ales dupa al doilea razboi mondial, exilati - precum M.S. Regele Mihai si printul Dimitrie Sturdza - sau cei fugiti din "raiul" comunist, printre care: E.S. Alexandru Safran, rabinul sef al Genevei, scriitorii Ion Vianu, Anglea Croitoru-Ghelber si Marius Daniel Popescu, plasticienii Ilie Berindei, Monica Racovitza si Marina Agarici, tenorul Constantin Nica, tinerii Alexandru Iordachescu, specialist in computere, si Ruxandra Zenide, regizor de film, ziaristii editori de reviste Ioan Mustata ("Romanul elvetian") si Stefan Racovitza ("Caminul Romanesc"), precum si numerosi medici, arhitecti, avocati, ingineri si chiar bancari. Majoritatea romanilor locuieste in zona orasului Lausanne, in doua cartiere oarecum distincte, spunandu-si, mai in gluma mai in serios, ca sunt din Lozanestii de Sus sau din Lozanestii de Jos. Urmeaza cei din Geneva, Berna, Zürich si Lugano, faimoasa statiune din "Riviera elvetiana". Conationalii nostri se duc sa se roage in mai multe biserici ortodoxe; numai in Geneva sunt trei parohii romanesti - "Invierea Domnului", "Sfantul Ioan Botezatorul" si "Nasterea Maicii Domnului" - fapt laudabil, daca n-ar fi rivale (ca tot romanul de peste tot!).
Acum avem un subiect atipic. Este vorba de un elvetian get-beget, "ce are Romania in sange", cum l-a numit pe Mircea Werner Käser ziaristul Stefan Racovitza. S-a nascut la Basel, in ziua de 16 iulie 1920, dar la varsta de numai opt luni a fost adus de parinti la Galati, unde bunicul din partea mamei, elvetianca nascuta in Romania, contribuia la construirea primelor linii de cale ferata din aceasta parte a tarii, la finele veacului 19, iar tatal sau lucra in Galati, pentru o firma franceza care exporta lemn. Copilul a ramas orfan de tata cand avea doar cinci ani; alaturi de cele doua surori mai mari si mama sa, profesoara de germana si franceza, si-a petrecut copilaria si adolescenta in orasul de pe malul Dunarii, parasit de intreaga familie in 1948.
Neuitand de unde a plecat, Mircea Cezar, cum ii spuneau prietenii din cartier si colegii de la Liceul "V. Alecsandri", a revenit in Galati, la inceputul anilor '70, pentru a se ingriji de cavoul de la Cimitirul "Eternitatea", pastrator al osemintelor bunicului, tatalui si ale unei surori. Simtindu-se urmarit de securisti si nedorind sa le faca rau fostilor colegi cu care se intalnea, nu a mai calcat in acel oras pana in 1990. De atunci, soseste de doua-trei ori pe an, impreuna cu sotia, Pilar, de origine spaniola, vorbind insa curent romaneste. Asa i-am cunoscut si respectat, pretuindu-i pentru onestitatea, tenacitatea si consecventa cu care au venit si vin in ajutorul celor aflati in suferinta.
BAZAR de Paste si de Craciun
Batranul octogenar, inalt si vanjos precum un fost rugbyst, este mereu surazator si pus pe glume, dar foarte serios si exact, cand e vorba de "misia mea". Misiunea si-a luat-o singur, inca din '90, cand a adus primele ajutoare pentru copii si batrani, fiind unul dintre fondatorii Asociatiei Helveto-Romane si al Fundatiei "Principesa Margareta a Romaniei". Cand si-a dat seama ca bunurile erau lasate sa fie impartite de oficialitatile locale, la voia intamplarii, familia Käser a avut o initiativa mai pragmatica, luand pentru inceput in custodie Caminul de batrani din Galati, str. Razboieni nr. 15-17, aflat intr-un hal fara de hal, locatarii sai traind intr-o mizerie crunta.
Pentru a se implica direct si eficient in operatiunile de caritate, sotii au infiintat "Asociatia Werner si Pilar Käser", bizunidu-se pe contributiile mai multor romani-elvetieni si al unor institutii si intreprinderi din Tara Cantoanelor. Urgente: medicamente, alimente si imbracaminte. Necesar: bai, lavoare, WC-uri, paturi, saltele, veioze, faianta, tabla s.a. Cu meticuloazitate elvetiana si suflet de romani, in cativa ani s-a schimbat complet aspectul "azilului" dar si soarta asistatilor! O parte dintre bunuri era trimisa sau adusa din Elvetia, alta cumparata in tara.
Cum strangeti atatea fonduri, l-am intrebat pe domnul Käser, stiind ca sunteti pensionari si nu prea avuti?
- Din donatii si din BAZAR. Bazarul romanesc este o inventie a mea. De cate ori venim in Romania, eu, sotia si prietenii nostri cumparam diverse obiecte artizanale, carti si albume romanesti, icoane, casete cu muzica populara, fotografii cu artisti etc. Inainte cu doua-trei saptamani de Paste si de Craciun, organizam cate un BAZAR, cu 10-12 mese, unde vindem cele aduse si obtinem peste o mie de franci elvetieni. La tarabele noastre ne ajuta, voluntar, cetateni din Berna si nu numai. Cu banii din donatii si sumele obtinute din vanzari ne ducem la diverse magazine, angrouri si fabrici, cumparand tot ce-i necesar actiunii respective.
De unde stiu elvetienii de acest BAZAR?
- Facem multa... propaganda! Anuntam din timp romanii din Berna, Lausanne si Geneva, publicam informatia in presa locala si tiparim "fluturasi" si invitatii in limbile de circulatie in Elvetia. Nu ne-am nascut negustori, dar grija pentru cei napastuiti aduna pe tot mai multi doritori sa sprijine "negustoria" noastra. Acum, inainte de Pastele catolic si inaintea Pastelui ortodox si greco-catolic avem "iepurasii" raspanditi peste tot.
"In curand voi implini 85 de ani"
Dupa ce s-au convins ca "azilul"din Galati are tot ce-i trebuie, sotii Pilar si Werner Käser s-au implicat si in alte actiuni de binefacere, pe principiul punct ochit - punct lovit. Se ocupa de dotarea unor spitale din Galati si Bucuresti, de cantina parohiei "Cuvioasa Parascheva" si de subventionarea Fundatiei "Inima de copil" din Galati, de sprijinirea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor nr. 8 din Capitala, contribuind si la crearea Fundatiei de "Nursing Comunitar", care asigura servicii medico-sociale complexe de ingrijirea persoanelor aflate in risc social: batrani singuri, bolnavi cronici, copii defavorzati.
Pentru toate acestea, mai mult decat "ajutoare", avem la dispozitie numeroase scrisori de multumire, din partea beneficiarilor, dar si documente privind exact felul in care au fost cheltuiti banii si impartite bunurile, deoarece donatorii se sprijina pe loialitatea si buna credinta a unor oameni de omenie din Galati si Bucuresti.
Din recenta scrisoare, de unde am aflat despre pregatirea ajutoarelor de Sfintele Pasti 2005, am retinut durerea semnatarului ca, "in curand voi implini 85 de ani si sunt cam obosit, nu mai pot cara cutiile cu haine, lenjerie, medicamente etc. (n.n. pe care le incarca singur in camioanele trimise spre tara). In orice caz, sunt fericit si multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat puterea ca elvetian care a copilarit la Galati sa ajut acest oras de pe malul Dunarii. Daca imi permite sanatatea, am de gand sa vin cat mai curand in Romania, la prietenii nostri. Va dorim toate cele bune. Christos a inviat!".
...Si ma intreb: cati romani-romani aflati dincolo de actualele hotare au asemenea ganduri si fac asa gesturi de omenie, fara ca nimeni sa-i impinga de la spate? In orice caz, exemplul elvetianului-roman este mai mult decat edificator, in ceea ce inseamna apartenenta traitorilor in spatiul carpato-danubiano-pontic la spiritul de intrajutorare a semenilor. Cazul Käser e, intr-adevar, atipic!

---

Despre autor: