Fostul ministru al Muncii, Marian Sarbu, a gafat. Impardonabil, s-ar putea spune. Faptul ca poate fi numit "parintele" actualului Cod al muncii, document care a creat o artificiala prapastie larga intre "clasa muncitoare" si "exploatatorii capitalist
Fostul ministru al Muncii, Marian Sarbu, a gafat. Impardonabil, s-ar putea spune. Faptul ca poate fi numit "parintele" actualului Cod al muncii, document care a creat o artificiala prapastie larga intre "clasa muncitoare" si "exploatatorii capitalisti", nu poate constitui un motiv pentru actiunea sa. A veni acum, dupa o campanie electorala in care parca se spunea si promitea altceva, sa ceri raspicat Executivului sa nu modifice legislatia muncii pe motivul ca actualii guvernanti "in mod evident faciliteaza patronilor posibilitatea de concediere a angajatilor" tine de cu totul altceva decat de o actiune politica responsabila, venita ea fie si din opozitie. Metamorfoza in abordarea subiectului, inclinand balanta evident in favoarea sindicatelor, infierand totodata "capitalismul salbatic" de care dau dovada organizatiile patronale, este nefireasca, chiar pentru un reprezentant al partidului ce s-a aflat la guvernare, pana la finele anului trecut. De ce spunem acest lucru? Sa ne amintim, de pilda, ca in luna august 2004, Razvan Chirica, ministru secretar de stat la Ministerul Muncii, declara ca anumite prevederi din Codul muncii vor fi modificate in 2005, dupa ce vor fi consultate sindicatele si patronatele. Aceeasi idee a fost reluata in luna noiembrie a anului trecut de fostul ministru delegat pentru Relatiile cu partenerii sociali, Bogdan Niculescu-Duvaz. Mai mult, atunci, oficialul Executivului recunostea ca exista prevederi care aduc atingere pietei muncii existand un puternic factor favorizant sindicatelor. Atunci domnia sa afirma urmatoarele: "Evident, daca se va pune aceasta problema (de modificare a Codului muncii - n.r.) este o datorie pe care viitorul Guvern trebuie sa si-o asume. Actul a fost elaborat in urma discutiilor permanente cu partenerii sociali, sindicate si patronate. Echilibrul nu a fost perfect pentru ca sindicatele sunt mai exersate in astfel de negocieri. Daca modificarea muncii va fi responsabilitatea noastra dupa alegeri, o vom aborda intr-o maniera identica, discutand la aceeasi masa cu sindicatele si patronatele". Acum lucrurile vedem ca se schimba radical, Marian Sarbu subliniind pe de o parte ca nu se justifica modificarea Codului muncii, iar pe de alta parte manifestandu-se ca un partizan deschis al sindicatelor.
O astfel de abordare a problemei este deosebit de periculoasa, dinamitand din temelie tocmai dialogul social, locul in care in mod normal sindicatele si patronatele ar trebui sa-si dea intalnire in incercarea fireasca obtinerii unei solutii de compromis, astfel incat piata muncii sa fie una flexibila, favorabila mediului de afaceri, fapt care ar aduce beneficii atat angajatorilor, cat si angajatilor. Nu credem ca reaprinderea unei retrograde lupte de clasa trebuie sa fie solutia, ci dinamizarea pietei. Din pacate, reactia fostului ministru Sarbu nu este singulara. O pozitie similara o au si reprezentantii actualului Guvern, care, inexplicabil, s-au grabit sa arunce pe piata propriile propuneri de modificare a Codului muncii fara ca in prealabil sa discute macar in CES cu sindicatele si patronatele. De aici si nefirestile tensiuni intre reprezentantii angajatilor si cei ai angajatorilor, tensiuni alimentate de maniera tuturor Guvernelor de a privi dialogul social.
Intarzierea Guvernului de a-si desemna reprezentantul in Consiliul Economic si Social spune multe despre viziunea mentionata. Pana la urma, modificarea Codului muncii nu trebuie sa aiba nici o legatura cu politicile de ordin populist, ci ea trebuie sa tina cont de eficienta. Lucru recunoscut atat de sindicate, cat si de patronate, dar total ignorat de guvernanti.
Iar rezultatele sunt resimtite acum. Practic, factorul politic a generat un conflict social artificial. "Daca partenerii sociali ar fi avut o discutie, provocata eventual de Guvern, asupra principiilor de modificare a Codului muncii, cu certitudine nu ar fi existat toata valva legata de acest subiect.
<> a aparut, de fapt, din cauza modului in care in cadrul propunerilor ministerului a fost tratata problema contractelor colective la nivel national, de ramura si de intreprindere"- puncta recent Stefan Varfalvi, prim-vicepresedinte al UGIR.
Deci refuzul Executivului de a dialoga real cu partenerii sociali constituie marea si grava problema - si nu faptul ca avem un Cod al muncii sindicalist sau patronal.


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.